Unde sunt musulmancele mele?
Raspunsuri - Pagina 14
dodo spune:
Salam waleikum!
Hannen, tot o tipa se ocupa de rezervari(daca plecati cu Tarom, agentia de la Asr Nil)? Daca da, insista, vezi ca ei sint cam "lasa-ma mama", eventual cere sa-ti confirme rezervarea, sa nu ai surprize(pe noi ne-au sunat la hotel cu 2 zile inainte, ca le-am zis ca nu vreau surprize)-vezi ca daca te vad "infipta", lucrurile se rezolva, daca nu..tu lasi, ei lasa..pin'la toamna... Cum te simti? v-au venit lucrurile? Cu ap. da si tu ultimatum-sa fie gata pina vii din RO ca de nu...
Maryam, cam scumpa la "vedere", la fel si Catan, Mari, Gulshan...face ravagii vara asta, va ascundeti pe sub umbrelute ai?
La noi nimic nou, sv, treburile casei(daca nu vor sa se faca singure). Mai nou, i-a instalat ta-so lu fi-su(cica!) FIFA2003 si stau calare amindoi pe PC(de fapt cel mic sta calare pe cel mare) si gata, s-au scos! se dau ocupati, nu mai pot sa faca nimica dom'le, nici macar masinile de pe jos nu si le stringe, desi-l amenint ca le gaseste la gunoi iar cel mare se da pe dupa cel mic, vezi-Doamne e ocupat sa-i tina companie, ca nu poate juca fara el(e totusi greu pt. un copil de 3 ani si, intr-adevar, dar scuza e "subtire") si uite-asa, ma razboiesc cu ei in fiecare zi, pina vine ora de culcare, si mai tragem o zbenguiala in pat pina adormim( adoarme in patul nostru, dupa care-l "transbordez" in al lui). Ce sa fac, daca sint in minoritate?? Noroc ca am baieti intelegatori, stiu ca fac si eu treburile dupa cum am timp, desi ar putea sa-mi dea o mina de ajutor in optimizarea timpului...
Eu va doresc un w/end placut, poate mai am timp sa scriu si de-acasa, dar nu garantez
maryam spune:
La datorie si noi...suportam caldura -traiasca aerul conditionat!!!_si toanele celorlalti(adica ale piticei care ne "terorizeaza" cu pretentii)
Acum avem o grija in plus deoarece suntem in faza de renuntare la pampers si ducem o adevarata lupta,asa ca daca aveti idei salvatoare, promit sa le incerc...
Altfel, nimic nou, mai o carte, mai o iesire, ce de obicei.
Va pup!!!
"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam
dodo spune:
Daca nu ma-nsel, Maryam, Ysraa are 2 ani si? E tocmai bine ales timpul sa renunte la pampers, e si vara. Vreau sa spun ca al meu nu a vrut deloc la olita, asa ca i-am luat un taburel mititel, colac de wc cu gaura mai mica, care se pune peste wc si asa a invatat, la inceput ajutat, apoi singur isi punea taburelul, se urca si se aseza pe scaun, pe care-l lasam tot timpul pus, ca la inceput nu prea se tine.A mai "udat" el un pic, din fericire "accidentele" s-au intimplat pe scaunul de la PC, ca acolo e locul lui favorit si, cu toate ca am spalat temeinic sezutul, dupa perioada de "grele incercari" la care a fost supus, am cumparat alt scaun pt. PC, acela luind drumul gunoiului. Ce sa zic, al hamdoulilah, nu mi-a creat probleme mititelul, doar cu incapatinarea, dar lucram la ea (desi stiu ca sansele sint slabe, vorba proverbului cu ce naste din pisica...gheraie-adaptarea proverbului la realitatile vremii)
Las' ca se da pe brazda, nu-ti face griji!
