Cum v-ati cunoscut partenerul de viata?
Raspunsuri - Pagina 4
Roxana77 spune:
Eu mi-am cunoscut sotul cand aveam 18 ani.In anul 2003, dupa 8 ani de prietenie, ne-am casatorit si tot in acelasi an s-a nascut 
nostru ( o 
de toata frumusetea ).
Pot spune ca am avut si momente 
, nu au fost foarte multe, dar au fost compensate cu 
.
In cei 9 ani de cand suntem impreuna nu am fost niciodata suparati unul pe celelalt mai mult de cateva minute, iar cand eram doar prieteni nu ne-am despartit niciodata certati.
Atunci cand l-am cunoscut nu credeam ca el o sa fie alesul, dar el a fost sa fie si acum suntem foarte fericiti.
Va dorim un 
cat mai frumos alaturi de cei dragi!
ana maria spune:
Ne-am cunoscut in 1995 la un job de vacanta (abia terminam facultatea atunci). La sfarsitul jobului mi-a cerut numarul de telefon si la prima intallnire am mers pe jos vreo 15 kilometri fara sa ne dam seama).
Mi-a placut ca era foarte serios si se purta foarte frumos cu toata lumea. Au trecut 9 ani de atunci (de 3 suntem casatoriti) si viata are sens doar cu el. Bebe nu avem dar il asteptam in orice moment.
Ana Maria
Succes si s-auzim numai de bine!!!
tlaura spune:
L-am cunoscut chiar de ziua mea. Nu mi-am serbat-o, dar seara am invitat trei prietene la mine, asa ca intr-e fete. Una din prietene a venit cu el( in calitate de amic, tocmai trecuse pe la ea), si asa ne-am cunoscut. Nu a stat mult in seara aceea. Ne-am mai intalnit intamplator la prietena comuna, iar cam dupa 1 an primesc o invitatie la telefon de iesit in oras. Iar asta a fost inceputul...!
Laura, mama lui Andrei
http://community.webshots.com/user/tcatlaura
http://www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite
lauraomar spune:
Si eu l-am cunoscut pe actualul meu partener de vita acum 8 ani ,tot printr-o prietena comuna,dar el era AMANTUL ei ân acel timp,iar eu eram casatorita, aveam un copil.Vecina (colega) mea m-a invitat la o petrecere traditionala tarii din care provine.Festa se desfasura ân rest.propiu al actualului meu part.Eu ff tânara slabuta,ce sa mai aratam ca o rom.frumuasa (asa cum suntem noi toate).Mai o atentie mai oprivire din partea lui,eu nimic aveam sot acasa si bebeu.Totul se petrecea ân 1992 primavara ân Elvetia .Noi ne mai loveam unul de altul când ân lift ,când pe la vecina dar eu nici gând ca va veni o zi si vom fi ânpreuna.Ŕn decembrie 95 ia sfârsit casatoria mea cu tatal celor doi copii Darius si Andeas.Eu nu aveam mai mult de 22de ani si jumatate. Deci am ramas cu cele doua stelute ale mele.Singura fiinta care ne-a ajutat moral si material a fost MIMU asa-i spun baieti mei prietenului meu care este si a fost pt ei mai mult decât un tata.Divortul a fost pe 23-04-96,care s-a terminat ân doua ore,iar noi am ramas din acea zi ân preuna si ânziua de azi .
S-a fim buni si cu cei rai ca si ei sunt oameni dar slabi de ângeri,D-zeu vede tot.Lau
danais spune:
Hi, hi, hi, dragut subiect, vin si eu cu romanul meu. Noi ne-am intalnit, deloc romantic, in urma unui aranjament al familiilor noastre. Eu tocmai imi reveneam dupa ruptura unei relatii si nu aveam chef de nici un fel de intalnire, el era un caminist timid si pasionat mai mult de motoare decat de intalniri amoroase. Si uite asa, familiile noastre (in speta matusa mea si mama lui) au hotorat ca ne-ar face un mare bine daca ne-ar face cunostinta, nu de alta dar eu ma cufundam in depresie, iar mama lui tare se temea sa nu puna mana pe el vreo "nebuna", mai bine asa, o fata dintr-o familie cunoscuta...
