Ne mutam impreuna?

lai spune:

Kika,
Multumesc pentru parerea ta - dar poate ne spui totusi si de ce crezi asta. M-ar ajuta mai mult daca mi-ai da si motive/argumente.
Si, celorlalte fete, inca o data multumiri pentru parerile voastre. Inca nu am luat o decizie, am tot discutat alte lucruri zilele astea si am mai amanat discutia despre mutatul impreuna; intrebarea ramane.
Asa ca va mai astept cu pareri, povesti si argumente!
Si va urez si un "La multi ani!" cu multa dragoste si lumina de 8 Martie, iar celor care si-au gasit perechea, sa va bucurati de barbateii vostri!
Toate bune,

Lai

Nally spune:

Draga Iai
Eu l-am cunoscut pe sotul meu la biroul unde lucram, un an de zile nu am avut nici unul curajul de a face primul pas. Ne placeam dar fiecare o stia numai pentru el. Cei de la birou si-au dat seama ca ceva se intampla cu noi, iar noi nu dadeam nici un semn in acest sens!Am iutat sa-ti spun ca eram studenta in anul 3 la A.S.E. Ca sa mai scurtez povestea, plec in vacanta din bucuresti cam o luna de zile in care, surprinzator nu puteam trai fara sa vb cel putin o data la telefon pe zi!ce vorbeam ? Nimicuri! nimic despre ce simtim unul pentru altul,nici ca ne e dor...
Ma intorc in bucuresti, el afla nu stiu de la cine, ma suna si imi face o invitatie in oras! Prima intalnire!Nu imi venea sa cred!
Mergem la un film, iesim ... si intimp ce ne plimbam prin Cismigiu vine vorba de dulciurile care ne plac... Din vb in vb ne trezim ca vrem sa mancam un tort cu nuca pe care eu il fac! Luam ce ne trebuie si mergem la el acasa! ( retine era prima intalnire)! de la tort am sarit direct la clatite, ca sunt mai usor de facut si mai rapide!
Tot in aceasta seara indrasneste sa ma sarute... un dulce!
Pana sa ne dam seama ceasul era trecut de miezul noptii...Imi propune sa dorm la el... Eu fara sa stau pe ganduri accept, fara sa imi fie teama, in definitiv nu il cunosteam prea bine! Dar ma simteam ca la mine acasa, unde nu putea sa mi se intample nici un rau! Si nu s-a intamplat NIMIC! Un adevarat gentelman!
Si din acea seara n-am mai fost departiti nici o clipa ! Lucru de care nu ne pare rau! Am avut ocazia sa ne cunoastem reciproc timp de un an de zile dupa care ne-am hotarat sa ne casatorim!
Pe 1 septembrie 2002 am facut pasul cel mare, iar acum asteptam o mandretze de baiat(avem 32+ saptamani) !!!!
Daca simti aceeasi siguranta, dragoste reciproca, sinceritate si liniste sufleteasca alaturi de prietenul tau, te sfatuiesc sa nu mai pierzi timpul!
Daca insa ai indoieli si nu esti 100% sigura de ceea ce simti tu pentru el, iar el iti da impresia ca vrea numai sa fii a lui,sa stie ce faci in orice moment al zilei, unde te duci, ce faci s.a.m.d, zic sa te mai gandesti!
Oricum hotararea o poti lua numai tu cu tine insuti!
Te pupic si multa intelepciune

Nally

Laura_72819 spune:

quote:

---

Originally posted by kika

NU VA MUTATI IMPREUNA INAINTE DE CASATORIE!!!

kika

---

Dezvolta.

debby spune:

Lai , eu locuiesc de doi ani cu prietenul meu si nu cred ca m-as fi maritat "fara proba " . Nu stii niciodata ce iti rezerva intmitatea. Ti-era teama ca o sa-ti ingradeasca libertatea , dar daca te mariti direct si descoperi ca e posesiv , ce faci ? Nu mai bine clarifici dinainte ?

