CU SAU FARA ANIMALE????
Raspunsuri - Pagina 3
nadina spune:
Si noi suntem mai intai parinti de matza. Apoi a venit si mandarina. Pisica noastra nu a fost geloasa, poate putin derutata ca nu intelegea ce-i cu mogaldeata aia mica si de ce tipa asa tare.
Nu lasam pisica sa intre in camera lui bebe si nici in drmitorul nostru. O periem. Pisica nu iese afara asa ca nu este vaccinata, doar deparazitare mai suporta din cand in cand.
Primul "cuvant" rostiti de mandarina a fost "pss-pss". Nu stiu de ce nici acum nu vrea sa spuna "ham-ham", o fi pricepand ea ceva, cu animozitatea dintre cele doua specii.
In momentele cand se loveste sau o doare ceva doar matza e capabila sa o linisteasca, vine langa mandarinuta, ii distrage atentia si uita cauza care a facut-o sa planga.
Nici nu ma gandesc sa renunt la pisica desi de multe ori ma enerveaza cand gasesc par prin cele mai neasteptate locuri.
Nadina
"Poate pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anume persoana esti intreaga lume"(Marquez)
ad_risnov spune:
Nu am animale in casa, poate din acesta cauza imi este usor sa spun ca sunt impotriva oricarui animal in casa, mai ales daca vine si bb.
Imi sunt dragi animalele si am crescut inconjurata de animale, la bunicii mei, la tara, dar consider ca locul lor este in curte, acolo unde pot fi libere si fericite.
Adriana
in saptamana 38
Alecsia spune:
Nu sint impotriva animalutelor de apartament, insa situatia ta e una delicata.Aveti doar o camera si avand in vedere venirea pe lume a lui 
, cum crezi ca veti supravietui toti intr-o camaruta?Mai ales, ca asa cum au spus si fetele, pisica lasa par,bebele tau are nevoie de o curatenie stricta.Si ce te faci daca sare la bebe?
Cred ca tu stii cel mai bine cum e pisicuta.Daca e cuminte si nu face prin casa dezastru(eu stiu sa sara , sa strice tot etc..) atunci situatia nu e asa grava.Si inca ceva : mai bine intreaba medicul, care ar putea fi dezavantajele convieturii bebe-pisica.
Mihaela
moka spune:
quote:
Originally posted by ad_risnov
Nu am animale in casa, poate din acesta cauza imi este usor sa spun ca sunt impotriva oricarui animal in casa, mai ales daca vine si bb.
Imi sunt dragi animalele si am crescut inconjurata de animale, la bunicii mei, la tara, dar consider ca locul lor este in curte, acolo unde pot fi libere si fericite.
Adriana
Fericirea animalelor din categoria "pet" nu depinde de curte, spatiu, mancare, conditii, etc, (astea sunt doar nevoi) ci de atentia si dragostea celui care le detine. "Pet"-ul nu este un obiect, un bibelou si nici un animal salbatic, el depinde de farama de afectiune pe care poti sa i-o acorzi. Studiez animalele si psihologia lor de foarte mult timp si n-am vazut niciodata fericirea in ochii unui caine in lant sau ai unei pisici cuibarita in sura.
Ca pastram nostalgia copilariei "la bunici" intre caini, pisici, vaci, gaste, gaini, este cu totul altceva, este fericirea copilului care zburda cu zambetul pe buze cat e ziua de lunga.
Moka si Mokutza (3 luni)
cataghe spune:
Este dragut si impresionant sa vezi un copil jucindu-se cu un animalut, nu ma indoiesc, totusi eu nu as risca sanatatea copilului pentru asa ceva. Ca se duce in curte si se joaca cu ciinele sau pisica si apoi se spala pe miini este una, iar animalul care traieste in apartament este altceva. Riscurile exista, si nu trebuie sa li se intimple o nenorocire copiilor altora care au crescut cu ciini sau pisici in casa, e de ajuns sa i se intimple copilului tau ca sa nu ti-o ierti in veci! Nu va suparati pe mine, dar eu am vazut copiii nenorociti de toxaplasmoza sau cu chisturi hidatice enorme in plamini sau in ficat, si cu toate vaccinurile si deparazitarile din lume nu mi-as supune copilul la un asemenea risc.
Parere personala!
Catalina.
This is the first day of the rest of my life!
Alecsia spune:
quote:
Originally posted by cataghe
Este dragut si impresionant sa vezi un copil jucindu-se cu un animalut, nu ma indoiesc, totusi eu nu as risca sanatatea copilului pentru asa ceva. Ca se duce in curte si se joaca cu ciinele sau pisica si apoi se spala pe miini este una, iar animalul care traieste in apartament este altceva. Riscurile exista, si nu trebuie sa li se intimple o nenorocire copiilor altora care au crescut cu ciini sau pisici in casa, e de ajuns sa i se intimple copilului tau ca sa nu ti-o ierti in veci! Nu va suparati pe mine, dar eu am vazut copiii nenorociti de toxaplasmoza sau cu chisturi hidatice enorme in plamini sau in ficat, si cu toate vaccinurile si deparazitarile din lume nu mi-as supune copilul la un asemenea risc.
Parere personala!
Catalina.
This is the first day of the rest of my life!
Eu sint de acord cu Catalina.
