FERICIRE - sau scrisoare celor doi copii ai mei...
FERICIRE - sau scrisoare celor doi copii ai mei... | Autor: anamaria
Cateodata, cand sunt linistita, ca acum...
Stau si ma gandesc, gandurile fug, si mi se pare ca sunt tot adolescenta indragostita de acum cativa ani, asteptand cu infrigurare si speranta telefonul iubitului, intalnirea cu el, imbratisarile timide si saruturile... si-apoi ma regasesc ducand dorul orelor intregi petrecute alaturi de bunele mele prietene, in timpul studentiei, sau in vacantele din liceu, ore intregi in care vorbeam si glumeam, un timp in care inca putem si stiam probabil totul unele despre altele.
Apoi imi amintesc... ca tocmai am trecut pragul celor 30 de ani! Nu-i simt, repet, ma revad si retraiesc cu usurinta anii de liceu, sau de studentie... Si totusi, daca ma privesc in oglinda, vad cateva riduri, si cateva kg in plus, si daca ma uit in dormitorul apartamentului nostru de doua camere vad bebelusul de 8 luni dormind linistit in patut, vad pijamaua, sacul de dormit si pe Bart Simpson din plus, accesoriile de somn al “locatarului garsonierei” de la parterul paturilor suprapuse... care acum e la gradinita, in grupa mica, nazdravanul. Ma uit la fotografia cu rama frumoasa, din biblioteca, cu o mireasa fericita in bratele alesului ei... suntem noi, eu si colegu’ de banca, iubitul din liceu...
Oare ma gandeam pe atunci ca asa va fi peste... 10 ani?! Sigur, speram ca iubirea de atunci sa dainuie, sa ramanem impreuna, dar eram taaare nesigura, in fond erau alte atractii pentru fiecare din noi. Se pare insa ca am stiut ce mult insemnam unul pt celalalt, am banuit ce fericiti vom fi impreuna... au fost si obstacole de trecut, insa se pare ca pentru noi, dragoste a fost deajuns ca sa trecem peste toate.
Am avut primul copil, Bogdan, acum 3 ani jumate’, la doi ani dupa casatorie... intre timp, ne aranjasem micul nostru apartament, si imi amintesc si acum bucuria cand au aparut cele 2 linii pe testul de sarcina... cum priveam incantati burtica care crestea, apoi misca, cum incercam sa alegem un nume pentru puiul nostru, ecografia ne spusese ca e baiat... am cazut de acord aproape imediat, il va chema Bogdan – Paul, propunerea a fost a tatalui, si am acceptat-o rapid, urmand sa-mi iau revansa peste cativa ani, alegand numele fetitei... revansa mi-am luat-o, ca doar eu am ales numele celui de-al doilea baietel, Tudor – Mihai, in ziua cand s-a nascut – pana atunci speram si credeam ca va fi o fetita, se numea Raluca-din burtica...
Incercam sa fim niste parinti buni, desi in momentele de maxima oboseala, cand ne simtim efectiv extenuati, suntem de multe ori prea nervosi ca sa mai putem raspunde celor 500 de intrebari pe care le pune, in medie, un copil de 3-4 ani intr-o zi - de fiecare data, dupa ce adorm amandoi, in patuturile lor, suntem, insa extrem de mandrii – beietelul nostru e mai destept decat media celor de varsta lui, pune muuult mai multe intrebari!!!
Sa ne ierti, pui mic, pt ca de atatea ori uitam ca nu ai decat 3 ani, si-ti cerem sa te porti ca un adult, asa cum nici noi nu reusim de multe ori. Continua sa fii tu insuti, incapatanat, neastamparat, sensibil, iubitor, pisalog si jucaus, vorbaret si paracios... mami si tati te iubesc enorm, sa nu uiti asta niciodata!
Ti-am spus cand s-a nascut Tudor ca mami si tati te iubesc pe tine la fel de mult, ca si pe el... inchipuieste-ti ca ne-a crescut la amandoi inca o inima in piept, aveti acum cate una la fel, fiecare din voi, sa va iubeasca!
Am fost fericiti cand ne-am luat apartamentul, cand il zugraveam asa cum ne-am priceput, plini de vopsea pana-n dinti, obositi de munca facuta dupa servici, pana seara tarziu... multumiti ca realizam ceva impreuna. Am fost fericiti cand am reusit sa ne cumparam masina de spalat, cu un CAR, si ne-au ramas bani sa plecam si la mare... cand am putut sa ne facem vacanta in Turcia, cand ne-am luat masina, sau cand ne-am plimbat pe urmele stramosilor nostrii, la Roma...
Dar nimic nu se compara cu fericirea, si bucuria si multumirea pe care ne-o daruiti voi, cei doi copilasi ca doi ingeri, cand va privim jucandu-va, razand, vorbind impreuna... ca un baietel mare cu fratiorul lui!
Tudor, cateodata ne pare rau, ca pt tine nu mai avem atata timp cum aveam cu Bogdanel, ore intregi in care doar ne uitam la el, minunandu-ne cat de perfect era. Dar sunt de ajuns cateva clipe ca sa vad cat esti si tu de perfect, cu degetelele tale de pianist, cu glasciorul de Donald, strigand sau soptind cele cateva silabe pe care le stii intr-una: ma-ma, ta-ta, pa-pa, ba-ba, da-da... cu gurita ta scumpica care se intinde zambind pe toata fata, de la o ureche la alta, de cate ori ii vezi pe cei dragi tie, mai ales pe fratiorul tau cand soseste de la gradinita.
