Vreau sa iubesc, oare mai am vreo sansa?!
Raspunsuri - Pagina 2
reiki spune:
Deschide-ti inima si ai sa afli singura.
Oricum e clar, cautarile tale sunt in directie gresita.
Cum ar putea sa sune un sfat ca cel pe care il ceri tu?
Emeria spune:
Adina, in ultima vreme mi-e din ce in ce mai greu. La inceput am crezut si eu ca si tine ca's capricii de gravida, dar le am de prea mult timp si dor din ce in ce mai tare. Intre noi a inceput sa se ridice incet incet un zid, si eu sunt cea care am pus prima caramida la baza lui.
reiki, stiu ca's pe un drum gresit, dar nu stiu ce sa fac sa ies de pe el. Cat despre sfaturi, daca stiam cum trebuie sa sune, nu le mai ceream. Asa ca fara suparare, daca nu mai ai si altceva de spus decat ca merg pe un drum gresit si inca n-am invatat sa-mi deshid inima, fara nici un fel de alte comentarii, nu-mi esti de prea mare ajutor.
Manuc spune:
Multam frumos si sa aud si de tine ca esti fericita.
quote:
Originally posted by val77
draga mea, manuc
ma bucur sa aud si povesti frumoase si simt putina invidie pentru tine
sa fiti fericiti o mie de ani!!!!!!!!!!
Manuela si bb Costin
A_Iulia spune:
Emeria, in permanenta se cladesc si se sparg ziduri intre oameni. Daca ai sa vrei, il spargi tu pana la urma, sunt convinsa.
Dar ti-ai pus intrebarea daca ti-ar fi mai bine fara el? Crezi ca da? Sau cum vezi tu viitorul...gasesti pe altcineva in curand? Ai gasit, poate, si de aceea constientizezi ca nu te leaga prea multe de sotul tau? Te intreb astea pentru ca eu nu stiu daca as mai putea acum sa traiesc langa altcineva decat sotul meu. Sunt atatea valori comune intr-o casnicie,...chiar si amintirile, ca sa nu pomenim de un copil...
Te vezi traind mai fericita despartita de el, sa zicem pentru 2-3 luni, decat cu el? Ai putea? Iti doresti asta?
Adina+BB32W
Emeria spune:
Adina, ai reusit sa ma faci sa zambesc, sunt doar cu 3 saptamani in urma ta (ma refer la sarcina), deci la ce burtoi am, nu prea e momentul sa ies la agatzat. N-am gasit si nici n-am cautat pe altcineva, si nici n-am de gand sa fac asta. De cand suntem impreuna i-am fost cat se poate de fidela, chiar daca nu l-am iubit cu adevarat.
Si n-am spus ca ar fi sotul meu, chiar daca suntem si stam de un an de zile impreuna.......ba chiar pot spune ca legal e sotul alteia! Desi sunt despartiti de mai un an si ceva, abia luna trecuta au bagat si actele de divort. Oricum nu hartia conteaza pentru mine, am avut candva una si nu mi-a folosit la nimic.
Cum mi-ar fi fara el? In perioada asta ar fi un cosmar, dar simt ca ma folosesc de el, si sentimentul asta doare si mai mult....
saphir spune:
Imi permit sa ma bag si eu in discutie, nu sa dau un sfat, pt ca nu ma simt in stare si decizia oricum iti va apartine, Emeria, ci sa imi expun experienta in acest sens, pt ca banuiesc ca fiecare dintre noi a trecut printr-o situatie ca aceasta sau macar asemanatoare.Ei bine, si eu am fost implicata intr-o astfel de relatie, e foarte adevarat nu s-a ajuns pana la BB, dar oricate compromisuri am incercat sa fac, oricat am incercat sa vad partea plina a paharului in relatia respectiva, oricat am incercat sa descopar lucruri frumoase in relatia "noastra" si la omul respectiv, de fiecare data ajungeam la aceeasi concluzie, ca nu este ceea ce mi-am dorit si nu ma vedeam langa acel om, peste X ani, imbatranind frumos.