Mihaela
Crystinne spune:
Si eu am o pisica acasa la mama, la curte. Eu am adus-o, adica am salvat-o de la moarte.E tare dulce, se aseaza in bratele oricui vine in vizita.
Totusi de cate ori vad o pisica in casa imi aduc aminte si ma cutremur, de prietena mea din copilarie care acum este aproape oarba din cauza unui par de pisica.
Nu stiu detalii medicale, dar stiu ca ea pe la 30 de ani, a contactat un par de pisica si... nu stiu ce s-a intamplat dar a inceput sa orbeasca. Acum nu mai vede cu un ochi iar celalalt este pe aproape.
Ciudat este ca ea nu pupa pisicile, nu prea le tinea in brate, si nici nu locuiau cu ea in aceeasi incapere.
Desigur acesta este un caz la o mie, dar... ce vreau sa spun ca uneori oricat te-ai feri daca este sa se intample ... se intampla...
Si eu iubesc animalele si nu vreau sa intristez pe nimeni cu povestea mea trista.Dar nu ma pot opri sa nu imi amintesc cum arata prietena mea (are o fetita de 9 ani si e vai de ea).
Am ramas insa consternata cand am fost la o prietena aici care are un bb de 5 luni, si are un patut pe podea in care bb-ul sta aproape toata ziua, plus doua pisici uriase si super frumoase. Nu am vazut sa se ingrijoreze ca pisicile se plimba pe langa bb, miroase, sau sa se ingrijoreze cu spalatul pe maini prea des ( si au 4 camere). Cand am intrebat cum de nu le e teama au spus ca "trebuie sa se obisnuiasca si bb-ul cu anticorpi". Eu am ramas blocata ptr ca nu ma pricep la copii si pisici.
oz spune:
quote:
Originally posted by moka
Fericirea animalelor din categoria "pet" nu depinde de curte, spatiu, mancare, conditii, etc, (astea sunt doar nevoi) ci de atentia si dragostea celui care le detine. "Pet"-ul nu este un obiect, un bibelou si nici un animal salbatic, el depinde de farama de afectiune pe care poti sa i-o acorzi. Studiez animalele si psihologia lor de foarte mult timp si n-am vazut niciodata fericirea in ochii unui caine in lant sau ai unei pisici cuibarita in sura.
Nu stiu unde ai studiat tu psihologia pisicii dar ceea ce spui tu aici este foarte fantezist. Deci, fericirea pisicii nu depinde de satisfacerea nevoilor ci de iubirea stapanului? Pisica este un animal, satisfacerea nevoilor este pe primul loc, iar pisica este un animal care isi marcheaza teritoriul si care sufera atunci cand este invadat. O pisica nu poate fi 'fericita' (aici putem discuta la nesfarsit ce inseamna fericirea pisicii) daca este inchisa intr-un spatiu mic fara sansa sa hoinareasca, sa-si satisfaca curiozitatea. sa vaneze (sau sa incerce sa vaneze) o vrabie, un soarec, etc. In viziunea mea o pisica cu nevoile satisfacute (si implicit 'fericita') este una care are o casa, poate sa hoinareasca in voie, sa vaneze, sa se catere in copaci, vine la ora mesei si mananca pe saturate dupa care isi face siesta in prezenta stapanilor care o iubesc si o rasfata. O pisica are nevoie de SPATIU in primul rand si apoi de dragoste.
Hai sa luam exemplul unui 'animal' si mai dezvoltat si dependent de dragoste, OMUL, chiar crezi ca un om este fericit daca este inchis intr-un spatiu mic, fara intimitate, fara sansa de al parasi, oricat de multa dragoste i se ofera?
Textele astea parca sunt menite sa te convinga ca de fapt pet-urile nu au nevoie decat de dragoste si nu trebuie sa ne simtim deloc vinovati daca le lipsim de nevoile lor doar pentru comoditatea noastra.
anca tanasica spune:
Exista mult mai multe avantaje ca BB sa creasca alaturi de un animal decat dezavantaje...
viorela hoff spune:
Oamenii de cand traiesc in locuri mai sigure (case, blocuri, orase)sau departat tot mai mult de natura! Si pt. ca undeva in subconstientul nostru noi apartinem naturii, incercam sa o aducem la noi in casa.
Avem plante in ferestre si balcoane, lacuri mici in acvarii, acum s-au mai inventat si acele fantani in cascade ca sa avem muntii mai aproape si ... animalele de casa, pet-uri: pisici, caini, papagali, etc.
Totul face bine psihicului, ochiului, sufletului. Oamenii cu asemenea preocupari sunt deosebiti fata de ceilalti, sunt nu stiu cum, altfel...parca mai buni, mai toleranti.
De aceea cred ca igiena exagerata ne indeparteaza si mai mult de natura, si mult mai gustos e un fir de iarba mestecat fara a fi spalat, sau pisica care toarce de placere sub palma ta nu sub "degetul" pus cu frica! De altfel s-a spus ca blana de pisica are proprietati curative daca nu ma insel, iar blandetea unui caine poate invinge timiditatea exagerata a unui copil.
E bine sa fim cat mai aproape de natura, chiar daca te speli cu Dove si miroase f. frumos, e artificial , ma intelegi?
Viorela