Primele luni de stat impreuna au fost jale . Fiecare avea pasarelele lui , obiceiurile sau , de ce nu , egoismul lui . Incet incet ne-am acomodat unul cu celalalt si acum nu vad ce schimbare ar aduce casatoria intre noi . Doar a fi mireasa acasa ma atrage si a sti ca ne-am incununat sufletele in fata Domnului . Cum se mai spune la noi ca traim in pacat . Ei bine , nu cred . Dumnezeu e mare si ne vede si pe noi ca stam impreuna si uite ca ne ajuta.

In dragoste oricum ar fi risti sa suferi . Eu inainte am fost maritata dupa 2 ani de traiti impreuna si imediat dupa am divortat . Sau vezi cupluri ce se separa dupa 20-30 de ani de casatorie . Nu poti sti niciodata si eu am hotarat sa lupt pt noi doi , stam impreuna si savuram la maxim ficare clipa ! Succes si bucara-te de viata alaturi de persoana iubita , iar in acelasi timp nu te lasa calcata in picioare pt nimic in lume !

http://community.webshots.com/user/deborah_debby-date

Tinabeve spune:

Kika, unde esti, ca ne-ai lasat in ceata?!
Eu sunt pentru mutatul impreuna si nu neaparat pentru ca asa am facut noi si pina acum viata a dovedit ca am facut bine. Noi ne-am mutat impreuna dupa ce m-a cerut in casatorie, adica dupa 2 saptamini dupa ce am inceput sa iesim impreuna. Eram colegi de facultate. In vara asta facem deja doi ani de casatorie si nu am dormit separati decit o singura noapte in cei trei ani de cind suntem impreuna. Anul acela a fost cel de rodaj. Casatoria a venit ca ceva firesc. Precizez ca nici noi nu ne-am terminat studiile si mai stam inca la camin, asa cum am stat de la inceput, doar ca intr-unul cu confort sporit
Asadar, Lai, fa ce simti!
Tina

Speranta moare ultima.

try spune:

