Cum v-ati hotarat sa va casatoriti?

liris spune:

noi eram de 9 ani impreuna prieteni cind ne-am casatorit.
la noi nu a fost dragoste la prima vedere decit a mea ptr el.
in timp a inceput sa ma placa si el , si ne-am zis hai s-o facem...'

oricum nu a fost decit o foaie de hirtie si schimbare numelui prin documente oficiale. in rest noi suntem la fel . bine , poate mai putina pasiune decit la inceput, acum dupa 11 ani jumatate ...

Mitzi spune:

Nu am timp sa citesc raspunsurile celorlalte fete, sper sa nu repet...

Eu nu inteleg de ce crezi ca te incatuseaza casnicia?! Atat de repede cum de casatoresti poti divorta! Daca va iubiti si totul merge bine nu se va pune problema divortului, fireste.
Casnicia nu cere nimic in plus de la voi, veti fi impreuna - deja locuiti impreuna...
Nu sunt eu prea coerenta..sper sa intelegi ce zic!

camys_2000 spune:

Draga Anca...Eu razboinica, el linistit...Parca ma vad pe mine...
- A fost prima mea dragoste: eu clasa a 9-a, el a 11-a. Prieteni, iubire mare ( mai mult din partea mea : eu nebunatica, el tipul intelectual...mmm, ce ma atragea).
- Ne-am despartit dupa cateva luni, ne-am impacat dupa vre-un an : el ma iubea la nebunie ( era deja student, departe de mine), eu eram la liceu, traindu-mi viatza : l-am inselat si gata, pa ( nu-l mai iubeam ca in primul an)
- trec anii...trec...el are licenta in vara 2000, nu are somn in noaptea respectiva, si dupa cei 5-6 ani de despartire ( in care eu mi-am trait viata de nu mai imi trebuie altceva, studenta fiind) ma suna noaptea la 1 ( aveam un prieten comun care mi-a stiut nr de tel)
- eu eram dupa o relatie furtunoasa, cu probleme, cu multa dragoste...el : disponibil sa-mi vindece ranile.
- telefoane si mesaje vreo 3 luni, radeam singura pe strada cand imi trimitea ba axiome, ba teoreme ( ramasese acelasi tip cult si misterios) si pe 7 octombrie 2000 am reusit in sfarsit sa ne vedem la un chef cu prietenii din gasca lui veche, pe care o pastrase ( deci ii cunosteam si eu si ma simteam bine in prezenta lor, de fapt am fost in acelasi ;liceu), si vorbind despre viata, zic eu : " O sa ma marit cu cel care isi spala singur ciorapii" si el a zis ca ii spala....si de atunci veneam saptamanal acasa ( eu inca eram studenta), telefoane si mesaje non-stop
- pe 21.01.2001, in tr-o paecare din drumul spre Poiana Brasov : - " Vrei?" , -"Vreau" si poza ( care e inca in rama)
- 31.08.2002 - nunta

Completari: de atunci, efectiv nu mai pot sa ma uit dupa un barbat, e prima data cand ii sunt fidela unui barbat;
- sa nu crezi ca nu ne certam : eu - Xena razboinica el - calmul intruchipat - UUUFFFF
- dar facem o echipa de nota 10: suntem la poluri opuse si ne completam reciproc: eu i-am oferit aventura, viatza etc el mi-a oferit calmul si increderea de care avem toate nevoie
De aceea cazul meu seamana cu al tau. Mergi increzatoare spre altar, e frumos...
Sa nu uit: pai tu crezi ca acum mai e pasiunea care era la inceput ???? Nuuuu, dar masaje inca imi mai face, eu sunt prea obosita sa mai facem nebunii in fiecar eseara, nebuniile s-au mai cumintit...dar nu-mi lipseste nimik, cand vreau suntem si mai nebunatici...asa ca stai linistita, dupa o perioada mai lunga, pasiunea se ascunde undeva in tine, dar nu dispare ( SUNT CONVINSA ca mai ai momente cand simti, nu?)

Multa Bafta si mai scrie-ne !

Camys_2000

mina spune:

Anca, draga,

povestea mea contrazice cele ce s-au spus intr-un mesaj anterior ca prietenia lunga nu prea e premisa unei casatorii.

Noi ne cunoastem din liceu, de prin clasa a 11 a am inceput sa iesim impreuna. Asta era prin 90. Cand a venit vremea, am dat la aceeasi facultate din Bucuresti si am stat 5 ani in camin. Nu am stat impreuna, desi eram mai mult impreauna. Cred ca a fost un acord tacit intre noi sa ne pastram in anii aceia un pic de independenta. Vizitele la parinti acasa si vacantele le petreceam, fara discutie, impreuna. A fost o evolutie lina si fireasca.
Cand am terminat facultatea ne-am mutat impreuna intr-un apartament inchiriat. Ne-am angajat si ne-am vazut frumusel de viata. Din acel moment ambele perechi de parinti au inceput sa ne considere ca pe un cuplu casatorit, eram de acum "copiii cei mari" (amandoi mai avem cate un frate mai mic). Fara sa ne bata vreun moment la cap ca ce aveti de gand, va casatoriti sau nu. In perioada aceea o colega de serviciu mi-a aruncat vorba din batrani ca "boala lunga moarte sigura, vezi sa nu se plictiseasca si sa duca pe alta la biserica". Mi-amintesc ca m-am gandit un pic la asta, dar nu prea mult. Pentru ca in perioada aia am inceput sa intelegem ca vrem sa imbatranim impreuna, ca nu putem sta unul fara altul, ca el e cel langa care vreau sa ma trezesc dimineata.
Acuma nu te gandi ca totul a fost integral feeric. Am avut (si inca avem, ca cine nu are?) perioade de certuri si razboaie, ca doar si eu am gura mare si el e barbat dezordonat si trebuie mustruluit cumplit ca sa dea cu aspiratorul sau sa-si puna hainele in ordine. Dar eu cred ca anii astia in care am stat impreuna inainte de a ne casatori ne-au ajutat sa ne cunoastem si sa ne consolidam relatia.

