Avortul

Raspunsuri - Pagina 45

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns mamacangur spune:

ps- copiii TREBUIE sa aiba familie, nu sa fie crescutzi de institutzii; am prieteni crescutzi in orfelinate, am fost de cateva ori p-acolo (daca nu statzi bine cu hertzu', nu va ducetzi- nu-s vr-un mare sensibil, dar cand te striga di patutzuri "MAMIIII!!!", "TATIIII!!!!" tzi se rupe inima, copiii aia sufera, orice conditzii le-ai oferi, fiindca nu le oferi ce e mai important, MAMA si TATA!), reiau, am prieteni crescutzi in orfelinate si TOTZI au ramas cu sekele care nu trec cu nimic!


Iata o parte din mesajul lui Ham,care dupa parerea mea arata ceva "empatie".Si totusi nimeni n-a gandit ca e de 2 lei si nici prin cap nu i-a trecut cuiva sa-l critice ca nu respecta suferinta oamenilor sau ca foloseste dramele unora pt. a justifica propriile pareri. De ce ? pentru simplul motiv ca sustine opusul a ceea ce am indraznit sa sustinem eu si altii.
Am incercat sa inteleg ceea ce Andrada si annelis mi-au reprosat, dar oricat m-am straduit nu inteleg.Intr-adevar comunicarea e lucru greu!Si am hotarat sa raspund totusi tocmai pt. ca respect si viata si durerea Omului(a propos, fiecare purtam cate o drama, chiar daca nu trambitam sus si tare)si nu vreau sa ranesc sufletul nimanui.Vreu sa cred ca mai degraba e vorba de o neintelegere, care se poate totusi rezolva daca cititi cu atentie ceea ce am scris.
Si inca ceva: mesajul era adresat exclusiv Cristinei, dar am facut greseala sa-l postez aici.Nu inteleg deci reactiile pe care le-a provocat.
Daca considerati ca merit si alte explicatii(un ton mai bland nu m-ar deranja deloc)atunci astept.Cred ca scopul nostru aici nu e sa ne...


mamica fericita!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ham spune:

quote:
Originally posted by mamacangur

ps- copiii TREBUIE sa aiba familie, nu sa fie crescutzi de institutzii; am prieteni crescutzi in orfelinate, am fost de cateva ori p-acolo (daca nu statzi bine cu hertzu', nu va ducetzi- nu-s vr-un mare sensibil, dar cand te striga di patutzuri "MAMIIII!!!", "TATIIII!!!!" tzi se rupe inima, copiii aia sufera, orice conditzii le-ai oferi, fiindca nu le oferi ce e mai important, MAMA si TATA!), reiau, am prieteni crescutzi in orfelinate si TOTZI au ramas cu sekele care nu trec cu nimic!


Iata o parte din mesajul lui Ham,care dupa parerea mea arata ceva "empatie".Si totusi nimeni n-a gandit ca e de 2 lei si nici prin cap nu i-a trecut cuiva sa-l critice ca nu respecta suferinta oamenilor sau ca foloseste dramele unora pt. a justifica propriile pareri. De ce ? pentru simplul motiv ca sustine opusul a ceea ce am indraznit sa sustinem eu si altii.
Am incercat sa inteleg ceea ce Andrada si annelis mi-au reprosat, dar oricat m-am straduit nu inteleg.Intr-adevar comunicarea e lucru greu!Si am hotarat sa raspund totusi tocmai pt. ca respect si viata si durerea Omului(a propos, fiecare purtam cate o drama, chiar daca nu trambitam sus si tare)si nu vreau sa ranesc sufletul nimanui.Vreu sa cred ca mai degraba e vorba de o neintelegere, care se poate totusi rezolva daca cititi cu atentie ceea ce am scris.
Si inca ceva: mesajul era adresat exclusiv Cristinei, dar am facut greseala sa-l postez aici.Nu inteleg deci reactiile pe care le-a provocat.
Daca considerati ca merit si alte explicatii(un ton mai bland nu m-ar deranja deloc)atunci astept.Cred ca scopul nostru aici nu e sa ne...


mamica fericita!



mamacangur, ia-tzi niste cartzi, in primul rand cartea de logica (aia din clasele gimnaziale) si cartea de-a 7-a de anatomie (spermatozoidul nu-i copil)

de ce logica?

fiindca de acolo poate invetzi ce-i "generalul" si ce "particularul".

pe rapid, itzi explic eu:

daca spun:

"majoritatea bigotzilor sunt incultzi si lipsitzi de logica"

e una, iar daca spun:

