Ce ati intreba un mare duhovnic?
Raspunsuri - Pagina 3
Julie spune:
quote:
Originally posted by Elena
1. Cand un om devine credincios?
Cam asta e si intrebarea mea
Julie
biankita spune:
Fetelor, eu am citit nishte volume extraordinare despre viatza de familie, despre problemele zilnice shi am gasit raspunsuri la multe intrebari.
Volumele sunt scrise de Parintele Paisie care a fost ucenicul Sfantului Arsenie. Un om de o inteligentza sclipitoare shi cu o minte deschisa shi un simtz al umorului fantastic.
Eu le-am citit in greaca , insa e foarte probabil sa fi fost traduse in romaneshte.
Parintele Cleopa e de citit , are nishte scrieri superbe.
biankita
camiT spune:
Indraznesc si eu sa adresez urmatoarea intreabare,mai exact asi vrea sa aflu o parere, si anume:
Cum priveste el modul in care se adreseaza D-zeu oamenilor in zilele noastre?
Am citi si eu cele de mai sus si mi-au dat lacrimile. Cata dreptate are legat de iubirea intre doi oameni, si mai exact intre sot si sotie.
Doamne intareste-ne si ajuta-ne sa-i iubim si sa fim credincioase si supuse sotilor nostri, caci Tu i-ai ales pentu noi.
Va doreste numai bine.
Cami si bebeul David
Milia spune:
As vrea sa intreb multe lucruri... nu stiu ce sa aleg. De exemplu, cum e cu iertarea pacatelor? Isus avea dreptul sa ierte pacatele oamenilor, si chiar a facut-o, iertandu-i pe loc, doar pentru ca au crezut in el. Dupa ce s-a inaltat la cer, a lasat in urma apostolii, sa ierte pacatele oamenilor, in numele lui Dumnezeu. Si asa mai departe, pana in zilele noastre, cand se presupune ca preotii ar trebui sa ne ierte pacatele, si prin aceasta iertare, sa fim fara pacate in fata lui Dumnezeu. Dar mie mi se pare ca multi preoti (chiar daca nu toti) sunt exact ca fariseii fatarnici: mai mult inchid calea oamenilor spre Dumnezeu, decat sa le-o dezvaluie, si urmaresc mai degraba castigul material decat mantuirea celor ale caror suflete le-au fost incredintate de Dumnezeu. Pot acesti preoti sa ierte pacatele? Dupa spovedanie si impartasanie, putem spune ca, in momentul cand iesim din biserica, suntem fara de pacat? Sau cainta sincera si indreptarea raului facut ne apropie mai degraba de iertare? Cineva care s-a spovedit si impartasit inainte de moarte ajunge in rai, curat ca lacrima, oricate pacate ar avea? Lumanarea aprinsa in momentul mortii (care e mentionata de mai multe ori in slujba de inmormantare) are vreo semnificatie? Arata drumul sufletului care paraseste corpul? La neortodocsi nu este acest obicei, desi sunt tot crestini!
Si a propos de rai: cum nu exista om fara de pacat (si asta o spune chiar Dumnezeu), cine ajunge in rai? Pentru cine a fost creat raiul si cum putem, totusi, ajunge acolo?
Dupa trimiterea lui Isus pe pamant, cine crede in el va castiga viata vesnica, si nu va muri in veci. Dar inainte de nasterea lui Hristos, ce s-a intamplat cu cei care au murit?
Ma opresc aici... ar mai fi multe nelamuriri, dar sa mai lasam si pe altii.
Miguelle spune:
Adriana, te-as ruga si eu sa intrebi ceva.
Ce se poate face cu cei doi parinti ai mei aproape atei (ei cred ca sunt ortodocsi pt ca fac cozonac de Craciun si oua de Paste) care cauta sa-mi impuna cu incrancenare punctul lor de vedere in cresterea copilului , si care ma cam considera mama denaturata si in plus dusa cu pluta (din cauza ca eu cred si incerc sa fac ceva pt sporire duhovniceasca).
Sa evit discutiile cu ei? (pt ca se ajunge la vorbe grele din partea lor)
Sa incerc sa-i convertesc? (am mai incercat si oricum nu prea pare sa am sanse)
Sa imi las copilul in grija lor din cand in cand, sau risc prea mult?
Stau intre datoria de a-i respecta si nevoia mea personala de liniste, care ma indeamna sa-i evit. Imi place sa-i ajut, dar vorbele lor ma ranesc aproape de fiecare data cand ne vedem.