S-a ajuns acolo unde ar fi trebuit sa ajung de la inceput, la terminarea relatiei, pt ca, cum bine se spune "boala lunga, moarte sigura". Nu as fi facut decat sa ma complac intr-o situatie care nu era avantajoasa nici mie si nici lui. Si daca vorbim de sentimente, nu are sens sa traiesti o viata langa un om pe care nu il iubesti, doar sperand ca intr-o zi se va intampla sa vina si iubirea.Dupa parerea mea, inseamna sa te folosesti de acel om, sentimental vorbind si tu sa te simti oricum altcumva decat natural. Si oare ce e mai frumos, decat sa te trezesti dimineatza langa omul pe care il iubesti si te iubeste si TOT ce faci pt el si in relatia respectiva sa ti se para natural???
In concluzie, eu am avut fericirea sa imi gasesc perechea si atunci cand l-am intalnit am STIUT ca este EL ....si este minunat sa iubesti si sa fii iubita cu adevarat.
Cred ca merita sa "dai ciora din mana pe vrabia din gard", dar ma repet, nu o lua ca pe un sfat, ci ca pe o experientza personala.
Saphir
34 saptamani
reiki spune:
Emeria,
Nu am nici un motiv de suparare. Dar te rog sa mai citesti o data ce ai scris si acorda-ti un ragaz sa vezi ce suparata esti pentru ca nu primesti ceea ce ai cerut.
"reiki, stiu ca's pe un drum gresit, dar nu stiu ce sa fac sa ies de pe el. Cat despre sfaturi, daca stiam cum trebuie sa sune, nu le mai ceream. Asa ca fara suparare, daca nu mai ai si altceva de spus decat ca merg pe un drum gresit si inca n-am invatat sa-mi deshid inima, fara nici un fel de alte comentarii, nu-mi esti de prea mare ajutor."
Ca sa iubesti nimeni nu iti poate da sfaturi, poate sa iti povesteasca din experienta propie si a altora sau cel mult poate sa te ghideze in directia pe care o crede buna pentru tine. Dar si atunci poate gresi.
Alunga supararile si teama.
Nu te mai grabi.
Iartate pe tine in primul rand, desi este adesea mai greu decat sa ii ierti pe alti.
Pregatestete pentru venirea pe lume a copilului si din nou deschide-ti inima.
Si nu uita sa ... iubesti. Incepe cu o floare, un fluture, munti, marea,...
m34 spune:
Da, Emeria, ai o sansa !
Simplul fapt ca iti doresti acest lucru raspunde la intrebarea ta. Numai ca nu este usor, ai dreptate: iubirea nu vine la comanda, cand vrem noi si pentru cine vrem noi.
In cazul tau, cred ca sotul ar trebui sa isi fi dat seama de sentimentele tale (sau ar trebui ajutat...), pentru ca el va avea un rol foarte important in regasirea iubirii voastre. Probabil ca o intamplare sau un fapt minor va reaprinde faclia dragostei in inima ta, dar poate ar trebui sa puneti vreascurile cat mai repejor.
Nu poti sa sti ce va fi, poate va fi felul in care va tine BB-lul, cum se uita la el, poate te va ajuta intr-o anumita situatie, cine stie ?
Daca ai o prietena sau un prieten comun foarte bun si de incredere, ai putea sa ii transmiti cate ceva sotului, sa ii deschizi putin ochii si atunci poate iti va cuceri inima.
Iti doresc din tot sufletul sa ai parte de o familie fericita, iubareatza si tandra 
A_Iulia spune:
OOOf, Emeria...