"mamacangur e..."

suna altcumva.

la fel si cu folosirea unei persoane si intamplari (nu orice intamplare, ci una care doare rau si nu trece niciodata) de catre tine, intr-o argumentatzie calpa, spre deosebire de pomenirea in argumentatzia mea a pretenilor proprii (ale caror nume nu le expun public, dar cu care am discutat adeseori ce sustzineam mai sus).

ce faci tu este lipsa de respect si seamana grozav cu argumentatzia din "Mein Kampf" unde Patimile lui Cristos sunt folosite k argument pt. Holocaust; nu se face...

asa ca, fara suparare, prefer "empatia" mea, decat lipsa de bun-simtz a altora.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns incognito spune:

Totul e chestiune de alegere,de circumstante, de persoana etc.Am votat NU,nu mi se pare a fi o crima.E mult de discutat pe marginea asta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns shpiry spune:

Nu exista "NU SHTIU"??..pentru ca eu chiar nu shtiu. M-a salvat Dumnezeu..pana acum de astfel de intrebari si astfel de probleme. Sper ca sarcina mea sa nu ma faca sa decid in vreun sens!
Sunt sigura ca nici o conshtiinta nu poate fi curata in conditiile in care shtii ca vei avea un copil cu malformatii sau shiu eu ce handicap si totushi iei decizia sa-l pastrezi. Eu cred ca prin decizia asta, speranta ajunge la un grad de neimaginat! Cine nu-shi doreshte un copil sanatos??Prin pastrare accepti o decizie mai presus de intelesul nostru( a Domnului), chiar daca sufletul tau nu mai poate avea linishte vazand copilul tau cum sufera poate o viatza intreaga. Eu nu cred ca cineva poate vreodata accepta cu adevarat ca si-a omorat copilul (indiferent din ce motiv) dar nici ca l-a pastrat si-l vede cum se chinuie. Diferenta cred ca sta in credinta.
Ceea ce e Legal nu poate decat facilita luarea unei decizii proprii. Ce, pana acum femeile nu isi puneau viatza in pericol prin avorturi facute in locuri insalubre de asa-zisi medici??Era ilegal, dar femeile tot o faceau. Decizia era ingreunata de frica de inchisoare.(nu de frica de Dumnezeu...sau ma rog in procent mult mai mic)
Sigur putem da vina pe lipsa de educatie, lipsa de cunoastere etc. de-atunci. Las' ca acum avem din-astea si totusi rata avorturilor "la alegere"...deci nu impuse...este totusi foarte mare.
Nu ma pot pune in pielea mamicilor care au luat in viatza lor una din deciziile acestea si nici nu-mi doresc. Sper doar ca la un moment dat sa aiba puterea sa-si accepte decizia. La asta se rezuma totul. In final, noi trebuie sa ne impacam cu decizia luata, nu cei din jur!
V-am pupat!Sper sa nu mi-o luati in nume de rau. E parerea mea.

Shpiry 17+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mamacangur spune:

http://www.sfintii-arhangheli.ro/intrebare.php?iid=313

http://www.sign2signal.com/sign2signal/index.php?ln=en&show=petitie&id=311 Haideti sa facem ceva pt. COPIII ABANDONATI!!! Validarea semnaturii in email e ESENTIALA! Multumim:)

mamica fericita!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

eu sint fan impatimit al metodelor contraceptive; prefer sa li se vorbeasca fetelor de la 12 ani despre asta, decit sa le vad la 16 ani cu burta la gura

DAR daca se ajunge la o sarcina nedorita, spun de 100 de ori da avortului. e de 100 de ori mai bine asa decit sa creasca nr copiilor abandonati, abuzati, malnutriti, pe care parintii ii iau la 7 ani la muncile cimpului dindu-le mincare pe sponci pentru ca nu au cu ce-i trimite la scoala...
asta ca sa nu mai vb de avortul medical, care mi se pare o chestie de bun-simt (logic un copil traieste mai mult decit parintii sai, si nu vad cum poate cineva sa condamne o fiinta sa moara in mizerie pentru ca nu mai are cine sa o ingrijeasca). cunosc un caz in care un copil perfect normal a facut la 3 ani o meningoencefalita in urma careia a ramas leguma. ASTA este un accident, asta poate fi numita voia domnului, si cu toate astea copilul a fost trimis la tara, la bunici, familia are acum o alta fata de o seama cu mine...care va trebui sa traiasca toata viata cu povara surorii ei mai mari. aici nu se poate face nimic, e crucea familiei cu pricina. dar cum poti sa condamni un copil sanatos sa fie sclav pe viata ca sa-si ingrijeasca fratele/sora despre care se stia din timpul sarcinii ca nu va fi un copil normal?