Stiu ca trebuie multa rabdare, staruinta in rugaciune si incredere in Dumnezeu, dar mi-ar prinde bine un sfat.
Multumesc mult, Adriana.
Miguelle spune:
Si pentru tot ce faci Adriana, si pt ca vrei sa aduci raspunsuri la intrebarile noastre, si pt articolul din Jurnalul National, care am inteles ca ti se datoreaza.
Uite acum am avut revelatia de ce e minunat site-ul nostru: pt ca trezeste in noi dorinta de a fi mai buni.
Sanatate la toata lumea!
adrianangi spune:
quote:
Originally posted by Milia
As vrea sa intreb multe lucruri... nu stiu ce sa aleg. De exemplu, cum e cu iertarea pacatelor? Isus avea dreptul sa ierte pacatele oamenilor, si chiar a facut-o, iertandu-i pe loc, doar pentru ca au crezut in el. Dupa ce s-a inaltat la cer, a lasat in urma apostolii, sa ierte pacatele oamenilor, in numele lui Dumnezeu. Si asa mai departe, pana in zilele noastre, cand se presupune ca preotii ar trebui sa ne ierte pacatele, si prin aceasta iertare, sa fim fara pacate in fata lui Dumnezeu. Dar mie mi se pare ca multi preoti (chiar daca nu toti) sunt exact ca fariseii fatarnici: mai mult inchid calea oamenilor spre Dumnezeu, decat sa le-o dezvaluie, si urmaresc mai degraba castigul material decat mantuirea celor ale caror suflete le-au fost incredintate de Dumnezeu. Pot acesti preoti sa ierte pacatele? Dupa spovedanie si impartasanie, putem spune ca, in momentul cand iesim din biserica, suntem fara de pacat? Sau cainta sincera si indreptarea raului facut ne apropie mai degraba de iertare? Cineva care s-a spovedit si impartasit inainte de moarte ajunge in rai, curat ca lacrima, oricate pacate ar avea? Lumanarea aprinsa in momentul mortii (care e mentionata de mai multe ori in slujba de inmormantare) are vreo semnificatie? Arata drumul sufletului care paraseste corpul? La neortodocsi nu este acest obicei, desi sunt tot crestini!
Si a propos de rai: cum nu exista om fara de pacat (si asta o spune chiar Dumnezeu), cine ajunge in rai? Pentru cine a fost creat raiul si cum putem, totusi, ajunge acolo?
Dupa trimiterea lui Iisus pe pamant, cine crede in el va castiga viata vesnica, si nu va muri in veci. Dar inainte de nasterea lui Hristos, ce s-a intamplat cu cei care au murit?
Ma opresc aici... ar mai fi multe nelamuriri, dar sa mai lasam si pe altii.
Uite ce spune Papacioc despre preotie:- Ce ne puteti spune despre Taina Preotiei?
- Preotia este o foarte mare lucrare la Dumnezeu, nespus de mare. Preotul tine locul lui Dumnezeu pe p`mânt. Dumnezeu a creat dou` lucruri extraordinare care nu mai pot fi dep`site la o eventual` creatie: a creat o femeie distins` care a n`scut pe Dumnezeu; si a creat Preotia, care îl coboar` pe Dumnezeu din Cer si îl naste pe Dumnezeu pe Sfânta Mas`. Ce ziceti de lucrul acesta? V` dati seama? Sfântul Agnet pe Sfânta Mas` atunci când facem Sfânta Liturghie! Altarul este plin de îngeri, c`ci Hristos este acolo! Spun chiar rug`ciunile: "Doamne, si îngerii s` intre cu noi s` facem Liturghia, c` sunt împreun` lucr`tori si ei". Este o rug`ciune care spune asa: "Doamne, c` tu esti Cel ce aduci, Cel ce Te aduci, Cel ce primesti, Cel ce Te împarti". M-a întrebat un student: "Bine, p`rinte, dar preotul ce-i?" R`spunde Hristos: "F`r` tine, pre- otule, nu pot s` fac lucrurile acestea". Preotul e axa principal` a Creatiei, a Re-Creatiei, adic` a nasterii lui Dumnezeu din pâine si vin. V` dati seama ce înseamn` pentru un popor c` are Liturghie? Ce înseamn` pentru un popor c` are Ortodoxie?
Cum s` ne preg`tim în vederea primirii Sfintei Împ`rt`sanii?