Noi ne cunosteam de 5 ani, cand inca eu eram anul 2 si am stat cateva luni impreuna prin camin, dar nu e acelasi lucru cu a sta in aceeasi casa si amandoi a fi independenti fianciar de parinti, stapani pe propriile destine etc. A urmat o perioada de 2 ani de "naveta", el mutandu-se cu facultatea in orasul natal. Dupa ce ne-am gasit amandoi servicii in Bucuresti am inchiriat o garsoniera impreuna. Nici nu se punea problema sa nu stam impreuna. El de-abia astepta. Am locuit 3 ani impreuna inainte de a ne casatori. Oricum noi suntem genul de oameni comozi care nu ne-am fi vazut intr-o relatie de genul: eu vin azi la tine, tu vii maine la mine, stand pe drumuri si autobuze sa ne vedem cateva ore pe seara dupa terminarea serviciului.
Sunt PENTRU convietuirea impreuna inainte de casatorie. Chestia ca poti cunoaste un om bine si fara sa locuiesti cu el, nu-i valabila, dupa parerea mea. Dupa parerea mea convietuirea impreuna presupune mai mult decat existenta unei iubiri intre cei 2 (ca asa ma pot intelege bine cu prietena mea doar vizitandu-ne, dar daca ar fi sa stam impreuna am sfarsi cu mainile in beregatzi). Nu ma refer la tabieturile cotidiene ale fiecaruia, de regula nu ele sunt cele care pun piedici intr-o relatie (cele de genul: nu-ti pune hainele acolo sau dincolo, nu lasa periuta in paharul ala, nu sterge asa, ci invers etc.). Astea sunt lucruri peste care trec majoritatea oamenilor, chiar daca par suparatoare la un moment dat, ele nu-s hotaratoare intr-o relatie.
Statul impreuna, dupa mine, iti ofera posibilitatea de a-l cunoaste pe celalat in viata de zi cu zi fara "mastile" mai evidente sau mai putin evidente pe care le purtam cu totii in societate. Intalnirile in oras nu-ti permit sa-l vezi in totalitate pe cel de langa tine, nici macar vizitele acasa nu-s dupa mine foarte concludente. Atunci cand stau impreuna, 2 oameni scapa de aceste "masti", vrei nu vrei ajungi sa vezi mai multe. Daca esti un om care analizezi lucrurile din viata ta, cu siguranta ai sa ai o parere mult mai completa despre omul de langa tine dupa x luni/ani de convietuire impreuna. Dupa mine nu poate fi decat un lucru bun. Dati-mi un singur contraargument viabil pentru care 2 oameni nu trebuie sa se mute impreuna si sa astepte pana se vor casatori (aici nu discut aspectele de genul "gura lumii"), contraargumente care sa fie in detrimentul cuplului.
Ca 2 oameni se poti muta impreuna, apoi casatori si despatiti, da... se poate fara probleme, dar nu cred ca solutia lor ar fi fost sa nu se mute impreuna. Adica, daca cei doi nu s-ar fi mutat impreuna, nu s-ar mai fi despartit? Cei 2 s-au despartit pentru ca nu au fost capabili sa depisteze inca de la inceput ca nu au un viitor impreuna, iar statul impreuna poate fi considerat cel mult inutil intr-un astfel de caz, adica cei 2 n-au invatat nimic unul de la altul in timpul asta de stat impreuna. Alti oameni pur si simplu se transforma pe parcurs (nu zic se schimba, pentru ca eu sunt de parere ca oamenii nu se schimba, ci nu suntem noi capabili sa-i vedem asa cum sunt inca de la inceput) si nu putem intui de la inceput in ce directie se vor transforma/maturiza si "ne trezim" peste noapte cu un alt om langa noi.
Spunea cineva ca el se poate abtine, adica isi poate pastra masca pe fata in perioada de "proba" si apoi se da in stamba mai tarziu. Dupa parerea mea, e greu ca un om stand luni de zile in casa lui (si deopotriva casa ei sau... hai mai bine sa-i zic locuinta comuna) sa se poata ascunde. In casa ta capeti o relaxare anume pe care n-o ai in intalnirile din oras sau in casa parintilor ei/lui (chiar daca acestia nu-s acasa). Unora le e greu sa-si exprime opiniile fata de anumite aspecte ale vietii inca de la inceputul unei relatii si ca urmare e greu sa stii ce gandesc despre asta, dar mediul familial si timpul vor scoate acestea la iveala si cateodata se intampla ca aceste opinii sa fie altceva decat ti-ai imaginat tu sau decat asteptai tu.
Inca o data, sunt pentru statul impreuna. Daca cei 2 consimt amandoi (si nu daca unul cedeaza presiunii celuilalt), daca amandoi vor asta, nu are cum sa fie un lucru rau.

Asa ca, lai, atunci cand te vei simti pe deplin convinsa ca vrei sa va mutati impreuna, iar el iti va impartasi ideea, nu vad de ce sa nu va mutati impreuna.

13 sapt DNP 1 nov.

MichelleT spune:

Iubita,
Ce sa zic. In primul rand s-a pus deschis problema casatoriei intre voi? sau este doar ceea ce tu ti-ai dori? dar cu sau fara casatorie, statul impreuna "cimenteaza" o relatie-asat daca este sa tine.Parerea mea este ca indiferent de raspuns, ar fii bine sa stati impreuna, mai ales daca el va pleca in alta parte..asa departe cum este Europa.Abia intr-un an de zile va dati si voi seama, daca intr-adevar sunteti potriviti ca cuplu si vreti sa va intemeiati o familie.

Poate cu banii pe care ii economisiti din chirie si bills ii folositi sa va duceti intr-o vacanta de o saptamana sau un wek-end prelungit din cand in cand....

CataD spune:

Eu sunt pentru statul impreuna, fetele au spus mai bine decat pot spune eu de ce. Dar daca tu inca te mai intrebi inseamna ca nu esti pregatita pentru asta si poate ar trebui sa mai astepti.

Catalina si Laura (12 ian 2004)