Acum, pe bune, de Hannen inteleg ca a palit-o lenea, Mari si Gulshan le-am mai vazut postind, dar Catan???Ce-o fi cu ea???Stie careva??? Nu cred ca e in RO, abia a facut Cindy 1 an, si daca pleca dadea de veste! Caaataaan, ne auzi???Macar trage-ne o injuratura, sa stim ca sinteti bine!Ca nu ne suparam, tinem la tabaceala!
maryam spune:
Dodo, hai ca m-ai incurajat...desi e micuta inca, are 1 an si 9 luni, stii, ceea ce ma enerveaza e ca stie care-i treaba si de ce ma agit , dupa ce face, imi arata cu degetul si face o fata de cazi pe spate cand zice:"mami, iiiiiiiiii, bole!" se mira de parca ar vedea un elefant,in fine, trecem noi si peste asta.
Atata doar ca am facut un tic cu olita asta.Am incercat si varianta pe wc, cateodata functioneaza, cateodata nu...
Va pup!!!
"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam
gulshan spune:
assalamu-aleikum,
ce mai faceti,mamicile?
multumesc ptr site-ul cu Azan-ul,Mari Ahillo;si va salut cu dragoste pe toate.
maryam,si eu sunt in aceeasi ''actiune''cu tine ,cu Isra mea.are 1an si aproape6 luni,si cam de-o luna facem tot la ''poto''(olita).a inceput vazandu-l pe Ali care inca face ''cachu''la oala(mai ales daca-i ceva ''interesant la tv),si Isra parea dornica sa incerce si mare mi-a fost surpriza sa vad ca face pipi.si tot asa pana m-am obisnuit ca vrea sa faca pe bune la ''poto''de toate.asa ca ziua nici nu se mai pune problema pampersului,noaptea nu am incredere inca.pe ali pana la 2ani l-am tinut numai in pampers fara macar vreo tentativa de incercare la olita,fiind ''mare imediat a prins''mersul''.asa ca Maryam,don't worry,o sa fie bine,oricum ''aplaud-o''de fiecare data cand face(apropo cateodata uit din graba si atunci bate ea din palme si zice-bravooo),si am vazut olite tare gragute cu diferite forme ,cu capac,cred ca i-ar atrage mai mult...dar sunt sigura ca totul va fi bine.
maryam cat ai alaptat-o pe isra ta?si cum ai renuntat?eu inca o alaptez si ma gandesc ca daca intr-o zi nu va mai fi....cum o sa accepte alt lapte?
tre sa va las ca ali face scandal....
o sa incerc zilele astea sa facem un album....''sa ne vedem mai bine''sa demonstram la toti ca nu avem de ce s ne ascundem!!!
numai bine
allah hafiz
maryam spune:
Ysraa are 1 anu si 9 luni , dar eu n-am alaptat-o decat 7 luni, desi am mai avut lapte inca vreo 2 luni dupa aceea, pentru ca pur si simplu n-a mai vrut, asta in parte cred ca e vina mea ca am ascultat-o pe dr. care i-a introdus alimentatie solida foarte devreme,in fine, acum imi pare rau, dar nimic nu se mai poate schimba, atata doar ca uneori e asa de draguta, ii place mult sa-i povestesc de ea cand era mica(SIC!) si dupa ce sta atenta, se cuibareste toata la pieptul meu si se face ca suge, e o poveste...
Gulshan, cum ti-a venit ideea sa-i pui numele de ysraa, te intreb pentru ca e unnume destul de rar intalnit?
Hei, catan , chiar nici o veste?
Pe cele care deja semneaza "condica" va pup mult si va doresc numai bine.Sa aveti grija de voi si nu uitati, trebuie sa ne intalnim odata cu toate, adica cu toti, copii, ce mai tot alaiul...doar nu credeati ca am uitat, nu?
