intrebare pentru agnostici si atei

Nu stiu daca asta este sectiunea cea mai nimerita pentru acest topic, daca nu este, rog moderatorii sa il mute unde cred ei ca e mai potrivit.

As vrea sa intreb pe cei care nu cred in Dumnezeu sau sunt agnostici, cum reusesc ei sa faca fatza presiunilor vietii, cum reusesc sa isi gaseasca echilibrul cand trec prin momente grele, prin depresii, prin situatii de boala, a lor sau a copiilor lor ? De unde gasesc putere si energie sa mearga mai departe ?

Dar sa va spun ce m-a determinat sa deschid acest subiect. Am o prietena buna care trece printr-o perioada foarte grea, printr-un divort care ii sfisie inima. Ea nu este credincioasa, este agnostica, crede ca exista undeva, departe, o forta, un dumnezeu, care conduce acest univers, dar care nu se implica deloc in viata oamenilor.

Eu sunt credincioasa si nu stiu sa o incurajez decat prin prisma credintei, a lui Dumnezeu, dar ea nu poate sa creada in El si deci orice cuvant de incurajare in sensul asta pica in gol.

A, si am incercat si cu sfaturi de genul "iesi cu prietenii, socializeaza, du-te la coafor, fa-te frumoasa, cumpara-ti ceva pentru tine, etc.", dar nu au avut nici un efect. Ea exact asta face de cateva luni, iese in fiecare week-end la club sau disco, se duce la fiecare doua sapt. la coafor, masaj, fitness, tocmai a fost in vacanta 3 sapt. in Venezuela, dar s-a intors asa cum a plecat, cu sufletul gol, doar ceva mai odihnita.
Ultima data cand am vorbit cu ea, mi-a spus cu amaraciune: "pentru tine e usor, ti-ai gasit un echilibru, stii ca exista un Dumnezeu si ca te poti baza pe El, dar eu, eu cum sa fac ?"

Chiar asa, ea cum sa faca ????

"Daca crezi în Dumnezeu si se dovedeste ca El nu exista, nu ai nimic de pierdut. Dar daca nu crezi si se dovedeste ca El exista, vei pierde vesnicia."



Elena&Laura

reiki spune:

Raspunsul pentru ea poate fi chiar in intrebarea ei: "pentru tine e usor, ti-ai gasit un echilibru, stii ca exista un Dumnezeu si ca te poti baza pe El, dar eu, eu cum sa fac ?"
Sa gaseasca un echilibru l ei care sa fie la fel cum este Dumnezeu pentru tine. Ceva care sa nu se poata narui, care sa fie vesnic (cit traieste ea macar) pe care sa se poata baza fara teama, caruia sa-i spuan toate problemele ei, care sa ii fie de ajutor .......

chatonel spune:

Elena, prietena ta are aceasta forta in ea, daca are incredere in fortele ei se va ridica ... daca nu, se va intoarce spre o credinta mai usor de practicat :)
Eu sint atee si am trecut printr-un divort, mi-am spus ca asta e viata, cu rele, cu bune, cu suisuri si coborisuri si ca nu ma va darima dintr-atit. A fost greu o perioada, apoi a trecut. Timpul le alina pe toate, atei sau credinciosi la fel suferim.




Toulouse, la ville rose

Crystinne spune:

Si eu sunt agnostica.
Daca nu-si gaseste echilibrul in ea, trebuie sa caute in alta parte.
Eu incercam sa ii ajut pe altii . A avut sens!

ponicid spune:

Numai singura se poate echilibra. Persoanele atee sunt de obicei persoane foarte rationale. Daca ea este asa, va reusi sa gaseasca singura solutia pentru ea insasi.

Daniela, mamica de Ana-Maria

SIMONABB spune:

Sa incerce sa gaseasca echilibrul in ea, asa cum a spus si cineva mai sus.


Simona & BB Eugen
http://community.webshots.com/user/simonabb

conchita spune:

quote:

---

Originally posted by ponicid
Persoanele atee sunt de obicei persoane foarte rationale.

---

haide, mai, chiar asa? cum vine asta? :))))

Elena spune:

Va multumesc mult pentru raspunsuri.

Reiki, da, asta ar fi idealul, sa gaseasca "ceva" care nu se poate narui, sa fie vesnic, o alternativa la Dumnezeu, nu ?...dar cum, unde ? ai cumva vreo idee?

Chantonel, fetelor, aveti dreptate ca asta ar trebui- sa gaseasca echilibru si forta in ea insasi, dar, uite, ca deja au trecut vreo 9 luni de cand s-au despartit (divortul a inceput doar de curand) si ea inca nu a reusit sa le gaseasca.

Crystinne, ajutatul altora ar fi o idee, dar, dupa cum o vad eu acum, cred ca e ultimul lucru la care s-ar gandi sa-l faca...dar, cine stie ?

Conchita, banuiesc ca Daniela se referea la faptul ca ateii sunt in general mai materialisti, mai cu picioarele pe pamint, cum se spune (va rog sa ma contraziceti daca nu este adevarat). Daca la asta se referea, atunci descrierea i se potriveste foooooarte bine prietenei mele. Este (sau era, ca in ultimul timp nu o mai recunosc) o tipa puternica, echilibrata, cu o incredere in sine de admirat, foarte calculata si foarte rationala, intr-adevar...divortul asta a schimbat-o foarte mult, tot echilibrul ei si increderea in sine par ca s-au naruit...

Multumesc inca o data pentru sfaturi,

Elena&Laura

"Daca crezi în Dumnezeu si se dovedeste ca El nu exista, nu ai nimic de pierdut. Dar daca nu crezi si se dovedeste ca El exista, vei pierde vesnicia."

reiki spune:

Pai asta este si idea ...

ancuta06 spune:

Elena,
eu nu cred in D-zeu, desi, imi doresc sa cred. Si asa este, cei credinciosi indura mai usor problemele, se roaga, spera ca D-zeu ii va asculta, iar daca D-zeu nu-i asculta, se consoleaza cu gandul ca asa a vrut D-zeu sa fie.
Sfaturi pentru prietena ta nu am, cum nu am nici pentru mine.
Conchita, nu te mai revolta atat. Cauta in dictionar definitia cuvantului "rational".
Ideea este ca noi, cei care am ajuns la concluzia ca Dumnezeu nu exista, am rationat. In timp ce aceia care cred ca Dumnezeu exista, au acceptat ceea ce li s-a spus. Pentru ca, sincer, dovezi concrete ca Dumnezeu exista nu sunt, dar nici ca nu exista. Daca tu accepti ca D-zeu a facut lumea in 7 zile, n-ai decat. Felicitari. Dar cei rationali cred ca viata a aparut altfel, si ca D-zeu nu a avut nici o contributie. Iar stiinta a demonstrat asta. Iar daca tu vrei sa crezi ca noi toti ne tragem din Adam si Eva, inseamna ca suntem toti incestuosi. Si zi-mi si mie, te rog, rationeaza-mi de unde diferentele fundamentale de culoare.

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family

ancuta06 spune:

si, Elena, intr-adevar, pentru un necredincios, atunci cand ii spui ceva de genul "ma rog pentru tine", nu faci decat sa-i confirmi ca n-are sperante. Pentru ca daca rugaciunea a ajuns ultima solutie, pentru noi este egala cu zero. Asta nu inseamna ca ar trebui sa nu te rogi. Tu o ajuti cum poti, din suflet.

As vrea ca din mesajul meu de mai sus adresat Conchitei, sa nu se inteleaga decat ca este un mesaj adresat ei. Nu am cautat sa-i atac sau sa-i jignesc pe cei cu credinta in Dumnezeu.

Ancuta & Martijn, (24.10.2003)


http://community.webshots.com/user/Busch_family