Incearca sa te focusezi pe evenimentul important ce urmeaza. Sigur, Saphir are dreptate; e minunat sa-ti gasesti jumatatea. Dar fiecare cauta altceva la jumatatea sa... mie, de exemplu, nu mi-ar fi fost suficienta flacara pasiunii. Pentru mine nu face 2 bani... am trait-o, multumesc vietii ca mi-a dat ocazia, insa valorile pe care le pretuiesc la persoana de langa mine sunt altele: prietenie, intelegere, sa fie un tata bun, sa putem conta unul pe celalalt la nevoie, sa avem idealuri comune in viata. Stiu ca vor spune multi ca nu e suficient. Dar toate astea pe mine m-au dus la o dragoste pe care, la inceput, nici in vis nu as fi crezut-o posibila. Si pot sa afirm cu convingere ca am gasit jumatatea...
Depinde acum de sistemul tau de valori. Foarte probabil pasiunea este importanta, de aceea apare si mesajul tau pe forum. Nu te grabi cu deciziile, dar daca este asa, probabil ca orice vei face vei fi in permanenta nemultumita langa el. Si atunci va trebui sa schimbi ceva...
Sa dea Domnul sa faci cum e mai bine pentru tine si bebe. Si da, cred ca raspunsul e la tine, noi putem sa ne dam cu parerea fiecare, din ce-a trait si a vazut...dar nici o poveste nu seamana cu alta.
Adina+BB32W
Emeria spune:
Asa e, fiecare cauta altceva la jumatate sa. Si cred ca de fapt asta-i marea problema la mine.
Provenim din medii diferite si avem scari de valori diferite, si am descoperit pe propria piele ca zicala cu extremele care se atrag nu functioneaza. Eu am fost singura la parinti, ambii parinti intelectuali, cu venituri peste medie; el mai are inca 3 frati si provine dintr-o familie de oameni simpli unde de multe ori s-a pus problema zilei de maine (surorile lui fiind indirect fortate de parinti sa se marite inca din timpul liceului, ca nu cumva sa apuce pe un drum gresit). El si-a croit singur drum in viata, singurul ajutor primit din partea familiei fiind cel "moral", eu am avut tot timpul pe cineva in spate sa ma bazez "financiar".
Ceea ce la inceput m-a atras la el, acum imi displace. Prima "conditie" ca eu sa pot sa ma indragostesc de cineva (desi termenul e fortat, pentru ca-n dragoste nu exista conditii) este ca eu sa-l simt pe cel de langa mine superior mie, trebuie sa fie un partener de discutie cel putin la acelasi nivel intelectual cu mine. Ori pe masura ce trece timpul imi dau seama ca ceea ce m-a captivat la inceput la el a fost experienta de viata (este cu 7 ani mai mare ca mine) si cultura generala, si nicidecum "inteligenta". Poate ca as putea cumva sa trec peste asta, am facut atatea compromisuri pana acum, ca unul in plus sau in minus nu ar mai conta, dar atata timp cat el nu va recunoaste niciodata ca 1+1 fac 2, orice discutie sau compromis e inutil.
Au inceput sa ma oboseasca discutiile in contradictoriu, pornite de la maruntisuri, in care indiferent cate argumente logice ii aduc, indiferent cati suntem care-i spunem ca greseste, el e mult prea incapatanat ca sa recunoasca ceva. Iar cand cineva incearca o data, de doua, de "n" ori sa-mi explice ca 1+1 fac 3, cand eu stiu clar ca fac 2, sau altfel spus cand cineva incearca sa ma prosteasca in fata (si ce e cel mai grav e ca el chiar crede ceea ce sustine cu atata incapatanare) deja persoana respectiva nu mai reprezinta mare lucru in ochii mei.
Si pe masura ce timpul trece, incep sa-mi pierd si rabdarea, si dramul de sentimente bune care le mai am fata de el. Vreau mai mult si imi dau seama ca el nu-mi poate oferi. Asta-i de fapt marea piedica in relatia noastra, si oricat as vrea sa ma resemnez, nu pot.