sarcina prin FIV pierduta in luna 6

Mai cred ca eu am pb. si sunt cu psihicul la pamint...
E adevarat ca ma consum mult in asteptarea unui bebe dar ce am aflat azi ca i s-a intimplat verisoarei mele ma face sa urlu...
Va scriu printre lacrimi ptr. ca nu ma pot opri din plins dar trebuie sa va spun si voua...
Verisoara mea dupa f.f. multi ani de lupta ptr. a avea un bebe (operatii, tratamente... in final ai-au scos trompele) a facut 2 FIV-uri primul nereusit (totul la Timisoara) al doilea insa parea a fi bine, desi statea tot timpul in pat , nu avea voie sa ridice o cana macar, tot timpul trebuia sa stea cineva cu ea...insa l-a pierdut la 6 luni...
Nu stiu mai multe amanunte, ptr. ca sunt indurerati si nu pot sa intreb in aceste clipe ce anume a provocat totul, nici macar nu stiu daca era vie...ptr. ca era fetita...Imi vine sa urlu cum se poate asa ceva.............!?
Vreau sa-i propun dupa ce se linistesc sa vina la Bucuresti sa nu mai mearga la Timisoara.

Nu zic ca noi nu am avea probleme dar mi se pare ca nu le intrec pe ale acestei familii care sincer nu stiu cat de repede isi va revenii.

Eu azi nu sunt buna de nimic!!!

camys_2000 spune:

draga lala, e groaznic de dureros...e inimaginabil de dureros..!!!!
sper din tot sufletul ca aceasta familie sa mai aiba o sansa de a face copii, atat le doresc !

Carmen

ilie spune:

Le intaleg perfect durerea, este cumplit. Ti-o intaleg si pe a ta, n-ai cum sa fii insensibil la o asemenea durere.
Acelasi lucru l-a patit o cunostinta de-a noastra. Nu va pot spune ce durere s-a pricinuit in acea familie.
Intr-adevar, clipele sunt de nepovestit, insa trebuie sa aiba amandoi puterea de a trece de acest moment.
Nu cred ca locul unde a facut FIV conteaza, pentru ca la 6 luni n-a mai depins de cei ce au facut FIV, ceva s-a intamplat, iar acel ceva poate fi aflat printr-o biopsie.
Nu vinovati trebuie sa caute, ci sa se gandeasca cum sa o ia de la capat.
Clar, daca "nefericitul" s-a produs de curand, atunci lasa-i sa-si planga durerea si dupa un timp or sa-si revina. La fel cum si-au revenit si dupa primul FIV, pentru ca sunt convins ca si atunci DUREREA a fost colosala.
Am convingerea ca peste cateva saptamani isi vor revenii si o sa ne dai vesti bune.
Inca o data , imi pare nespus de rau, le intalegem durerea, trebuie sa fii alaturi de ei.
Domnul sa-i aiba in paza!
ilie

lala_1 spune:

Intr-adevar nu cred ca locul unde a facut FIV este de vina, ba mai mult, se afla internata in spital deja de 1 luna, asa ca era inconjurata de medici...

Ma gindesc totusi ca o a doua parere este bine venita si pe multe fete de pe aici le-am auzit de reusitele prof. Ancar.

Va pup si multumesc mult ca sunteti alaturi de mine!

Monica-Elena spune:

Doamne ce durere..........,dar trebuie sa gaseasca taria si sa o i-a de la capat, sa isi continue viata cu bune si rele asa cum ne este scrisa acolo sus.

Si eu ma intreb de multe ori:"de ce Doamne eu?" Probabil si ei isi pun aceeasi intrebare si raspunsul nu stiu daca il poate da cineva.......din pacate.


Monica

iliana2004 spune:

