Meseria de parinte

Freia spune:

ingrata? nu cred. Desi nu m-a pregatit nimeni pt starea de "mama" si cu toate cartile citite si rascitite... pot spune ca sunt multumita ca am ajuns cu Alexa in acest punct al vietii noastre. Era o mogaldeata de 2300 cand am plecat din spital si uite ca am recuperat .. desi am avut multe nopti de nesomn, treziri din doua in doua ore, momente cand simteam ca numai pot si o iau razna... era ceva care ma tinea "intreaga" la minte: un ras stangaci, un zambet cu gura la urechi, un batut din palme, un pupic cu clabuci, manutze bate in ochi mei, tras de par, somnul la mine in brate (desi are numai 7 luni, tanjesc dupa momentele in care era mica mica si dormea noaptea pe pieptul meu). Lista ar putea continua. Copilul asta mi-a schimbat viziunea asupra lumii si asupra vietii si nimeni si nimc nu o sa ma poata convinge ca e ceva mai frumos pe lume decat un copil.

Nu stiu daca ii pot spune meserie, i-as spune mai degraba altfel. Nu stiu daca o pot exprima in totalitate corect in cuvantul IUBIRE.

Sa aveti copii sanatosi si sa va bucurati la maxim de fiecare mica realizare a lor.

Freia si bebe Alexa

http://community.webshots.com/user/freia_ro

dpintilie spune:

Meserie=profesiune sau indeletnicire bazata pe un complex de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica,care permit celui care le poseda sa execute anumite operatii de transformare si de prelucrare a obiectelor muncii sau sa presteze anumite servicii;indeletnicirea meseriasului;calificarea profesionala a meseriasului; mestesug,mesterie.


Adevarul e undeva intre meserie si misiune. Acum lasand definitiile la o parte, orice ar fi, e cel mai frumos si satisfacator "ceva" din viata mea. E acel ceva care m-a uimit inca de la inceput prin puterea sentimentelor declansate, care cresc pe zi ce trece. Sentimente neconditionate si necontrolabile. Acel ceva care face din mine un om mai bun(zic eu), care face din sotul meu o jucarie la cheremul unui "bot de carne"(cum spunea cineva).
Ingrat sau nu(parerile sunt impartite chiar si cu definitia in fata , pentru ca asta e mai mult o chestie de perceptie, nu un lucru logic, deductibil), nu cred ca un om poate sa fie mai "complet" de atat.
Si subscriu la ruga lui Parpalak "Doamne, ajuta-ma sa n-o dau in bara."




,Dana si Andrei(12 dec 2003)

http://community.webshots.com/user/dpintilie

danais spune:

Este greu cateodata, mai ales cand ma scol in toiul noptii si orbecai dupa ceai ca moata striga apa-apa-apa din fundul plamanilor. Sau si mai rau cand e bolnavioara si manifest tendinte ucigase fata de doctor care-mi spune ca nu trece asa, cu una cu doua, cum as vrea eu. Dar toate aceste greutati sunt compensate infinit mai mult de fiecare zambet, si fiecare "mama", fiecare nou cuvant.

Cat despre "meserie ingrata", sunt sigura ca nu este. Eu am reusit sa o am pe Denisa cu mari eforturi, dupa ce mi se spusese ca nu voi putea avea copii. Asa ca am perceput sarcina ca o victorie si in fiecare zi in care ma trezesc langa minunea mea am acelasi sentiment de victorie. Rasplata acestei "meserii" este iubirea - niciodata nu am stiut ca pot iubi atat de mult, ca om ma simt intregita de aceasta iubire pentru gagalicea mea.

Daniela si Denisa

anda141 spune:

Obositoare, intr-adevar, cateodata, insa mie imi trece toata oboseala cand se uita la mine cu ochisorii lui mari si albastrii, cand zambeste cu toata gurita , cand "vorbeste" cu mine..., cand doarme ca un ingeras la mine pe umar,cand se prinde de mine cu manutele lui mici si catifelate...si lista poate continua pe masura ce va creste...
Dumnezeu sa ne dea sanatate si intelepciune la toate mamicile sa putem sa-i crestem asa cum trebuie, si de asemenea multa sanatate la toti bebeii sa creasca mari si sa ne bucuram de ei!!!

Monica si bebe Albert ( 2 luni)
http://community.webshots.com/user/monica1816

tinatache spune:

quote:

---

Originally posted by conchita

quote:

---

Originally posted by tinatache

e ingrata? ce sa fie ingrat la ea? ca stergi caca si pipi? da' pe-al tau nu-l stergi? (nu ma refer la tine, la mine, ci la noi ca oameni) ar tb ca si conditia de om sa fie ingrata... nu?

---

nu e, mai, Cristina, in sensul asta. e considerata ingrata pentru ca nu esti singurul parinte din lume, nu iti ridica nimeni statuie pentru ce faci, nu primesti premii, bonusuri sau cupoane la cantina cand reusesti vreo performanta cu diversificarea, nici macar familia nu te personifica in eroul din poveste, mai tarziu nici copiii...e ingrata pentru ca, desi investesti tot ce ai, ramai un anonim printre alte miliarde, nu-ti cunoaste nimeni nici amarurile, nici bucuriile asa cum i le cunoastem lu' Adrian Copilu Minune de exemplu. e meserie fara sa fie meserie, ca, desi se presteaza 24 din 24, nu e remunerata. iar daca nu ai vocatie si spirit de sacrificiu, nu-ti plateste nimeni daune si despagubiri in caz de esec, nu-ti inclocuieste copilul cu altul mai reusit si nici nu da nimeni timpul inapoi ca sa o iei tu de la capat, altfel. este ingrata pentru ca propriul tau copil te va considera un mister, cateodata o povara, altadata un obstacol, se mai intampla sa te vada si ca pe un dusman, dar nu ajunge sa te inteleaga decat atunci cand iti va lua locul in calitate de parinte, la randul sau. e ca si cum ai trimite in fiecare secunda cate o scrisoare de dragoste absoluta in sticle pe care le arunci doar in oceanele din imaginatie sperand ca va veni cat mai curand ziua in care copilul tau se va uita in ochii tai cu gratitudine si dragoste cel putin pe jumatate cat ai avut tu pentru el, spunand "multumesc, mama si tata". sau ziua in care fericirea lui te va despagubi si rasplati post-factum pentru tot. sau ziua in care zborul lui va fi atat de frumos incat vei uita ca te-ai tarat pe branci ca sa il inveti asta...normal ca e ingrata, altfel cum? :))

---

conchita, asa da:) totusi eu am vazut si copii multumiti de parintii lor. Adica, inainte de a avea proprii copii, ca sa vezi cum e. Si atunci cand ii vezi zambind si cand sunt mandri de tine parca iti mai creste inima. Si m-am mai gandit la o chestie intre timp: ce nu-mi place mie la meseria asta e ca tb sa tb sa pun restrictii atunci cand nu as vrea sa o fac. Sa-ti calci pe inima si sa spui NU. Asta ma supara in momentul asta cel mai tare... si face parte tot din meserie...:(

Un Paste Fericit!
Cristina

Dianne spune:

Ingrata? Din contra, este cea mai rasplatita " meserie"! Nimeni nu-ti poate oferi( nu rasplati)mai mult decat un copil! Ce-ti trebuie mai mult cand simti ca esti cea mai importanta persoana din viata lui, cand iti spune " te iubesc mami", cand te duci cu el la scoala in prima zi( si te intrebi cand a trecut vremea) cand invatatoarea il lauda sau cand primesti prima scrisoare din viata copilului tau( si aceea adresata doar tie)?! Nu cred ca exista vreun parinte care asteapta un altfel de recunostinta decat satisfactia ca are un copil sanatos, frumos, destept asa cum sunt toti copii nostri!
In ceea ce ma priveste, nu cred ca mi-am dorit ceva in viata mai mult decat sa am un copil! Si uite ca am doi( doua)! Si ca sa ma laud,cred ca in "meseria" asta ma descurc cel mai bine si ma simt implinita!

sirod spune:

Imi pare rau ca atunci cind am postat subiectul nu am specificat un lucru esential - cine a spus 'meseria de parinte e ingrata', a spus-o cu ghilimelele de rigoare!
Asa am perceput eu si in acest sens am lansat subiectul, nu am luat add-literam adjectivyul ingrat, cum si substantivul 'meserie'l-am folosit ca o metafora.