"ZAMBESTE, MAINE VA FI MAI RAU"
maryam
gulshan spune:
salamaleikum,
ce mai fac,mamicile?
maryam,esential ma gandisem la numele de sameera(de la inceput),dar cand a venit pe lume,mi s-a parut ca lipseste ceva...apoi citind coranul,mi-a placut aceasta sura si ca continut si ca denumire,asa ca la indemnul sotului meu(caruia nu-i placea sameera ,ca-i fara nici o conotatie religioasa,bla bla,bla),am numit-o sameera-isra.
oricum in pakistan,este des intalnit numele de isra.si apropo sotul meu ar fi numit-o maryam,doar.
in rest ma bucur mai fetelor,ca de cand ''am azanul acasa'',mi-am revenit si am inceput sa ma rog ca lumea.multumes inca odata mari!
nimic nou,dezamagita ca nu-mi gasesc si eu o mami din iasi,sa mai am si eu pe cineva ''de conversat''.chiar voi aveti prietene ''non-muslims''.am una dar e plecata in vacanta,rest ''nimic''.dubios,nu-s ''rasista''dar nu ma regasesc pe aceeasi lungime de unda cu ele.vi se intampla?si apoi cu 2copii mici ,nci nu prea am timp de mai multe...
va pup si in fiecare zi (aproape),intru pe forum ,ptr voi.
allah hafiz
dodo spune:
Draga Veronica, vad ca ai postat si aici si la partea a 2-a a topicului-hai sa lasam acest topic spre arhivare si sa scriem numai la cel de-al 2-lea, ca ne incurcam..
Noi sintem bine, mersi de intrebare si ne bucuram ca azi e vineri! Mai rau e cind vine iarasi ziua de luni..
Ai intrebat de prietene "non-muslims"-bineinteles ca am, nu fac nici o diferenta intre ele, pt. ca nu abordam niciodata subiecte religioase in discutiile noastre. Din pacate si pe noi ne omoara lipsa timpului, asa ca ne conversam pe la telefon, nu prea des ca de fel nu-mi place sa dau telefoane si ne vedem odata la citeva saptamini. Oricum criteriile de alegere a prietenilor difera de la persoana la persoana, eu sint mai "inapoiata" si nu-mi pun viata privata pe tava de discutii cu prietenele, asa ca nu ma tem ca ar comenta ceva din gresala sau nu fata de alte persoane...Am patit-o in trecut si de-atunci m-am invatat minte-prietenia are limite!
Cred ca e gresit sa te axezi numai pe prieteni de o anumita religie sau virsta, trebuie sa acorzi credit si celorlati. Bineinteles ca nu o sa caut prietenia acelor care m-au jignit direct sau indirect dar nici nu le dau sa inteleaga motivul, pur si simplu ii ignor..cit se poate de mult, pina ma calca iar pe bataturi..Pe urma, "ales-bules", le spun franc in fata ca sint inexistenti pt. mine incepind cu acel moment. Sint capabila sa iert dar nu uit si-mi platesc intotdeauna datoriile..
Un w/end placut la toata lumea si sa ne "auzim" mai des..Alo, Maryam, ati pus-o de-un chef, tu si Hannen-gargarita??
jorjiana spune:
De putin timp ne-am despartit. Cel mai trist este ca motivul vine din exterior, este independent de noi.
El este musulman, din Liban, sosit in Romania de mai bine de 1o ani, fara gand sa se intoarca inapoi. Timp de un an si jumatate ne-am iubit si ne iubim in continuare, chiar daca incercam amandoi sa ne uitam. Am facut planuri impreuna, lumea era impotriva noastra, si multe suferinte am depasit.
Ne-am legat enorm unul de altul, am vizitat familia lui din Liban si am cunoscut niste oameni minunati. I-am inteles in sufletul meu, fara a putea exact explica despre ce este vorba, prin cuvinte. Este o alta civilizatie, cu un farmec aparte, cu niste obiceiuri care mi-au amintit de ceva originar, de mult uitat, atat de firesc totusi. M-au cucerit, si l-am iubit si mai mult.
Mi-e greu sa spun cat de mult il iubesc, sunt atat de multe feluri in care tin la el.