Va salut pe toate
Sunt foarte noua pe DC, insa va citesc de foarte mult timp.
Si eu sunt o aspiranta.
Ceea ce am citit, Lala, despre verisoara ta mi se pare cumplit.
Nu stiu ce sa mai cred, sunt convinsa ca este cu psihicul la pamant. Oare sotul ei cum reactioneaza?
Al meu a fost sprijinul,cel care m-a facut sa ne gandim sa o luam de la capat.
Si eu am trecut printr-o experienta nefericita anul trecut. Dar noi o sa o luam de la capat.
Asa ar trebui sa faca si ei. Este foaret drept ca nimeni nu le poate intalege durerea, insa TREBUIE SA O IA DE LA CAPAT.
Sunt de acord cu ce s-a spus mai sus ca nu locul unde faci FIV conteaza, ci doar increderea in reusita.
Probabil ca trecand printr-o experienta similara cu a lor, pot sa spun mai usor , ca-i intaleg f.b.
Stiti cu ce ne-am intarit noi dupa pierderea sarcinii (prin fiv)?
1 asa a vrut Dumnezeu
2 daca cu acel copil nenascut inca, dupa nastere s-ar fi aflat ca are ceva incurabil. Doamne Fereste. Asa ca mai bine ca s-a intamplat acum si nu mai tarziu.
Aceste doua ipoteze pe noi ne-a ajutat f.m.
Si inca ceva, in tot raul care mi s-a intamplat am incercat sa vad partea plina a paharului, adica FIV A REUSIT, si daca a reusit o data v-a reusii si a doua oara.
Nu stiu daca ceea ce ti-am scris acum te ajuta, pe tine sau pe ei.
Dar pe noi ne-a ajutat.
iuliana

Codri spune:

Doamne... e groaznic. Nici nu stiu ce sa spun. Trebuie sa treaca peste asta si sa gaseasca puterea de a merge mai departe. Pana la urma o sa reuseasca.
Codri

OtiliaLia spune:

La 6 luni, cred ca copilul putea fi salvat. Chiar inainte am vazut la TV un reportaj cu copii prematuri. Unul dintre ei avea dimensiunile cat o palma jumatate de-a asistentei. Despre unul dintre puisori (arata bine acum la vreo 7 luni) spuneau ca s-a nascut cu 550 g !

lala_1 spune:

Iuliana, imi pare tare rau ca ai trecut si tu prin asa ceva.
In privinta sotului este intr-adevar un sprijin enorm ptr.ea; eu una nu am vazut un barbat ca sa-si doreasca atat de mult un copil..

Recunosc ca al meu sot nu este atat de dornic,(crede ca va fi neglijat.

iliana2004 spune:

Poti sa ne dai mai multe detalii, poate reusim sa o ajutam cumva sa treaca peste aeste momente.
de exemplu, la mine, factorul psihologic a avut un rol esential, adica, n-am avut incredere in mine, in sarcina, n-am crezut intru-totul ca se va rezolva. Am fost o pesimista. Ei doi discuta aceasta problema in casa?
Sa nu faca gresala sa-si reproseze unul altuia ceva. Nimeni nu este vinovat. ASA A FOST SA FIE.
Am o intrebare la tine. Ai spus ca nu facea absolut nimic,ca nici o cana nu ridica . Asa a spus medicul sa faca sau asa a considerat ea ca-i mai bine, mai ales dupa o sarcina anterioara pierduta?
Eu am ajuns la concluzia - poate buna, poate rea- ca trebuie sa ma comport absolut normal cand voi fi din nou insarcinata - SI VOI FI CU SIGURANTA-, adica sa nu aduc pe nimeni sa ma dadaceasca acasa , sa fiu tot timpul optimista, sa ma bucur de sarcina. Bineintales ca nu voi exagera, dar ma voi comporta altcumva.
Sper sa nu ma intalegi gresit in ceea ce ti-am spus pana acum, asta simt ca trebuie sa fac, si poate asa ar trebui sa faca si verisoara ta. Sa stii ca la inceput si eu am vrut sa nu mai fac FIV, in acelasi loc.
Dar stii de ce voi face tot acolo? Pentru ca daca voi merge la alt medic, s-ar putea chiar sa am probleme de comunicare cu acela. Cel putin cu acesta, ii stiu toate toanele, el ma stie pe mine, si am incredere in el. Eu tot la Timisoara am facut FIV.
Nu stiu cum dar verisoara ta trebuie sa iasa repede din starea aceasta si sa o ia de la capat. TREBUIE SA AIBA ACEASTA PUTERE!
Sa auzim numai de bine.
Iuliana

lala_1 spune:

Recomandarea de a sta in pat si a nu face absolut nimic a venit din partea medicului, pe fondul unei singerari aparute la putin timp dupa fixarea sarcinii. Inca un motiv de a trece f. greu peste asta dupa atitea luni chinuitoare in care nu ai voie sa te apleci macar.

Dar trebuie sa luptam pentru a ne vedea visul implinit!!! (mi-am recapatat putin optimismul vorbind cu voi....)