Si in sufletul meu am alaturat aceasta sintagma cuvintului sublim.
Pentru mine e intr-adevar greu sa fiu parinte...nu noptile nedormite, vesnicul 'miine ce-i mai gatesc?', lalaitul cu orele in parculet alergind de colo colo sa nu sara plodul in strada...nu asta e greu.Ci gindul ca trebuie sa fiu, cum spunea Descintec ' o mama perfecta' si ...daca n-o sa fiu asa cum visez eu?Daca sint prea severa sau prea indulgenta, daca din prea multa dragoste o impiedic sa zboare cum simte ea, reversul, daca o las sa se inalte prea sus...si e destul de ametitor acolo sus...
Nu vreau multumiri de la copliul meu - eu l-am vrut pe el, nu el pe mine - vreau sa fie fericit.Pentru el si pentru linistea mea.Asta vreau sa-mi fie rasplata pentru aceasta meserie...

DORIS

madutzu spune:

quote:

---

Originally posted by descintec

Laura:

INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s.m. și f. 1. Adj., s.m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.


Eu cred ca, prin prisma definitiei, e ingrata, fiindca orice parinte lucid stie ca isi creste copilul pentru a-i da aripi, aripi ce o sa-l duca departe de el. Trebuie sa iti iubesti copilul cu dragoste adanca pana la oase ca sa primesti afectiunea lui. Diferenta de nuanta intre iubirea parintelui fata de copil si cea a copilului fata de parinte exista.

Despre mine ca parinte: nu mi-a fost foarte usor sa invat sa fiu. Aveam 23 de ani, eram studenta inca. Ma omora trezitul noaptea. Eu trebuia sa fac asa ceva, eu care dormeam tun 8-9 ore inainte. Sa nu mai am timp pentru citit??? Innebuneam. Citeam in timp ce alaptam, de maica-mea dadea cu tamaie, ca ea asa ceva nu a mai vazut, cum pot sa nu fiu atenta si total absorbita??? Si totusi, in fiecare zi iubeam mai mult si mai mult botul acela de carne, care mi se parea perfect. Stateam cesuri privind-o cum doarme, ii adoram mirosul, eram geloasa pe oricine o atingea. De asta refuzam ajutorul celorlalti, chiar daca picam de oboseala, aveam un orgoliu imens, doream sa fiu cea mai buna mama din lume.

Meseria asta a scos tot ce e mai frumos si mai urat in mine. Am invatat germana cot la cot cu Maria cand am pregatit-o pentru examenul de clasa intai. Invat sa fiu profesoara de vioara pentru Stefan. Am ajuns o bucatareasa destul de priceputa de dragul lor. Am amanat proiectele mele ca sa fiu langa ei cand au avut nevoie. Am ajuns sa imi infrunt si sa infrang teama, pentru a-i lasa pe ei sa exploreze, sa zboare. I-am indemnat mereu sa aiba curaj, chiar daca mie imi era inima cat un purice pentru ei. Si totusi, niciodata nu am putut renuntat total la mine. Am nevoie de ceasurile mele de singuratate, cand ii gonesc (la propriu) de langa mine. Sunt destule momente cand ma obosesc. Cand ii reped si ii cert fara sa o merite cu adevarat. Pur si simplu nu pot sa fiu doar mama, am aflat, cu regret, despre mine. Departe de-o mama perfecta.

D.

---

Mi-a mers la suflet raspunsul tau, draga descantec....ai raspuns si pentru mine

Mada, mami de
Antonia****06.01.2001
Lukas******14.10.2003

Mirunda spune:

“Iti spun sincer, parerea mea e ca "meseria de parinte" este cea mai grea si mai ingrata, daca as vrea sa critic pe cineva, pai as incepe in primul rand cu mine!”