in dispute religioase nu vreau sa ma amestec; eu sint de principiul ca ce-i in mina nu-i minciuna, realitatea pe care o cunosc este cea de zi cu zi, si cred ca as avea mai multa incredere in Biserica daca nu a fi produs atita suferinta. pina atunci, prefer sa cred in Dumnezeu in felul meu, care nu prea are legatura cu nici o biserica din lume

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Criss75 spune:

Nu sunt de acord cu avortul ca metoda de contraceptie. Asta da, e o crima.
In cazul avortului terapeutic insa e altceva.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tatiantudor spune:

Am 30 de ani, doi copii si nici un avort.
Si cu toate astea: Nu consider avortul o crima.

De-a lungul vietii mele am fost cu peste 6 prietene sa faca avort. Am vazut privirea lor dupa ce au iesit de acolo si mi-am jurat ca o sa folosesc orice metoda contraceptiva, potrivita organismului meu,ca sa nu ajung sa ma sui pe acea masa.

NU consider avortul o crima daca:
- este pusa in pericol viata mamei
- copilul prezinta malformatii depistate ecografic sau in urma analizelor
- copilul a fost conceput in urma unui viol

Mai cred ca avortul nu este o crima daca copilul nu era dorit de nici unul din parinti. Riscul de a fi abandonat creste in astfel de situatii si cred ca fiecare e in masura sa decida pentru actiunile sale.

DA - avortul este o crima daca:
- femeia este la al doilea avort voluntar.
Accept faptul ca se poate intampla odata.
Accept faptul ca multe femei nu sunt nici educate si nici nu au acces la educatia sexuala de tinere.
Dar nu pot sa accept ca o femeie sa faca primul avort din X motive, si sa vina si la al doilea si sa spuna..."s-a intamplat si de data asta". Aici mi se pare ca este de vina pentru ca nu a folosit o metoda de contraceptie, pentru ca nu s-a informat. Nu trebuie sa asteptam in viata sa ne informeze cineva. Trebuie sa vina din noi dorinta de a ne informa si de a nu mai trece printr-un avort.

Va multumesc
Cu drag
Liana
http://community.webshots.com/user/TudorAnastasiaDiana
http://community.webshots.com/user/tudorrobertalexandru

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anky spune:

Pentru cele care considerati avortul o crima,vedeti cazul Ioanei Ginghina,sa nu imi spuneti ca daca ati fi fost in locul ei ati fi pastrat sarcina..

Anca,Bianca 02.02.03 si Cris 12.05.05

"Happyness is the key to your heart"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marilena12 spune:

Eu am auzit diverse variante despre malformatiile copilasului, ba ca avea de toate, ba ca nu avea picioare, ba ca nu avea maini, ba ca avea mainile "altfel", etc.
Si desi nu simt nevoia sa repet, NU as fi acceptat sa mi se provoace nasterea la cinci luni, doar ca sa am certitudinea ca nu ma voi chinui cu copilul bolnav. Nu pot sa judec deciziile Ioanei, Dumnezeu stie cum au stat lucrurile, mai ales ca eu am auzit prea multe variante, dar pentru un handicap legat de maini sau picioare, categoric NU as fi acceptat sa-mi omor copilul de 5 luni. Si daca avea doar ceva de genul asta, nu se justifica ipoteza cu pericolul de a deceda mama.
Este adevarat ca si in situatia de malformatii ale membrelor copilul nu ar fi putut duce o viata normala, dar asta nu justifica sa-l scoti din burta la 5 luni cand se stie sigur ca nu poate trai, sa-l vezi ca se mai misca de 2,3 ori si apoi sa te intrebi de ce ti s-a intamplat tocami tie, sa faci un copil pocit. Asta daca este chiar asa de sigur diagnosticul.
Am raspuns la intrebare din suflet, fara nici un fel de prefacatorie, mi-e mila de Ioana si de sotul ei, dar imi vine sa plang mai mult de bietul sufletel. Nu am auzit pana acum nimic sigur precum ca nu ar fi trait copilul, sau ceva de genul, insa malformatiile la nivelul membrelor nu reprezinta pentru mine motive de a avorta un fat in 5 luni. Acum...fiecare alege cum sa traiasca, eu am greselile mele, altul are alte greseli sau neputinte...si asa mai departe.

MARILENA SI ANNA

Mergi la inceput