Ce este mai important?
Raspunsuri - Pagina 5
Ivi spune:
Eu sunt arbitru si cred ca amindoi aveti dreptate, tu reiki ai definit foarte bine iubirea si try are si ea dreptate cind spune de fetele de pe forum care sunt inselate sau au barbati betivi ca desi ii iubeste trebuie sa se desparta de ei numai ca din acest motiv ca ii iubeste cele mai multe din ele prefera sa se injoseasca sa se umileasca sa sufere si sa urasca dar stau impreuna si traiesc multi ani in acest mizerabil compromis.
Amalia spune:
in primul rand incep prin a-mi cere scuze ca tastatura mea imi face probleme si nu-mi merg unele taste (printre care caps lock)...gratie unui pahar de apa ..
pana acum cativa ani as fi spus ca mai important este sa fi iubit...asta pana cand am fost pusa in situatia de a fi iubita si a nu iubi. mi s-a parut ingrozitor, cu toate ca nu era decat o simpla relatie de prietenie. asa ca am renuntat.
intre timp l-am cunoscut pe 'el'...vremea a trecut si am devenit sot si sotie si a venit pe lume minunea noastra de baietel. totul a fost facut cu dragoste si din dragoste. la un moment dat am aflat ca nu mai sunt iubita...ca resursele sotului meu pentru mine s-au epuizat...si am ramas singura care iubeste. am plans o vreme si m-am consumat (mai am si acum uneori momente cand o fac), dar fiind singura problema din casnicia mea, am incercat sa trec peste. ...
pusa de viata in ambele situatii, am ajuns sa simt ca este mai important sa iubesti ...mai ales ca iubesc atat intens. simt ca fac ceea ce trebuie.
Sanatate maxima!
Aurelia spune:
Try,Andrada 
,nu am darul oratoric ,dar simt profund esenta a ceia ce scrieti ,
urmaresc acest subiect cu mare interes pt acelas motiv afirmat de try ;diferenta de opinie ,pareri si confruntarea ideilor fara ranchiuna pe un subiect ca acesta este mai mult decit interesanta ,
reiki la intrebarea ta pusa lui try cred ,(cu privire la femeia iubita care pleaca si face un copil cu altul)eu ti-as raspunde ca:"atunci cind iubesti cu adevarat pe cineva i-i redai libertatea"
in situatia data care banuesc ca este a ta sint sigura ca asta ai si facut ,si nu numai atit continui s-o iubesti inca ;
sentimentul de iubire eu cred ca se modifica pt fiecare in functie de conceptia fiecaruia despre iubire ,caracterul si gradul de inteligenta al fiecaruia.
un om inselat care iubeste poate intelege persoana si o lasa sa pleace cu celalalt continuind s-o iubeasca si s-o respecte ,
iar un alt om in aceiasi situatie simte nevoia sa se razbune distrugind uneori nu numai "intrusul" dar si persoana iubita (vezi crimele din gelozie).
odata de mult acum 14 ani am lasat sa plece omul pe care-l iubeam pt ca el nu mai avea sentimente pt mine ,nu am stat impreuna decit 3 ani si jumatate dar iubirea mea pt el a fost imensa ,atit de imensa incit prima data dupa 7 ani cind am trecut alaturi de casa lui mi s-a facut rau si am cazut pe jos ,atit de mult incit si acum dupa 14 ani noptile i-mi sint des tulburate de cosmaruri ,in care sintem impreuna nu DIN NOU impreuna ci impreuna acolo de unde s-a rupt relatia noastra acum 14 ani!!!
iata atunci si eu l-am lasat sa plece fara plinsete si tipete (ele au fost dar nu in fata lui!!,l-am lasat sa plece pastrindu-mi demnitatea )cum spuneam mai devreme pentru ca-l iubeam ,m-am pus in situatia lui si i-am dat dreptate ,consideram penibil sa mai raminem impreuna si sa mai incerc sa salvez ceva ce nu se mai putea salva din moment ce el mi-a spus ca nu ma mai iubeste si ca iubeste deja pe altcineva!
Aura&Luca,22 luni
reiki spune:
try,
nu trebuie sa iti faci probleme ca m-as considera jignit sau atacat intr-un fel sau altul. O parere chiar daca nu este aceasi cu a mea o accept asa cum este, nu o consider altfel decat o parere, iar daca este argumentata asa cum o faci tu este chiar o placere sa o discutam.
Vreau sa iti raspund ce cred eu referitor la cele doua exemple pe care le-ai pus tu in discutie. In primul rand in astfel de cazuri eu nu dau sfaturi, cel mult incerc sa pun intrebari care sa ii faca sa se gandeasca la ce s-a intamplat intre ei si le spun (de regula) sa faca ce le dicteaza inima. De ce? Pentru ca nu iau ca atare ce se scrie pe forum. Asta din doua motive. Primul ar fi pentru ca este parerea doar a unuia dintre parteneri iar al doilea pentru ca nu cred ca "totul a fost perfect timp de 10 ani" si apoi brusc totul a devenit iad. Pur si simplu nu pot sa cred asta. Cine spune asta se minte singur. Imi pare rau fetelor dar asta este ce se vede din exterior.
Intrebarea mea de fapt a fost pusa pentru fiecare in parte, fiecare sa isi spuna punctul de vedere propiu, din experienta propie, de preferat cea traita nu cea vazuta sau discutata in filme, carti vecine sau colege..... De ce prefer asta? Din aceleasi motive pe care le-am expus mai sus. Nu poti vedea adevarul din spusele doar a unuia dintre protagonisti. Si mai este ceva adevarul are atat de multe fete incat maine cand ii vezi si alta fatada s-ar putea sa-ti schimbi radical parerea. Principi de viata se naruiesc atunci cind ajungi sa treci prin cumpene in viata si reactionam atat de diferit si de "ciudat" uneori, atat de diferit in functie de individualitatea si personalitatea noastra, incat nu vad cum ar putea sa existe o regula. Deci ce au facut sau fac alti in anumite momente nu se aplica la ce si cum reactionam noi atunci cind suntem pusi in situati similare. Tocmai pentru ca fiecare intelege atat de diferit iubirea si viata in general, tocmai de asta prefer sa spuna propiul punct de vedere nu pe cel al grupului sau prietenilor, nu sa spuna de niste statistici sau studi.
Apropo de studi, eu citisem ca iubirea dureaza pana la maxim 30 de luni dupa un studiu facut de americani :) nu 7 ani. Deci daca nu reusim sa mai iubim dupa si nu inlocuim iubirea cu altceva ar trebui ca din 30 in 30 de luni sa incepem sa iubim pe altcineva. Suna un pic aiurea.
Andrada a atins un punct important. Exista doua feluri de iubire iubirea ptr Dumnezeu si cea pentru semeni nostri. Prima iubire si cea esentiala nu poate fi pusa in discutie. Cea pentru semeni o discutam noi aici. Desi uni dintre noi gandim cam la fel in ambele. De ce daca eu il iubesc pe Dumnezeu de ce nu ma iubeste si el si imi da necazuri si probleme de ce nu este bun cu bine si nu face ce ii cer. Cam asa privesc uni si iubirea pentru semeni. Daca eu il/o iubesc de ce nu imi raspunde la fel si ma face fericit/a?
Intodeauna primim ce meritam de la Dumnezeu si implicit de la semeni nostri. Atunci cind gresim exista si reversul, mai greu sau mai usor in functie de greseala. De cele mai multe ori nici nu vedem cand gresim si daca nu avem mintea deschisa sa intelegem si puntul de vedere al celui de langa noi, daca nu exista comunicare, atunci ne trezim ca totul e minunat dar de fapt noi suntem de multicel doi straini. Si de aici si dilemele noastre, cum de este posibil sa ni se intample tocmai noua asta. Noi care de fapt l-am iubit si am incercat sa facem totul pentru el, uitand de fapt ca in iubire dorintele celuilalt sunt mai importante decat ale noastre. Constatam de fapt ca nici macar nu stiam ca el/ea isi dorea de fapt cu totul altceva si de asta am mers pe un drum paralel in viata, care nu prea avea legatura cu partenerul. Este de fapt o imagine gresita pe care ne-o facem despre el si care nu are nici o legatura cu realitatea, cu omul de langa noi care se schimba in timp cite putin si cu care nu mai tinem legatura decat aparent.
Manuc spune:
Eu sunt de parere ca nu putem iubi toti la fel. Din pacate, la inceput dragostea te orbeste nu si vezi diferentele mari dintre felul tau de a iubi si cel al partenerului. Daca el o face in felul sau, iar tu te astepti la altceva ai trei posibilitati: sa accepti si sa cauti sa pui in valoare ceea ce te-a cucerit la inceput, sa accepti si nemultumirile sa te roada la nesfarsit sau sa renunti.
Eu cred ca cel mai important este sa iubesti persoana potrivita.
corra spune:
...In iubire nu exista reguli!...Da, asa este!
Dar, constienti sau nu de lucrul acesta, continuam sa iubim...
S-a intamplat sa iubesc, sa daruiesc ...si raspunsul la dragostea mea sa fie, nu!Tot ce am putut primi in schimbul dragostei ...au fost numai vb grele, care m-au facut sa sufar si mai tarziu, sa-mi pierd increderea in oameni!...Si asta ptr ca ,atunci cand oamenii nu pot iubi sau nu pot primi dragostea ce le este oferita, singurul gest de care sunt capabili
, este acela de-a rani persoana respectiva !
Important este insa.....
"Niciodata sa nu uiti de inima ta!"
"Epilog" Vama Veche
Imi_incep_viatza spune:
Ce e mai important...@sa iubesti sau sa fi iubit?"...Optez pentru a iubi, pentru ca atunci cand simtim iubirea suntem cu un pas mai aproape de Dumnezeu, cand iubim suntem putin mai aproape de o forma superioara a fiintei umane,singura capabila de acest sentiment.Cand iubim ne imaprtim prpapria lume cu persoana iubita, vedem aceeasi munti, aceesi copaci, acelasi cer chiar daca fiecare il priveste in mod diferit; cand iubim cunoastem slabiciunile personei iubite, momentele sale de ura, de disperare si chiar si asa continuam alaturi de aceasta drumul in viatza...
Cat despre cazul in care nu ni se raspunde la iubire, in care doar iubim fara a fi iubitzi...asa este iubirea, asa o vad eu:"iubire in razboi"...zic asta pentru ca nu imi amintesc nici macar o singura clipa in care iubirea sa-mi fi adus pace..nu, sentimentul de iubire este mereu acompaniat de agonie, de extaz, de momente de fericire intensa si clipe de tristete profunda...
lena spune:
O sa raspund la intrebare din perspectiva pe acare o am acum...SA FI IUBITA...la 18 ani as fi raspuns imediat sa iubesti, de cate ori am iubit cu pasiune si asta a fost de trei ori in viata mi-am chinuit sufletul cu intrebari de toate felurile, filosofice, existentiale si pana la urma desi respectivi m-au iubit (cel putin la inceput 
) am renuntat de fiecare data la relatie, mi se parea ca nu e de ajuns 
...asa ca acum in sfarsit a patra oara sunt complet fericita si cu bebe si cu familie pentru ca am ales sa fiu atat de iubita cum va doresc si voua, rasfatata, sa fiu centrul universului lui incat va spun sincer nu exista termen de comparatie cu ce am trait anterior, e ca o mare calda si primitoare din care nu mai vrei sa iesi.
Sa fiti iubite! 
Lena
http://community.webshots.com/user/poolbeertje
try spune:
N-am stiut ca esti un el, dar asat n-are nici o importanta pentru mine. Cu atat mai mult ma bucura gandurile tale. Cand ti-am propus sa te pui in cele 2 situatii n-am facut-o gandindu-ma ca tu esti o ea neaparat: schimba sexul persoanelor, e acelasi lucru. Ca e el sau ea alcoholic sau ca el sau ea inseala are mai putina importanta, ramane cazul in sine.
Ai dreptate cu sfaturile. Mi-e imi este cateodata destul de greu in a ma abtine de la ele, chiar constientizand ca un sfat isi pierde foarte mult din obiectivitate atunci cand nu cunosti decat cateva fatete ale adevarului, asa cum spuneai tu. Si-ti dau dreptate si cu treba cu 10 ani totul perfect si-apoi s-a produs problema. Nici eu nu cred in rasturnari de-astea de situatie atat de dramatice. Am colorat situatiile mai mult in alb si negru pentru a putea evidentia ceea ce vroiam: ca a iubi fara sa iubesti este de putine ori de preferat situatiei cand esti iubit si nu iubesti. Ce-as face eu concret? Incerc sa ma pun in situatia de a-l iubi pe sotul meu si de a sti ca el nu ma iubeste… cred ca as alege sa raman cu el daca el ar accepta situatia in continuare. Ce as face daca eu nu l-as iubi si el m-ar iubi? Aici situatia se imparte iar in 2 variate: el stie ca nu-l iubesc = nu ar ramane langa mine stiind ca el ma iubeste iar eu nu-l iubesc; el nu ar stii ca nu-l iubesc = as ramane in continuare langa el plecand de la premise ca l-am iubit candva. Daca nici macar nu l-as fi iubit vreodata, atunci nu mai era de mult langa el, de fapt nu ar mai fi existat nici o relatie intre noi. N-am avut niciodata in viata mea o relatie de el-ea cu cineva pentru care n-am simtit nimic. De fapt am acceptat numai relatiile unde am simtit ca la mijloc sunt sentimente importante considerand ca vom ramane impreuna.
Chestia aia de care ziceam eu ca tine pana la max 7 ani era sentimentul de indragostit pe care eu il consider diferit de iubire. Iubirea poate tine o viata intreaga. Sunt cu sotul meu impreuna de 10 ani si casatoriti de vreo 3. Am incetat de mult sa mai simt fluturasi in stomac sau sa simt intepaturi in maini cand ma intalnesc cu el, nu-mi mai verific hainele si nici gesturile cand sunt in preajma lui, dar toate astea s-au transformat in timp in niste sentimente foarte puternice, e ceea ce pentru mine inseamna iubire: imi pasa de el, ma gandesc la el, face parte din orice plan si vis al vietii mele, nu-mi pot inchipui viata fara el, as fi probabil distrusa daca vreodata l-as pierde, as pierde cu el o bucata din mine. Ne-am modelat usor-usor, fara sa ne dam seama unul dupa altul. Nu a fost usor, iar modelarile astea s-au facut cu eforturi, cateodata eforturi mari, din partea amandoura. N-a fost totul roz, nu cred in astfel de relatii. Au existat si momente neplacute, dar dupa ce le-am depasit le-am considerat ca pe ceva din care trebuia sa invat ceva. Ceva care sa ma ajute ulterior sa pot preveni sau macar depasi mai usor astfel de probleme in viitor.
M-ai intrebat ce as face daca as fi un el si ea m-ar insela si ar face un copil cu un altul?
Acum iti raspuns ca as parasi-o. Pentru mine copiii sunt un lucru foarte serios, nu pot spune sfant ca as aexagera poate, in orice caz o chestiune foarte sensibila. Poate si pentru ca sunt in acel moment al vietii in care imi doresc cu toata fiinta un copil si ca urmare si ideea de copil a devenit sensibila pentru mine. E mult peste pragul acceptantei mele sa trec peste o astfel de intamplare. Daca doar m-ar insela, nu stiu, as putea usor s-o iert sau as putea la fel de usor s-o parasesc, sunt foarte multe detalii care m-ar putea face sa optez pentru o varianta sau alta. In schimb, daca apare si un copil la mijloc care n-ar avea nici o legatura cu mine, nu as sta prea mult sa ma gandesc. Ce as face daca respectivul copil e deja marisor, eu pana atunci as crede ca-s tatal, iar eu as insemna foarte mult pentru el? Ufff, grea chestiune. Copilul in fond n-are nici o vina. Nu stiu, efectiv nu stiu ce-as face: pe de o parte ar insemna sa ma sacrific ramanand intr-o relatie moarta, poate chiar distructiva, de dragul acestui copil, iar pe de alta parte nu poti abandona un copil care te considera tata. Daca sentimentele fata de un partener pot disparea la un moment dat, cele fata de un copil nu dispar foarte usor. Asa ca varianta asta ramane in coada de peste, nu-ti pot da un raspuns.
"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
reiki spune:
Lena,
pai tu il si iubesti dar nu sti sau nu vrei sa recunosti asta.
Fa un experiment cu tine. Alege o zi in care poti sa stai linistita si gandestete ca sotul tau a murit. Incearca sa traiesti intens sentimentul si vezi ce iese din asta.