Si ne-am trezit fata in fata, nu a fost deloc dragoste la prima vedere, mai curand stanjeneala la prima vedere 
, dublata de impulsuri criminale fata de familiile uneltitoare. I-am dat totusi numarul meu de telefon si i-am spus ca poate sa ma sune cand ajunge in Bucuresti (eram amandoi studenti, in vacanta). Si de gura mamei lui, m-a si sunat dupa vreo doua saptamani, dar eu plecasem deja in Qatar, la parinti, si el a crezut ca asta e o gogoasa veritabila pe care i-o servea bunica pentru ca voiam sa scap de o intalnire nedorita. Cu inima usurata, a anuntat-o pe mama lui ca nu eram deloc interesata de el si dupa ce a boscorodit-o ca il pune in situatii jenante, si-a luat cu totul gandul de la mine (cel putin asa sustine).
Ne-am reintalnit insa intamplator la metrou, cateva luni bune mai tarziu - eu pe jumatate jignita ca nu m-a mai sunat, el jenat si stangaci. M-a invitat la o plimbare in Cismigiu, ne-am tinut de mana si am mancat floricele si am vorbit cate in luna si-n stele. Un an si jumatate mai tarziu ne-am casatorit. Si cererea in casatorie nu a fost chiar ca la carte. El se pregatise bietul sa ma ceara de ziua mea, avea inelul, planuise totul foarte romantic, dar cam cu o saptamana inainte de data respectiva, pe cand asteptam sa vina metroul dupa ce fusesem la un film ff. romantic, nu a mai putut rabda si m-a cerut de nevasta fara inel, fara sampanie si fara ingenuncherea de rigoare. Si am spus DA pe loc.
Suntem casatoriti de 5 ani si avam o mica minune pe nume Denisa, de un an si doua luni, pentru care ii multumim lui Dumnezeu in fiecare zi.
Daniela si Denisa
gabrielat spune:
Eu mi-am cunoscut partenerul la sfarsitul anului I de facultate.
A fost cam asa, eram in sesiune si ma duceam la biblioteca sa invat. M-am intalnit cu el pe scarile caminului, venea de la un chef, era putin vesel
si m-a luat la intrebari unde ma duc. Mi-a urat sa pic examenul si l-am picat.
De cunoscut oficial sa zic asa, ne-am cunoscut in urmatorul an la inceput, eram colegi de an, el tocmai se transferase de la seral la zi. Atunci am aflat ca suntem din acelasi oras, ce noroc pe mine
si l-am invitat la cheful pe care l-am facut in camera mea si de atunci am ramas impreuna. Suntem impreuna de 14 ani, si casatoriti de 10 si avem si un baietel de 6 ani.
gabi
EdeL spune:
Noi ne-am cunoscut pe net. Din greseala i-am trimis numarulu meu de telefon, iar el s-a tot mirat si s-a mirat pana m-a sunat Si m-a tot sunat timp de trei luni ....si am tot vorbit pe net... si ne-am tot vazut pe net cu web cam timp de trei luni ...pana cand intr-o zi am decis sa ne intalnim. Eu eram studenta in Bucuresti pe vremea aceea. Si uite cum ii sun pe ai mei spunandu-le ca mi s-a stricat mobilul si ca pana cand imi cumpar altul cam trec 9 zile, dar sa nu fie ingrijorati deoarece ii voi suna aproape zilnic de la vecina . Cum minciuna a fost inghitita de ai mei m-am hotarat sa-i fac o vizita iubitelului meu olandez.Asa ca m-am apucat de calculat economiile mele, de cerut bani cu imprumut pe la prieteni ca aveam nevoi in total de 1400 euro . I-am facut rost....mi-am cumparat biletul de avion, mi-am cumparat si haine sic mi-am oprit si banii de care aveam nevoie sa-i arat la vama in europort...Si uite asa pe 6 aprilie 2003 am zbuta in Olanda sa-mi cunosc printul
Ne-am cunosc in aeroportul din Amsterdam . A trebuit sa ma ridice personal (ca pe un bagaj hihihihi) deoarece nu mai seman cu poza din pasaport . A venit.....si ne-am vazut... Au urmat 9 zile pline de nebunii.... Asa a inceput povestea noastra.
