ati simtit asa ceva?e normal?am nevoie de ajutor
Raspunsuri - Pagina 2
mara26 spune:
Imi pare rau pt ca treci printr-o asemenea experienta ,si eu am fost in iadul de care povestesti tu.DAR eu am aflat un secret inainte sa fie prea tarziu si sa-mi distrug viata :doar de tine depinde sa iti invingi demonii(in cazul asta fiind vorba de neincredere).CACI parintii tai sunt doar niste oameni cu slabiciuni si defecte.SA stii ca daca tu nu te respecti nimeni nu o va face .TU tre sa fii puternica si echilibrata pt copii tai.DACA gandul la ei iti da putere foloseste-te de asta .DAR nu fugi in lume daca nu ai unde .FA_TI un plan mai echilibrat,fii mai rationala si te rog nu te mai victimiza ca iti irosesti toata energia.Acum esti majora si vaccinata ,ai familie si responsabilitati.POATE ca ar fi bine ca si sotul tau sa inteleaga ca ar fii bine sa va mutati(dar gandeste-te bine cum sa il faci sa accepte ca tre sa va mutati).DUPA parerea mea ai un barbat care nu te iubeste si nu te respecta dar poate ca esi vina ta.DAR daca tu consideri ca voi aveti o casnicie reala mutati-va !LA intrebarea ta in legatura cu custodia da ,tatal poate cere custodia ,daca vrea.GRESEALA ta cea mai mare ar fi sa pleci cu copii si sa nu le poti oferi conditii iar el sa se foloseasca de asta ca sa ia copii.NU stiu de ce ai tu impresia ca prin straini ai mai multe sanse .FII mai realista chiar daca doare!CRED ca ar fi bine sa intri la" probleme legislative" sa intrebi .LUPTA_TE ! DE ce intrebi de planing familial vrei sa iei anticonceptionale ?CAUTA pe internet ?DACA nu,da telefon la informatii tre sa aiba si astia numar de telefon .BAFTA si curaj !
Milia spune:
Stii ce mai vreau sa-ti spun, gandeste-te ca nu esti totusi intr-o situatie disperata. Exista cazuri mai grave decat al tau. Oricand e loc de mai rau, incearca sa vezi lucrurile la dimensiunile lor exacte si sa nu-ti pierzi echilibrul. Dupa parerea mea, la psihiatru nu te duci decat atunci cand iti pierzi echilibrul, cand nu-ti mai poti guverna singur viata. Cred ca te intaresti mai mult daca iti rezolvi singura problemele. Parintii tai sunt ai tai, nu-i poti schimba, dupa cum uneori nu poti schimba nici anumite lucruri din viata ta. Trebuie traiesti cu ceea ce ai, sa iei lucrurile asa cum sunt. Bucura-te de ceea ce ai, de copiii tai, de faptul ca sunteti sanatosi. Ia ce e bun din viata. Daca tot timpul te vaiti si te gandesti ca lucrurile merg rau, ele vor merge rau. Aceeasi situatie poate fi privita diferit, depinde cu ce ochi o privesti. Succes mult!
Alyssa spune:
Nu minimalizez problema ta. Eu am crescut fara parinti. Nu am stiut ce inseamna sa ai parinti si acum la rindul meu am doua fetite. Incerc sa fiu o mama buna, chiar daca nu am vazut cum se comporta o mama. Cred ca vine din instinct.
Parerea mea e ca nu trebuie sa iti judeci parintii. Nu ai dreptul. Si orice ar face sint parintii tai, nu ii poti schimba, chiar daca tu ti-ai fi dorit "parinti intelectuali"... Daca cresteai la orfelinat? Exista situatii si mai grele, pe mine m-au crescut bunicii tot cu "vine Bau-bau" si "daca nu esti cuminte nu te mai iubeste nimeni". Ceva bataie am mincat si eu cind eram mica. Dar uite ca sint ok. Si bunica care m-a crescut ii spune fetelor mele "vine Bau-bau" si nu ma supar...
Incearca sa rezolvi in tine trecutul tau, invata sa ierti si invata sa uiti. Parerea mea e ca negativitatea va fi in tine atita timp cit nu ti se vor vindeca ranile. Iarta si uita. Stai de vorba cu mama ta, nu o acuza, stai de vorba cu ea de la femeie la femeie, de la inima la inima. Poate si ei ii lipseste asta.
Iarta-ma daca gresesc, dar este parerea mea de mama.
Alice
Alyssa spune:
Nu te supara pe mine. Dar poate totusi fi vorba de "Baby Blues" adica depresia aia postnatala. Si eu am nascut de doua ori si am avut-o. Poate din cauza asta ai gindurile astea...
Gindeste-te la lucruri pozitive si fa inventarul lucrurilor bune pe care le ai in viata.Ai doi copii frumosi si sanatosi, un barbat bun (fii mai intelegatoare cu el), parinti care te-au crescut cum au stiut ei... Lasa lucrurile rele ce ti s-au intimplat.
Numai bine!
Alice
Flavia spune:
Off, ati deschis un subiect dureros si pentru mine.
Cu parinti intelectuali chiar cu cate 2 facultati care ne innebuneau cu bataia si cu jignirile. Tatal meu mai ales dar si mama care niciodata nu ne-a aparat pe noi cei 4 copii ai ei.Stiu totul despre groaza pe care o simteam cand suna la usa , cum ne prelingeam pe pereti sa nu ne simta si sa ne caute un nod in papura la 2 noaptea, la groaza ca arputea afla de un 7 luat la scoala ca orice pct sub 8 insemna 10 curele s.a.m.dam stat cu mana in gips 1 luna dupa ce m-a alintat mama cu un umeras pentru ca am indraznit sa comentez de ce nu o trimite pe soru-mea dupa sare.
acum am 28 de ani dar anumite lucruri nu se uita nicioadata, siin niciun caz nu e vorba despre a judeca. Dar astfel de lucruri lasa urme pe care uneori nici timpul nu le sterge.
Un singur lucru trebuie sa admit ca am fost socata cat de mult m-a durut cand a murit tata desi au fost momente in care as fi jurat ca nu o sa simt nimic si cum asa da orice sa il mai vad in viata asa cum era el pentru ca deja invatasem sa il ignor si sa evit conflictele deschise.
Sfatul meu este : nu te lasa doborata, invata sa ii ignori, nu este momentul sa pleci hai hui cu 2 copii si sa faci foamea pe strazi, insa ai putea sa ii izolezi, du-i in parc cat de mult poti, mergi cu ei la prietene in vizita , scoate-i din casa , stiu ca bebe 2 e mic dar tu trebuie sa te interpui intre ei si ceea ce fac parintii tai si cauta solutii pentru o casa proprie. Eventual mobilizeaza-l pe sotul tau care poate din dorinta de a se pune bine cu socrii ii canta in struna daca nu macar foloseste-l la faza cu casa si apoi daca nu se schimba iei masuri, Oricum pana atunci mai cresc copii si poate ai si alte solutii.
Fruntea sus si luptat-te acum ai 2 copii si tu esti speranta lor in mai bine. Daca tu cedezi ei o sa creasca ca tine tematori. Converteste-ti furia care o simti inceva pozitiv, tipetele , certurile nu duc la nimic e limba lor nu si a ta, lasa=i sa se creada stapani si tu cu mult tact urmareste-ti scopul : casa ta in care o sa ai liniste.
Si pt linistea ta copii oricum fac diferenta de mici intre tipurile de afectiune.
Flavia