- Împ`rt`sania te des`vârseste, nu-ti iart` p`catele. Dac` te spovedesti, Dumnezeu te dezleag` prin duhovnic si la împ`rt`sit. Dar s` te dezlege de p`cate mai întâi. De faptul c` ai o ur` pe cineva - te-a jignit cineva si ai zis: "Treaba lui, ce dac` m-a jignit!" Nu! Trebuie s`-l înconjori, s` faci o leg`tur` sufleteasc`, ori s`-ti recunosti greseala, ori, în sfârsit, nu-l lasi s` aib` o ap`sare sufleteasc` asupra ta. S` nu zici: "Nu mai am nimic cu el!", c` e tot un fel de a-l dispretui si a te vedea pe tine mai presus de el. P`streaz` o leg`tur` m`surat`, care se potriveste cu armonia. Vorbeste cu el, ca s` vad` c` esti cald, nu resping`tor. Ura îsi face loc imediat. N-ai nimic cu el, dar nu-i dai bun`-ziua. N-ai tu chiar nimic cu el? Sau te saluti cu toat` lumea, dar cu am`r`ciune si cu noduri. Asta nu e bine. Fr`tiile voastre trebuie s` stiti c` a iubi pe vr`jmasi este o porunc`. Dar pe nevr`jmasi? Dar pe unul care ti-a n`z`rit: "Uite si `la cum e, fistichiu!" Trebuie s` fiti seriosi în ce priveste relatia mut` cu lumea, nu relatia manifestat`. Trebuie, ori s`-l comp`timesti, ori s`-l fericesti în inima ta.
(...)
Plecând de la un lucru care crezi c` s-a terminat: "P`rinte, s`rut mâna, am venit, am spus, acum plec". Nu, b`iete! Pe unde te duci, s` te înregistrezi mereu: "Eu am înjurat, am vorbit de r`u, m-am mândrit etc.". Chiar v` rog s` notati p`catele atunci când le-ati f`cut, cel mai mare lucrul asta ar fi. Nu faceti pe eroii: "Las` c` stiu ce s` spun acolo!" Poti s` spui si împrejurarea în care ai f`cut lucrul, pentru ca s` se usureze, ori s` se agraveze fapta. S` nu v` apuce moartea, as putea spune, s` nu v` apuce seara f`r` s` fiti spovediti. Nu tineti la faptul c` va scrie despre voi c` "A murit f`r` lumânare!" Lumânarea nici nu ajut`, nici nu acuz`.
(...)
- E bine s` avem un singur duhovnic? Sau s` avem unul aproape de noi si unul mai departe?
- Drag`, e bine s` v` spovediti curat oriunde v-ati spovedi. C` poti la acela de departe uneori, si uneori nu poti. Nu s` te spovedesti la `la pentru unele si la `sta pentru altele. Unde te duci, s` spui tot ce ai f`cut. Indiferent de numele duhovnicului, de vârsta lui, are puterea dezleg`rii, asa r`mâne. Nici un duhovnic nu are mai mult` putere ca altul. Numai atât c` n-are poate experient`, n-are un duh de dragoste. M`rturisirea este în functie de tine, nu de mine ca duhovnic. Eu întreb, dar întrebarea asta m` cost`: "M`rturiseste-te cucoan`, c` ai venit s` te m`rturisesti! Spune, te ascult". Zice: "P`i întrebati-m`!" Trebuie s` te preg`testi dinainte cu o list`, iar preotul te mai ajut`. Sunt foarte multe femei care spun c` au fost t`b`râte, c` nu au avut ce s` fac`. Ce-ai f`cut tu cu ocazia asta? N-ai participat si tu? N-ai avut si tu haine pe tine? D`-mi ceva s` te dezleg (de p`cate). Nu este o m`rturisire bun`! Si eu sunt atent.
Ce s-a intimplat cu cei morti inainte de venirea lui Iisus pe pamint? Cred ca Biblia poate da raspunsul. Din cite stiu ei, au dobindit si ei viata vesnica. Iisus n-a spus: din acest moment To, incepe mintuirea! Ci, am venit sa aduc mintuirea! Mortilor si viilor!
"Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau
papadie spune:
Daca(,) copilasii isi aleg mamele...de ce le aleg, uneori, pe acelea care ii omoara?
"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)
adrianangi spune:
quote:
Originally posted by Miguelle
Adriana, te-as ruga si eu sa intrebi ceva.