De aici a pornit, probabil acest subiect, si daca vrei sa cititi in ce corelatie am scris aceste randuri, puteti citi la
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=23478
Subiectul se numeste “un mic dictator!! - teribila varsta de 2 ani“

Este fascinant pentru mine cum isi schimba cuvintele intelesul si ce sensuri ascunse si ...amenintatoare capata atunci cand sunt scoase din contextul in care au fost spuse....

Conchita si Descantec, , ati inteles exact ce am vrut sa spun cu aceasta afirmatie!!!

Acum sa va spun si parerea mea:

A fi parinte este:

-un dar Dumnezeiesc, o ocazie de a cunoaste ce inseamna dragostea absoluta si neconditionata...pe care noi o daruim, din tot sufletul nostru, iar copii nostri ne-o intorc inapoi inzecit atunci cand sunt mici, iar cand sunt mari....uneori da, ateori nu....

-un exercitiu de vointa, uneori copii te duc la limite ce nu le cunosteai, pe care trebuie insa sa le accepti si sa le cercetezi
« sensul sau nonsensul »

-o “meserie” (sunt mai incapatanata, asa ca las ghilimelele acolo unde erau ele, desi in acest subiect ele au fost trecute, cu gratie, sub tacere...) Deci o “meserie” in masura in care EU CRED ca pentru a fii un parinte bun, in afara de dragostea neconditionata, ce sigur ca sta pe primul loc, trebuie tot timpul sa invatam, sa citim, sa discutam, sa avem ochii si urechile deschise pentru a ne educa copii asa cum trebuie...De asta sunt pline librariile cu carti despre educatia copilului, iar eu cred ca cei care citesc si se documenteaza, si dupa aceea TREC PRIN SUFLETUL LOR acele carti, si se hotarasc ce este bine sau nu sa ia din ele, sa le aplice in educatia lor, acei oameni au mai multe sanse sa isi creasca copii asa cum trebuie...

Iar pentru unii dintre noi, a fi parinte este o vocatie ...

De ce este ea GREA? Pai asta stim cu totii, cum este cateodata, nopti nedormite la capatiiul copilasilor nostrii, ne tremura sufletul cumplit la fiecare raceala sau galmulita descoperita, ne doare sufletul pentru fiecare cazatura... DAR aceste greutati ne sunt INFINIT rasplatite de dragostea lor, mie cand imi ia Mara mea fata in palmutele ei si imi spune, cu ochisorii ei ca doua margelute verzi “mama, esti cea mai buna mamica de pe lume, si eu te iubesc”..atunci simt cum ingerii imi ating sufletul simt cum este sa fii, intr-adevar FERICIT!!!!!!!!!

De ce este ea INGRATA? Pai cum poti numi dispretul multor oameni atunci cand aud ca o femeie are statutul de “casnica”? Nu este oare teribil de greu sa tii o casa, , etc...sa cresti “printre picaturi” unul sau doi prichindei , asa, ca un “Job” de 24 ore din 24 si pe urma nici macar sa nu ai daca nu admiratia , macar o oarecare recunoastere din partea societatii pentru eforturile tale? Fetelor, de ce sunt pline revistele, egal de unde, Romania, USA, Germania etc. de teribile femei cu o cariera minunata, aratand ca cele mai tari fotomodele , cu o functie super-buna, bani cu carul, samd...??? Dar oare ati vazut vreodata pe vreo prima pagina de revista pe vecina Mariuca de la etajul 2, care stie asaaa de bine sa faca cozonaci, are 2 copii o miniunatie si casa ei arata intotdeuna ca paharul??? Nu cred...Asta am vrut sa spun, si nimic mai mult, ingratitudinea nu vine de la copii nostri (desi si de acolo poate veni cateodata, cu toata dragostea noastra neconditionata), igratitudinea vine de la societatea unde traim...


Pentru toate mamicile si taticii de aici o

Mirunda



"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".

sirod spune:

Mirunda, sincer nu am lansat subiectul pornind de la topicul cu 'dictatorul', ci cum am spus, de la o discutie de pe chat de miercuri...si mai ales n-am avut nici o rea intentie...dupa cum vezi mi-am dat seama seara, acasa, ca fara ghilimele s-ar putea sa iese 'scintei'si am revenit azi.



DORIS