Elena
delphin spune:
Interesant subiect!
Hai sa ma alatur si eu povestilor voastre, chiar daca stiu ca a mea poveste este irealista si ca putina lume crede...Pe noi ne-a unit destinul!
In vara anului 1998 ca sa pot scapa de o relatie care ma agasa am hotarat sa acept un contract din partea firmei la care lucram fara sa stiu unde voi pleca; Djibuti, in Africa. Nu auzisem in viata mea de tara asta si nici franceza nu vorbeam, dar mi-am zis ca ma pot descurca oriunde cu engleza. Inainte de a pleca, stiind ca este foarte cald acolo si cum din obisnuinta purtam parul scurt, am decis sa ma rad in cap si mai facusem cu niste colege de servici un concurs de slabit, ajunsesem la 52 kg pt. 1,70 cm. Schelet ambulant, ce mai!
Nici prin cap nu-mi trecea ca voi intalni acolo iubirea vietii mele.
Euy ma gaseam urata cu spume si in plus mandra de mine. Ne-am cunoscut pe 14 august 98 la piscina hotelului. La o luna locuiam impreuna, in nov. eram logoditi. Am uitat sa spun ca este roman si el. In februarie eu am plecat, sfarsit de contract, in mai 99 ne-am revazut pt. vacante si sfarsituri de saptamana furate pe ici pe colo. In 2000 aterizam in Franta, in 2001 cerere in casatorie la Venetia, piata San Marco, 15 septembrie 2001 casatorie civila la castelnaudary in franta, noi doi si doi martori, exact ce ne doream, iar 7 iunie 2003 fructul dragostei noastre s-a nascut.
As fi vrut sa va povestesc mai frumos, nu asa telegrafic, dar nu prea am rabdare sa scriu....deja am batut recordul cu acest mesaj!
Delia21 spune:
Sunt tare dulci povestioarele voastre,mai ales ca au si happy end.Imi permit sa va spun si eu o povestioara,desi nu imi apartine,dar ii cunosc autori in carne si oase si sunt niste super-oameni,si tin neaparat sa impartasesc povestea cu voi pt ca eu dupa ce am auzit-o am ras cu lacrimi multe zile dupa.Amandoi erau la aceeasi faculta de electrotehnca,acelasi an,aceeasi grupa si mai aveau si acelasi nume de familie,nume care dealtfel e foarte rar intalnit.Scumpa de ea ,fara a fi deloc eu subiectiva,arata super,ceva in genul Sofiei Loren,adica naltuta,roscata,ochi mari verzi,doar olecuta cu tendinta spre ingrasare,dar oricum ,o tipa superba.Si cu toate astea nu o cerea nimeni la plimbari decat neica.La inceput,nu-i placea de respectivul,l-a si refuzat de cateva ori.Pana la urma,candva prin anul 2 si-a dat si ea acordul sa iasa impreuna.Oricum ii parea ei ceva suspect faptul ca celelalte fete si mai uritele,nu duceau lipsa de admiratori.Stiti ca pe la Politehnica, si ELectrotehnica,erau cam putine fete,raportul fiind ceva de genul 1 fata la 10 baieti.Si cu toate acestea scumpa mea amica,ofta si se complexa si incerca tot felul de diete,gandindu-se ca poate cele cateva kile in plus or fi de vina.Si la intalnirea de 10 ani,s-a elucidat misterul.Domnul viitor sot,anuntase pe toata lumea de la bun inceput ca el si ea sunt casatoriti,si deci ceilalti nu aveau de ce sa se obrazniceasca.Totul e bine acum,au impreuna o famile frumoasa,cred ca sunt casatoriti de 30 poate?Au o fata care i-a facut bunici de 2 ori,si un fiu medic.
amuleta spune:
Aveam 26 de ani si obtinusem niste interviuri la specializare in SUA. Un prieten de familie mi-a aranjat sa vina cineva sa ma ia de pe aeroportul din NY dar nu-mi spusese nimic despre persoana respectiva, nici macar numele. Asa l-am cunoscut pe sotul meu. Dupa o luna m-a cerut in casatorie si dupa 3 ne-am casatorit.