Ce se poate face cu cei doi parinti ai mei aproape atei (ei cred ca sunt ortodocsi pt ca fac cozonac de Craciun si oua de Paste) care cauta sa-mi impuna cu incrancenare punctul lor de vedere in cresterea copilului , si care ma cam considera mama denaturata si in plus dusa cu pluta (din cauza ca eu cred si incerc sa fac ceva pt sporire duhovniceasca).
Sa evit discutiile cu ei? (pt ca se ajunge la vorbe grele din partea lor)
Sa incerc sa-i convertesc? (am mai incercat si oricum nu prea pare sa am sanse)
Sa imi las copilul in grija lor din cand in cand, sau risc prea mult?
Stau intre datoria de a-i respecta si nevoia mea personala de liniste, care ma indeamna sa-i evit. Imi place sa-i ajut, dar vorbele lor ma ranesc aproape de fiecare data cand ne vedem.
Stiu ca trebuie multa rabdare, staruinta in rugaciune si incredere in Dumnezeu, dar mi-ar prinde bine un sfat.
Multumesc mult, Adriana.
Iti multumesc pentru aprecieri, dar, cum am spus, Lui Dumnezeu trebuie sa-i multumim cu totii. Alminteri, mindria ca am, facut ceva ne-ar sminti. Si am nesocoti faptul ca orice facem pe lumea asta, si-o lingura de ciorba cind o ducem inspre gura, facem cu stiinta lui...
Uite ce am gasit prin interviurile date de Parinte referitor la problema ta:
P`rinte, ce este de f`cut când p`rintii cuiva sunt atei si nu vor sâ vin` la biseric`?
- Trebuie s` aveti curajul s` înfruntati lucrul acesta. S` nu tineti cont. S` mergeti la biseric`. Mântuitorul deja a spus: N-am venit s` aduc pace pe p`mânt, ci sabie. Adic` se vor certa mam` cu fiic`, soacr` cu nor`, pentru c` unii cred si altii nu cred.
Cum s`-mi dau seama c` nu calc porunca: lubeste-ti p`rintii!
- Aceasta nu mai este porunc`: S`-ti iubesti p`rintii, când Hristos spune: Las` si tata si mam` si sot si sotie si copii, când esti pentru Hristos, c` El e mai presus de toate. Pe El trebuie s`-1 iubesti mai întâi. Pe El s`-L asculti si pe urm` pe p`rinti. Nu este nici o greseal` dac` ei se sup`r` c` tu te duci la biseric` si tu continui s` te duci. De unde este obiceiul acesta ca fiul s` se duc` la biseric` si p`rintii s` nu se duc`? în loc s` fie, hai s` zicem, invers. C` vorbeam de copii. Ce educatie le-au facut? S-a mers pe principiul inertiei: 1-am n`scut, 1-am crescut, trebuie s`-1 însor, nu-stiu-ce. Mersi. De aici boli, de aici fel de fel de nenorociri. Si vin târziu la tine, la moarte, când nu mai pot s` caste gura s` mai zic` un p`cat la spovedit.
(...)
P`rinte, am avut surpriza s` cunoastem crestini, care s-au apropiat mult de Bisericâ, c`rora le-au iesit vorbe, c` sunt sectanti. Ce e de f`cut?
- Le r`spundeti: "Frate, sunt crestin ortodox. Sectarii nu se închin` cum m` închin eu, cum m` vedeti pe mine f`când. Cred în Maica Domnului c` ei tot au ce au cu Maica Domnului -, cred în sfinti, cred în Sfânta Cruce". Vorbesti cu el si te închini. Asta este. El o s` te fac` nebun. "Nebun, nebun", dar sc`p`m oamenii din nenorociri! "Nebuni, nebuni", dar ne str`lucesc ochii! La nebuni sunt ochii tulburi! `sta-i diavolul care v` întreab` asa ceva. S` nu v` p`c`liti cu nici un chip. R`mâneti niste crestini tr`itori, si v` învat` Dumnezeu ce s` spuneti în toate ocaziile. Oriunde ati fi. Nu putem s` le lu`m acum pe fiecare în parte. Aveti Sfânta Scriptur`. 0 ap`rati pe Maica Domnului cu orice chip, c` e mare lucm. Foarte mare. C`ci ei au ce au cu Maica Domnului, pentru c` n-o suport` satana cu nici un chip. Ap`rati-o pe Maica Domnului si rugati-v` ei: "S` ne fii nou` Maic`!"