Abia astept sa mai treaca 1 an sau doi, sa va puteti intelege intre voi, sa va jucati – sper doar ca vom reusi sa fim niste parinti buni pt voi, sa va iubim si sa v-o putem arata in fiecare clipa, sa va invatam sa va iubiti si voi unul pe celalalt, sa va ajutati intotdeauna si sa va sprijiniti la greu. Imi pot imagina clipe fericite cand vom sta amandoi, doi parinti fericiti, privindu-va jocul, sau facandu-va lectiile, si chiar daca nu vom mai fi demult la varsta primei iubiri, eu ii multumesc lui Dumnezeu ca pt mine a fost si ultima, ca m-a ajutat sa am o familie minunata... si-l rog sa va ocroteasca pe toti trei, sa fiti sanatosi si fericiti, sas fim cu totii rabdatori si intelegatori unii cu altii si, mai ales, sa ne IUBIM...
daca dragoste nu e, nimic nu e!
Raspunsuri
sirod spune:
Anamaria SUPERB ai scris, de multe ori m-am gindit sa-mi pun si eu fericirea pe hirtie si reuseam seara tirziu, dupa ce piticutul meu adormea...de la un timp incoace...parca nu mai mergea, parca lipsea ceva...daca imi mai trebuia, cum sa spun, un imbold pe linga altele l-am gasit in scrisoarea ta: BB2 - cred ca atunci ma voi simti completa, voi putea sa-mi astern din nou fericirea pe hirtiile care o sa plinga cu mine de drag.
Nu stiu de ce am impresia ca tu cu scrisorica ta ati pus capat indoielilor mele, simt ca nu ma mai poate opri nimeni sa-i fac un fratior Otiliei.Nu cred ca te-ai gindit cind ai scris unde v-a tinti 'fericirea ta'...eu simt ca trebuie sa-ti multumesc!
Si va doresc din toata inima sa va iubiti si sa fiti fericiti!
DORIS
ponicid spune:
Daniela, mamica de Ana-Maria
anamaria spune:
Uneori, foarte obosita si nervoasa, imi trece rapid un gand - ca fara Tudor totul ar fi fost mai simplu... Dar il alung repede, pt ca stiu ca n-am facut decat sa-mi implinesc visul dintotdeauna, sa am 2 copii... sigur ca nu-i usor, dar oare e ceva usor dintre lucrurile care iti aduc asa de multa fericire?
Vreau sa cred ca sunt la fel de buna ca alte multe mame din lumea asta, ca fiecare mai si gresesc... si de fiecare data imi promit sa fiu mai rabdatoare si sa incerc sa fac lucrurile mai bine...
Ma doare sufletul cand nu pot sa-mi stapanesc nervii, cand il cert prea mult pe piciul meu de-o schioapa... de multe ori sunt la capatul puterilor, il pedepsesc cu ce are el mai drag - sa nu se uite la "ipisodu'" cu Tom si Jerry, si sa merga la culcare fara sa-i citesc povestea de noapte-buna... sa-l vezi cum isi alege, totusi, o poveste, o rasfoieste singur si povesteste el cum isi aminteste... apoi o ia si-o pune sub perna, ca in fiecare seara... adoarme cu lacrimile pe obraz, si eu i le sterg apoi cu o mie de saruturi, ii cer iertare si-i spun ca-l iubesc, dar el nu stie, micutul, ca doarme... si toata noaptea suspina din cand in cand, il aud din camera mea, prin somn, si merg adesea sa-l mangai si sa-l sarut... dimineata, daca-si aduce aminte, ma intreaba daca mai sunt suparata... ca el acuma e cuminte! Dupa care mergem la baie sa-l spal pe dinti, si el nu vrea sa stea cuminte, si-o luam de la capat...
Dar stiu ca anii astia vor trece ca un fulger pe cer, si cand ma voi gandi inapoi la ei voi vedea doar momentele minunate...
Pe altii poate ca ii multumesc alte lucruri... insa eu cred ca acesti copii sunt tot ce am putut eu sa daruiesc mai bun si mai frumos lumii!!!
daca dragoste nu e, nimic nu e!
Arhistefy spune:
Cu drag,
Mihaela
iuliacm spune:
Foarte frumoase aceste gaduri, Ana Maria!
Sa fiti fericiti!
Iulia
bibi spune:
pentru Anamaria si superba ei familie
tinatache spune:
am bocit
Cat de mult ma recunosc in randurile tale, numai ca eu nu stiu sa povestesc asa frumos... Mi-ai mai dat o picatura de putere... Multumesc!
Cristina
alinamoro spune:
Ai povestit foarte frumos Anamaria!
Ne-ai sensibilizat inimile cu povestioara ta.
alina
Anina_n spune:
Anamaria, foarte frumos ai scris ! Sunt convinsa ca multe ne regasim in randurile tale. Multumim ca ai dat glas gandurilor tale, aici ! 
Felicitari pentru familia ta frumoasa ! Intotdeauna, sa domneasca dragostea ! 
Nina & 
Nina-Cristina (2 ani in ianuarie)
http://www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina
