Cum e sa traiesti in Statele Unite ale Americii ?

allya spune:

Mai stiu ca sunt off topic dar nu mai pot de bucurie! mi s-a rezolvat problema cu cresa! a dat Bunul Dumnezeu de a primit socru-meu viza pe 10 ani!

ocebine spune:

Felicitari Allya!

Anamaria mama la Nick (6)& Alex (3)
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Alex3.jpg
http://mywebpage.netscape.com/Ocebine/Nick3.jpg

Rodica spune:

Fetelor, mai scrieti, este foarte instructiv pentru mine si va admir!!!
Am lucrat si eu luna trecuta part-time pe langa serviciul stabil, si mi-am dat seama de respectul pe care trebuie sa-l avem pentru cine face asa ceva.
Concluziile la care am ajuns sunt:
Pro:
1 mi-am organizat mai bine timpul, in sensul ca am fost mai disciplinata si n-am mai pierdut atata timp cu maruntisuri.
2 m-am "odihnit de munca prin munca" - facand doua lucruri total diferite, dar care imi plac, nu mi s-a parut chiar atat de greu.
3 dinamica, activa, am avut un moral foarte bun, avand in vedere lunile de iarna cand am avut o depresie din cauza cheltuielilor si facturilor.
4 bineinteles castigurile sunt intotdeauna motivante...
Contra:
-din pacate in Ro nu se prea gasesc oportunitati de acest fel; este necesara o schimbare de mentalitate, oamenii accepta greu ca poti face fata la doua job-uri, si nu prea iti ofera sanse.
-nu aveam timp de copii mai deloc, noroc cu eterna mama!!!!
-sotul, la coada cozilor.....
Dar tot as mai face-o, daca as avea ocazia.....
Va pup si astept sa mai scrieti
Rodica si voinicii Andrei si Mihai

Laura Takacs spune:

Hai sa ma laud si eu cu activitatile mele. Dar nu fac decat sa intaresc ce s-a spus mai inainte, ca practic nu ai timp de mai nimic si simti ca traiesti doar sa muncesti. Dimineata plec la 7:30, am 35 de mile pana la serviciu care in functie de trafic le fac in 45-60 de minute. Serviciul nu e tare stresant (acuma). Plec la 4:45, "fug" intins sa ajung la scoala sa-l iau pe cel mare pana la 6:00 cand se inchide "pravalia" (dupa 6 ma taxeaza late fee pt fiecare 15 minute de intarziere). Pe urma fuga acasa pt ca de doua ori pe sapt avem sport. Mare speranta e ca isi face lectiile la after-care-ul asta la scoala si ca eu numai i le mai controlez, da rnu intotdeauna e asa. Repede ceva de mancare, in zielele cand nu are sport facem lectii, cele date de scoala si extra, ca fara extra ar ramane idiot ca astia de aici. Intru alta data in programa scolara care lasa de dorit. Pt cel mic, deocamdata am pe cineva care sta cu noi, el ramane la capatul listei, pt se ocupa ea de el in timp ce eu sunt cu cel mare. termin cu cel mare, il iau pe cel mic, ies putin afara cu amandoi, daca nu-s tare obosita. Pe la 7-8 vine si sotul. La 8:30 il culc pe cel mare, ii dau de mancare la cel mic. Pe la 9:30 toti sunt adormiti intr-un sfarsit si pot si eu sta putin de vorba cu sotul. La 11 cel devreme ne culcam si a doua zi o luam de la capat. Si ce mai viata e si asta, cand toate le fac in fuga, cand ma pun pe mine la coada intotdeauna. Am invatat sa fac piata si alte cumparaturi in timpul pauzei de masa la serviciu, ce se strica aduc inauntru ca avem un frigider. In weekend imi place sa petrec timp cu ai mei, in sfarsit si nici sa nu ma apropii de magazine, care oricum sunt aglomerate. Abia atunci simt ca traiesc si eu, cand stam toti in gradina si ne bucuram ca locuim intr-un loc linistit cu putini vecini.

ASta-i viata in America, pt unii mai usor pt altii mai greu, dar pt majoritatea destul de greu. Ca satisfactiile poate sunt mai mari si mai dese decat in alte parti, poate ca-i adevarat. Ca ne vaitam la rudele de peste ocean de una si alta, nu cred ca o facem fara temei. Ei ne invidiaza pt bogatia de aici, noi pt viata cu esenta pe care o duc ei acolo.

aida_o spune:

foarte bine ati povestit, fetele
aici, timpul e cel mai mare inamic. nu prea e timp de lincezeala, cum era in Ro, si taaaare ma apuca nostalgia, uneori... da' ma uit la jurnalele de stiri din tara, si-mi trece


oriunde ati fi, fiti uniti, dragi romani...
http://community.webshots.com/user/atomskin-date

Sanca spune:

In America nu umbla cainii cu colaci in coada si nici nu e viata asa pe roze cum se crede in Romania. 2-3 mii de dollari pe luna sant cam nimica, dar totusi de ajuns sa pui deoparte pentru o vacanta de o saptamana.

Vad ca nimeni nu a comentat nimica de pretul de a face un sport aici. Majoritatea aveti copii. Copii vostri nu fac sport? Eu am 2 baieti, si ni se cam duce tot venitul pe lectiile de fotbal, tenis, innot.
Cam 50 de dollari pe luna pe copil pentru lectiile de innot - o jumatate de ora lectia, de 2 ori pe saptamana. Tenis este 100 de dollari pe 3 saptamani - tot de copil. Noi dam cam 500 - 600 pe luna doar pe niste activitati sportive. Daca nu dai copii la sport or sa ajunga ca majoritatea americanilor - couch potatatos, or sa stie la perfectie sa opereze telecomanda si game boy.
Benzina in California, pe mine ma costa 40 de dollari pe saptamana, dar nu ma plang ca totusi e mai ieftina aici decat in Romania.
Viata e mai hectica aici. Plus de asta duc lipsa prietenilor adevarati, sa poti iesi la o halba de bere in cursul saptamanii, sa ai prieteni acasa sa joci o canasta sau remi.
Aici viata e munca, munca, si iara munca. Luni ii auzi pe americani cum se vaita ca week end-ul a fost prea scurt, iar vineri, cum isi ureaza intre ei "Happy Friday."
E mai bine ca in Romania?
Nu as deschide gura prea repede sa sar cu raspunsurile afirmative.
Inainte sa inceapa copii scoala, lasam 1600 pe luna la day care, si nimica iesit din comun.
Copii mei nu au cum sa mearga in vacanta la tara, decat daca platesc pentru biletele de avion sa venim in Romania. Ei nu stiu cum e sa te joci baba oarba in ulita pana cand apune soarele, sa alergi pe dealuri in liberate. Iar eu nu stiu ce inseamna sa cresti un copil fara frica si grija nenorocitilor de aici, pe care ti da la stiri si la America Most Wanted.
Dar in rest toate sant bune si frumoase.
Sanatate sa avem noi, in rest le facem pe toate.

Guestus spune:

Sanca
copii celor care sint la PhD cu bursa de 1200 sint sau ajung "couch potatatos"?

Sanca spune:

Guestus,

nu-mi fac probleme pentru copii celor cu bursa pentru PhD, pentru ca situatia lor e doar temporara, iar pe urma la 100K + pe an, or sa poata sa-i tina numai in summer camps de sporturi.

Cleomax spune:

no, daca-i bal, bal sa fie. eu nu stiu daca sa povestesc o zi din viata lu' cleomax acum sau cand eram inca in campul muncii, atunci parca era mai interesant, asa ca o sa fac doua mici rezumate.