Pân` unde trebuie s` jertfim din iubirea noastr` pentru iubirea aproapelui?
- Pân` unde poti. Mai departe poate Dumnezeu. Si dup` cum se iveste situatia. Important este ca dumneavoastr` s` aveti o tr`ire interioar`, s` v` fixati precis pozitia. Si înv`tati mereu. Mereu s` fiti preg`titi, c`ci pot veni cu probleme, sau s` v` întrebe cum explicati asta, ce zice Biserica despre cutare sau cutare.
(...)
- Cum s` ne crestem copiii?
- S`-i cresteti s` se mântuiasc`. Ca metod` tot blândetea r`mâne cea mai bun`, pentru c`, folosind asprimea, copilul te ascult` de fric` si prinde numai în piele înv`t`tura ta. Dar dac` te porti blând cu el: "Copilul tatii, copilul mamii, uite asa...", el ascult`, dar înregistreaz` si el - poate s` fac` si nebunii -, el a înregistrat de la tine un cuvânt, care nu l-a înregistrat prin asprimea ta, ci prin blândetea ta. Cu alte cuvinte, copiii mei s` m` asculte si dup` moartea mea, pentru c` le r`mân: "Uite, Doamne, ce spunea mama si tata!" Dar dac` te-ai purtat aspru cu el, a miorl`it, l-a durut si nu te ascult`. Deci, ca metod`, tot blândetea. Dar asta nu înseamn` s` nu le împletim, ci s` fie si un pic de asprime, pentru c` el doreste s` împlineasc` numai ce vrea el, nu ceea ce trebuie. Dar foarte important este s`-i dai exemplu de viat`. Pentru c` el stie s` vorbeasc`, nu l-ai înv`tat tu s` vorbeasc`, dar te-a auzit pe tine vorbind în cas` si a înv`tat si el. Si-ti învat` si faptele tale. Deci, s` fi
i exemplu, acesta este cel mai mare lucru. Iar pentru tineri, s` lupt`m în scoli pentru ora de religie.
- Vedeti, copiii merg la gr`dinit`, la scoal`, la joac`, în tot felul de influente nefaste. Cum s` facem s` elimin`m acestea?
- Drag`, grija asta cade tot pe familie, s`-l dirijeze continuu si s` îndrepte ceea ce au înv`tat gresit. Tot familia r`mâne pedagogul cel mai bun. Si la scoal` îi obisnuiesc cu comunitatea. E o oarecare ordine. Nu este rea, dar s-ar putea s` fie o dirijare necrestin`. El trebuie înv`tat s` spun` ce s-a întâmplat la scoal` si p`rintii s` îndrepte cu orice chip greseala enorm` pe care a f`cut-o un pedagog. Sunt mai putini copii care spun: "Eu fac asa pentru c` m-a înv`tat profesorul", îns` aproape toti spun: "Asa m-a înv`tat tata sau mama". Pentru c` aici e dragostea simtit` de toti, din partea tuturor.
"Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau
adrianangi spune:
quote:
Originally posted by Milia
Si a propos de rai: cum nu exista om fara de pacat (si asta o spune chiar Dumnezeu), cine ajunge in rai? Pentru cine a fost creat raiul si cum putem, totusi, ajunge acolo?
Uite, am mai gasit ceva (intre timp, cred ca si modalitatea de a face aceste texte mai lizibile...)Uite, va spun trei lucruri pe care sa le respectati si sa stiti ca sunteti oameni care pot nadajdui mântuirea:
1. Sa fiti bine marturisiti. Va dati seama ca asta este taina care ne mântuieste. Caci "ce veti dezlega voi, dezleg si Eu!"Taina e facuta pe un temei în Sfânta Scriptura, gata! Si pacatele astea nu se mai pomenesc nici la Judecata de apoi, nici la vami. Va sa zica, s-a terminat! Bine marturisiti. Ca daca esti bine marturisit, începi sa te cercetezi: eu am înjurat, eu am gândit asa, eu am facut aceea. începi sa te cerni si sa te subtiezi si sa te aduni si sa te dezlegi. Asa. Chiar va rog sa notati pacatele, când le-ati facut, ca sa nu le uitati. Nu e usor, ca satana îti pierde creionul, n-ai hârtia la tine, si uiti. Ce trebuie sa va mai spun? Sa nu lasati numai pe preot sa va întrebe. El va întreaba dupa un anumit fel de a întreba. Dar tu stii subtilitatea pacatului, sau nu-stiu-ce. Deci, sa fiti bine marturisiti. Pentru ca daca esti bine marturisit nu mai poti pacatui si nadaj duiesti în mântuirea ta. Asta este una.