Totusi, ce s-a intamplat? Am vorbit amandoi de lucrurile care ne leaga, dar si de cele care ne despart,si aici am ajuns, la religie. Am intrat in panica, parea fara iesire. Eu sunt ortodoxa, el musulman. Am inceput sa-l caut pe Dumnezeu, si El m-a ajutat sa-L inteleg doar in Treime, si in iubirea lui nemarginita pentru oameni. Ma identific cu propria mea religie, care ma seduce mai mult decat ma convinge. Aici nu incape logica, e rost doar de inima si suflet. I-am explicat ce simt, nu a vrut sa ma influenteze in nici un fel. Dar problema erau copiii. El nu concepe sa fie decat musulmani, iar eu nu pot lua aceasta decizie in numele lor. Solutia pentru mine este sa-i las singuri sa decida, avand toata viata inainte, si stiind ca numai ei au dreptul de a hotari marturisirea lor. Acesta a fost sfarsitul nostru, pentru ca el nu poate concepe asa ceva.
Mi-e greu sa inteleg, eu vedeam iubirea ca pe o relatie in care fiecare tine la linistea celuilalt, si nu trece peste sufletul lui. Ne-am despartit dureros, a fost prima data cand l-am vazut pe omul asta mare si bland, plangand.
Eu as lupta in continuare, dar nu stiu cum sa-l conving. Simt ca nu l-am invatat multe, si pana unde poate duce iubirea mea pentru el. Simt ca e de lupta aici, dar nu mai am speranta. Mi-e dor de el, si sufar.
jorjiana spune:
De putin timp ne-am despartit. Cel mai trist este ca motivul vine din exterior, este independent de noi.
El este musulman, din Liban, sosit in Romania de mai bine de 1o ani, fara gand sa se intoarca inapoi. Timp de un an si jumatate ne-am iubit si ne iubim in continuare, chiar daca incercam amandoi sa ne uitam. Am facut planuri impreuna, lumea era impotriva noastra, si multe suferinte am depasit.
Ne-am legat enorm unul de altul, am vizitat familia lui din Liban si am cunoscut niste oameni minunati. I-am inteles in sufletul meu, fara a putea exact explica despre ce este vorba, prin cuvinte. Este o alta civilizatie, cu un farmec aparte, cu niste obiceiuri care mi-au amintit de ceva originar, de mult uitat, atat de firesc totusi. M-au cucerit, si l-am iubit si mai mult.
Mi-e greu sa spun cat de mult il iubesc, sunt atat de multe feluri in care tin la el.
Totusi, ce s-a intamplat? Am vorbit amandoi de lucrurile care ne leaga, dar si de cele care ne despart,si aici am ajuns, la religie. Am intrat in panica, parea fara iesire. Eu sunt ortodoxa, el musulman. Am inceput sa-l caut pe Dumnezeu, si El m-a ajutat sa-L inteleg doar in Treime, si in iubirea lui nemarginita pentru oameni. Ma identific cu propria mea religie, care ma seduce mai mult decat ma convinge. Aici nu incape logica, e rost doar de inima si suflet. I-am explicat ce simt, nu a vrut sa ma influenteze in nici un fel. Dar problema erau copiii. El nu concepe sa fie decat musulmani, iar eu nu pot lua aceasta decizie in numele lor. Solutia pentru mine este sa-i las singuri sa decida, avand toata viata inainte, si stiind ca numai ei au dreptul de a hotari marturisirea lor. Acesta a fost sfarsitul nostru, pentru ca el nu poate concepe asa ceva.
Mi-e greu sa inteleg, eu vedeam iubirea ca pe o relatie in care fiecare tine la linistea celuilalt, si nu trece peste sufletul lui. Ne-am despartit dureros, a fost prima data cand l-am vazut pe omul asta mare si bland, plangand.
Eu as lupta in continuare, dar nu stiu cum sa-l conving. Simt ca nu l-am invatat multe, si pana unde poate duce iubirea mea pentru el. Simt ca e de lupta aici, dar nu mai am speranta. Mi-e dor de el, si sufar.Ce-ar trebui sa fac?