acum am timp liber mult, prea mult, deoarece sunt "pensionata" pe caz de boala, din '96. vorba vine, pentru ca nici nu-s tintuita-n pat si nici nu primesc vreo pensie. sunt, pur si simplu, "intretinuta" de sotamiu meu, lucru care ne-a permis ca eu sa stau acasa cu baiatul si sa-l pandesc sa n-o ia razna. din 18 mai sunt chiar mai libera pentru ca a terminat liceul si chiar nu mai am motiv sa ma trezesc la 6:30 sa pregatesc micul dejun, sa-i fac pachet pentru scoala si sa ma intretin cu prietenii din europa inainte sa plece ei acasa de la birou.
petreceam cam 3 ore in fiecare dimineata (luni-vineri, minus martea) taclalind pe ym, dupa care urma program de voie: lunch cu vreo prietena, hai-hui prin oras, ocazional mai prindeam cate o colectie straina care se aciua la muzeul de arta din atlanta, vara mai prind cate-un concert in aer liber in parc(la ora pranzului), etc.martea am clasa de bible study. vinerea la pranz faceam voluntariat la scoala cam o ora, nu mereu. cateodata mai ajung si pe la sala, da' asa mai rar).
pe la 3 incepeau pregatirile pentru cina din ziua respectiva, cu pauza la 4 sa-mi duc baiatul la canotaj sau lacrosse, asta pana la 16 ani cand si-a luat carnet si a inceput sa mearga singur. altfel, il duceam, plecam la piata pt. cina, dupa care eram infiintata la 6:30 sa-l aduc acasa.
pentru ca am timp, gatesc in fiecare zi. la 7 vine sotu-acasa, mancam toti trei(asta daca fiul nu are alt program), dupa care avem activitati in gradina sau prin casa( alui meu ii place sa lucreze mobila, sa adauge camere, sa construiasca diverse, adicatelea). daca ploua, el adoarme la tv in timp ce eu mananc tastatura. in weekend plecam la intrecerile de canotaj( unele tineau pana a doua zi, deci stateam peste noapte), sau la meciurile de lacrosse, in functie de sezon.
acum ma aflu in tranzitie, baiatul se muta in august la campus pentru ca incepe college, iar eu inca nu stiu daca vreau sa caut de lucru sau sa-mi deschid o afacere( am eu un plan de cateva luni).

mai vreti? ca mai am

inainte sa ma imbolnavesc, am avut o perioada foarte furtunoasa, in '89 am decis sa-mi schimb cariera asa ca m-am inscris la college. aveam 29 de ani, copil de 4 ani si slujba de care imi parea rau s-o las. asa ca o zi atunci arata asa:
4 scularea
terminat planse, hw, orice era legat de studii, pana la 7 cand se scula cel mic.
la 7:30 ne imbarcam amandoi, il lasam la day care sau scoala, iar eu o intindeam la cursuri pana la 1(luni-miercuri-vineri) sau 6(marti-joi), dupa care plecam direct la slujba. intre timp sotul il lua pe cel mic de la scoala. ajungeam acasa dupa amiaza, pregateam masa, sau daca eram prea obosita ieseam undeva si mancam, de cele mai multe ori. atunci s-a invatat magaru' sa manace in oras si mamaaaa ce-i mai place. (nu, nu la mc'do)
seara ne ocupam in egala masura de baia baiatului,lectii si cursuri judo.
pe la 10 incepeam sa lucrez pentru college, aveam si nopti albe dar de cele mai multe ori ma sculam la 4 si terminam. asta a tinut patru ani in cap.
hazliu era cand scolile publice aveau zi libera si nu aveam unde sa-l las( altfel ramanea la after-school), asa ca nu de putine ori a mers cu mine la cursuri, il instalam undeva la o masa in spate si desena acolo, il alintau colegii, atunci cred ca a prins drag de fete si de scoala.

v-am plictisit, stiu, da' daca va pune necuratu' sa intrebati..

Cleomax spune:

quote:

---

Originally posted by allya

Mai stiu ca sunt off topic dar nu mai pot de bucurie! mi s-a rezolvat problema cu cresa! a dat Bunul Dumnezeu de a primit socru-meu viza pe 10 ani!

allya si alex-dinu (28 oct 2003)
http://community.webshots.com/user/allyalex

---

felicitari allya!
si mai vreau sa-ti spun ca m-a impresionat atitudinea ta pozitiva, imi pare bine sa observ ca esti constienta ca o sa ajungeti departe si sincer ma bucur pentru voi. bravo voua, sunteti de admirat