2. Sa cautati sâ fiti pomeniti la Sfintele Liturghii. Pentru ca se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, particica aceea cu numele tau. Si se spune asa de preot: "Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tau, pentru rugaciunile sfintilor Tai". Si se pun toate de pe disc, în potirul cu Sfântul Sânge: Si va dati seama, unde poti sa fii, chiar daca esti mort, ,chiar daca esti viu esti salvat; se pomeneste si pentru morti si pentru vii. Si cât te costâ? Cautati sa fiti pomeniti la Liturghie. Fie ca va cunoaste un preot sau va cunoaste duhovnicul, fie ca fratiile voastre dati la Liturghie, dar sa fiti pomeniti. Asta e totul. Liturghia nu este o lucrare omeneasca, dragii mei. Nici îngereasca. E direct divina! Pentru ca nu poti tu sa transformi acolo. El este Cel ce este! Si daca ar fi cu putinta sa se deschida cerurile si chiar tavanul Altarului, n-ai vedea în cer mai multa lumina si mai multa asezare cum este în Sfântul Altar, cu îngerii, caci Hristos este cu noi. Noi chiar avem o rugaciune, când facem Vohodul: "Si fa, Doamne, sa intre cu noi si îngerii care îti slujesc împreuna cu noi!" Deci preotul are autoritate. Pentru ca ei sunt acolo: o gloata de îngeri! E Hristos, ce te joci?! Deci, cautati sa fiti pomeniti la Liturghie.
3. Sa faceti milostenie, pomana. Dati de pomana. 0, daca ati sti!... Si Vlahuta spune: "Mila e toata Scriptura!" Cel mai mare lucru posibil asta este. Pentru ca atunci înseamna ca iubesti. Si, iata, înseamna educatie. Domnule, daca spune: "însutit veti primi", nu te teme ca saracesti. Vrei sa te îmbogatesti? Da! Dar ce, urmarim sa ne îmbogatim? Ma doare inima de cel sarac. Nu te doare inima de el, deloc? Eu am fost surprins de un cersetor, care era fara picioare, pe strada. Si asta astepta sa îmi vars buzunarele, nu gluma. Dar eu n-aveam nimic. S-a întâmplat sa n-am nimic. Mergeam pe jos, nu aveam bani de masina. Si i-am spus: "Frate, nu te supara, n-am nimic, dar îti dau o mâna calda!" "O, parinte, asa ceva nu mi-a dat nimeni". Si-mi zic: "Am brodit-o! Am biruit!" Ei, vreau sa va spun: nu fiti nepasatori. Si nu asteptati sa-i întâlniti. Cautati-i. Cautati-i, pentru ca, gasindu-i pe ei, te-ai gasit pe tine. Te-ai consemnat acolo, sus. Nu te poate uita Mântuitorul, nu te poate uita când faci o milostenie. Si rupeti din voi cu orice chip.
Acum, milostenie nu înseamna numai sa lasi din traista; ai un coleg care sufera, care nu-stiuce, care e trist: "De ce esti trist? De ce esti trist?" Si îl mângâi. Si nu îl lasi deloc. Si înseamna ca ai facut o milostenie cu el. Si îi dai un cuvânt de folos: "Lasa, ma, ca a murit tata, lasa, draga, ca stie Dumnezeu. Nu te omorî. Hai sa fim linistiti, hai sa-1 pomenim, sa-1 ajutam acolo (ca putem sa-1 ajutam dupa cum traim)". Si pentru ca mi-ati cerut cuvânt de folos, va spun o istorioara. Un ucenic era suparat ca parintele lui, care era pe patul de moarte, nu 1-a binecuvântat, ca si el sa se mântuiasca. Cuvântul de binecuvântare, pe care îl primisera toti ceilalti frati, era asta: "Mântuieste-te!" Si i-au spus parintelui: "Uite, ucenicului nu i-ai spus cuvântul de folos". "Chemati-1 încoace!" Si atunci i-a spus parintele, cum va spun si eu voua acum: "Mântuiti-va! Mântuiti-va!
"Nu exista dragoste.Exista doar dovezi de dragoste" Jean Cocteau