De ce ar trebui sa citeasca Maria?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

liris spune:

Ar trebui sa-i spui ca e bine sa citeasca ptr ca lectura ii dezvolta imaginatia, puterea de intelegere , lectura o relaxeaza (televizotul este daunator ptr ochi si spune-i ca-i pot da cuvintul meu , de cind cu televizorul ---eu din pacate sunt o impatimita a TV-ului -- am 1.5 miopie la ambii ochi (dublata la aceasta valoare in decurs de un an...)).
Lectura o ajuta sa afle despre destine , intimplari (fie ele reale sau imaginare).
Nu in ultimul rind lectura va fi o caramida intr-o temelie ce trebuie s-o construiasca in timp , ptr ca , in final sa poata sa treaca examene de limba si literatura (admitere, bacalaureat).Si nu va putea sa acopere golurile doar in anii cu pricina...

qsar spune:

Chiar asa... de ce "trebuie"? "Trebuie" (?)... asta suna a lecturile obligatorii; le-am urat din toata inima... nu pentru ca nu mi-ar fi placut sa citesc (sau sa le citesc) ci pentru ca stateau sub semnul lui "trebuie". Mai tarziu, am ajuns la concluzia ca a citi ceea ce "trebuie" are pe langa componenta de obligativitate si una de ipocrizie... "Trebuie" sa citesi nush'ce scriitor frantzuz (plicticos) ...ca-i jenant sa spui ca nu l-ai citit... si musai "trebuie" sa-ti si placa... doar este un geniu... un titan al literaturii. Hm! Si mai "trebuie" sa citesti autorii "la moda". Cum apare unul, cum "trebuie" sa stii tot ce a publicat. Si, evident, "trebuie" sa-ti placa. "Trebuie" sa spui ca l-ai inteles pe si autorul unor carti naucitoare, cu iz de narcotic sau ca ai patruns pe deplin sensul adanc abscons al elucubratiilor unui filosof apatrid (o lichea).
Chiar asa... de ce "trebuie"?

Q

descintec spune:

hooo, ca n-am dat cu paru' . Un doi sare cand ii miroase a constrangere, inima de zburator. Acu', in scarmaneala pe care mi-ai tras-o, am inteles ce si de ce citesti tu. Eu vreau sa dau raspunsurile de aici Mariei sa le citeasca si promit sa nu te cenzurez

ciufulita, smotocita, da' fericita,
desk

qsar spune:

Eeeei! Pakatele mele! Ca nu cu matalutza ori cu ideea de lectura am io o rafuiala... ci cu "trebuie"... intrebarile Mariei au fost candva si ale mele.
"De ce trebuie sa citesc? La ce ma ajuta?"
Recunosc ca aveam varsta ei cand am inceput sa citesc de placere, de dragu' cartilor cu miros de cerneala proaspata sau de anticariat... de dragul inchipuirii. Probabil ca pe la unsprezece ani am citit primul roman de amor... nu te gandi la cine stie ce... o carte suava, daruita de o matusa a tatalui meu... Exista o colectie prin anii '30, "Biblioteca roz" - carti de dragoste ingaduite don'shoarelor de pension... Era vacanta de iarna; a fost prima carte pe care nu am putut-o lasa din mana, am citit si noaptea sub patura, cu o veioza minuscula (care se prindea direct de coperta cartii).

Q

Evident ca tot atunci m-am si "indragostit" (impreuna cu doua colege) de "unul-dintr-a-opta" :) care semana leit cu "el" din roman. Asta poti sa cenzurezi! :)

Mirunda spune:

Draga Descantec, grea intrebare! Mie imi place mult stilul tau cu Maria (din ce am mai citit pe ici pe colo), ma vad pe mine cu Mara mea...imi place ca incerci sa vezi lumea cu ochisorii ei, si asta este tare important zic eu...
Asa ca o sa ii raspund direct lui Maria, daca nu ai nimic impotriva!

Deci:
Scrisoare pentru Maria:

"Draga Maria, eu nu te cunosc, dar din ce povesteste mamica ta despre tine, esti o fata tare isteata, si asta se vede si din felul cum ai pus intrebarea! "De ce TREBUIE sa citesc? La ce ma ajuta?". Pai hai sa iti raspund eu, mamica lui Maruta, fatuca de aproape 9 ani, curioasa ai isteata ca tine:

Vestea cea mai buna: NU TREBUIE sa citesti! Nu e musai, dar DACA O SA VREI TU sa o faci, vei vedea ca o sa desoperi o lume minunata, care o sa farmece si o sa te faca bucuroasa...sau trista, melancolica, depinde de subiect! Uite, sa iti zic de Mara mea (asta ca sa nu iti zic de mine, sau de alte mamici de pe aici, ca zici ca "trisez", ce compar eu ce ii place unei fete de 12 ani cu ce ii place unei femei "coapte" ca mine...:-)): deci spun acum de Mara: cand o prinde cate o carte, de exemplu mai nou Harry Potter, care am inteles ca iti place si tie, sau preferatul ei "Sams" , pai poa`sa treaca si ghezasul de Sighet prin camera ei, ca nu mai aude si nu mai vede nimic! O strig eu la masa, "Mara, Mara, hai odata ca se raceste supa!" Pai crezi cumva ca primesc vreun raspuns? Ba! Nimica, nimicuta! Atunci trec la "artileria grea", ma duc in camera ei, incep cu morala, taca tata taca taca pe capul ei (stii si tu ca toate mamicile sunt mai mult sau mai putin la fel, nu?)), si cu chiu cu vai o conving sa lase cartea din mana! Oare de ce ii place ei sa citeasca? Daca vrei o intreb maine, sa vedem ce zice si ea. Dar eu cred ca ii place pentru ca atunci cand iti place o carte, ea te duce cu gandurile intr-o lume minunata, te face sa fii bucuros, fericit, sa razi si sa plangi cu personajele din ea, mai pe scurt spus, iti da un pic senzatia de ...fericire! Uff, grea intrebare mi-ai mai pus! Na ca ma razbun, si te intreb eu pe tine, sau iti dau "tema pentru acasa" (de, meteahna de mamica...) Pe tine ce te face fericita? Hai sa fiu corecta, si sa iti raspund eu intai: pe mine ma face fericita:
-sa ma uit la Mara cand doarme, sau cand rade si e bucuroasa, pentru ca atunci ma gandesc ce minune de copil mi-a dat Doamne-Doamne!
-sa schiez, atunci am senzatia ca zbor, si e minunat (desi saptamana trecuta mi-am rupt degetul la schi :-((
-sa ascult marea, Doamne ce frumos poate fi la mare!
-sa ascult muzica (buna, nu de orisicare, dar despre asta nu iti mai zic, ca si asa m-am cam intins...)
-si cateva alte lucruri, printre care si sa ...CITESC!!! Carti bune, adica cele ce imi plac MIE, caci "bun" la varsta ta e , sigur, alteva decat "bun" la a mea...
Na ca ti-am scris cam lung, am vrut numai sa iti zic ca nu "TREBUIE" sa citesti, ci ca DACA VEI VOI TU sa citesti, o sa iti oferi singura un dar, o bucurie, ce vor fi, probabil, dupa un timp cand vei ajunge sa "prinzi gustul " cititului, mult mai mari decat a te uita la TV sau a te juca pe computer.
Cu drag, o mamica care s-ar bucura sa te cunoasca odata!
Mirunda, pe numele ei adevarat Monica, mamica lui Mara"

"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".