Ce mai tura vura, in 98 m-a cerut de sotie cu ajutorul unui prea frumos inel, cateva luni mai tarziu am facut cununia civila, acasa la parinti. In 99 am facut nunta, tot acasa, alaturi de parinti si familie.

De atunci ne-am luat un apartament, prima noastra casa, iar acuma am in burtica o simburica de 6 saptamani. Si tare-s fericita.

Concluzia? Daca zilele si noptile alaturi de el te fac sa te simti tu insati, daca nu-ti pica bine sa te trezesti dimineata fara el langa tine, daca, macar din cand in cand, ti se face un mic gol in stomac la gandul ca urmeaza sa intre in camera in care esti, daca (de ce nu?) va iubiti si va certati cu aceeasi pasiune ca la inceput.... ei bine, daca viata ta e plina alaturi de el, sa stii ca a te casatori nu-ti aduce decat confirmarea a ceea ce simti, mandria de a-i purta numele si marea fericire de a fi mireasa alaturi de printul tau.
In continuare nu depinde decat de voi sa aveti cate ceva de descoperit in fiecare zi.
Si inca ceva: nu-ti fie frica de rutina, petru ca un pic de rutina inseamna si ca ai pe ce sa te bazezi. Uneori e confortabil sa stii cum va reactiona cel de langa tine.

Cred ca am vorbit cam mult dar intrebarea ta m-a facut sa ma gandesc la toti anii astia, si samburica din burtica ma face un pic cam sentimentala.

Sa fii fericita !

Mina

Sa va bucurati in fiecare zi de ceva

mihaela_s spune:

Traiasca internetu'!!!! Ca sa nu ma lungesc, ne-am cunoscut prin internet, locuiam la doar 90 km distanta, eu casatorita si cu un copil, el insurat, fara. Ne-a trebuit un an ca sa ne hotaram sa ne vedem, atunci cand stiam amandoi cu siguranta ca ceea ce erau "casniciile" noastre nu mai mergeau. Au urmat divorturile. Dupa alte 6 luni ma mutam cu copil in orasul lui, ne cumparasem un apartament si eu imi gasisem slujba. La un an si 9 luni dupa aceea s-a nascut printzesa mica si la 3 saptamani de la nasterea ei, intr-o seara m-am trezit cu inelul pe deget si cu cererea soptita la ureche. Pe 20 martie urmeaza sa ne casatorim.
Nu credeam ca o casnicie, chiar daca nu e inca legalizata poate fi asa de frumoasa.
Daca crezi ca cel de langa tine e jumatatea ta, atunci fa pasul. Daca nu, chiar daca e usor sa divortezi, tot te marcheaza acest lucru.

Mihaela, Diana si Silvia

http://community.webshots.com/user/mihaela_s20

www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro

simonaM spune:

frumoase povestioare.mona78

orzu irina spune:

L-am placut din prima clipa de cand l-am vazut si el (mi-a spus mai tarziu) la fel. Dar amandoi eram prinsi in alte relatii. A trecut ceva timp cand intr-o zi s-a hotarat si m-a invitat la o cafea. Nu stiu cand au trecut orele.. Ne-am trezit aventurandu-ne intr-o iubire nebuna, cu fel de fel de nebunii, pana intr-o zi cand "ne-am trezit de tot (asta dupa 7 luni de relatie)(: eram insarcinata. Stiti ce mi-a spus:te plac, te iubesc, mancare stii sa faci,de ce nu am avea si acest copil? Adica de ce nu ne-am casatori? In 2 luni am facut nunta.Peste altele 6, s-a nascut Alex. Si nu exista zi sa nu ne amintim de nazbatiile noastre.. Va pupam!

aida_o spune:

la mine, el a hotarit m-a dus in florida de ziua mea, pentru ca imi place mult acolo, sub pretextul ca "sarbatorim acolo ziua ta". la petrecere, m-a cerut, si ne-am casatorit tot acolo, peste 2 zile

saphir spune:

quote:

---

Originally posted by mina

Anca, draga,

Daca zilele si noptile alaturi de el te fac sa te simti tu insati, daca nu-ti pica bine sa te trezesti dimineata fara el langa tine, daca, macar din cand in cand, ti se face un mic gol in stomac la gandul ca urmeaza sa intre in camera in care esti, daca (de ce nu?) va iubiti si va certati cu aceeasi pasiune ca la inceput.... ei bine, daca viata ta e plina alaturi de el, sa stii ca a te casatori nu-ti aduce decat confirmarea a ceea ce simti, mandria de a-i purta numele si marea fericire de a fi mireasa alaturi de printul tau.

---

Subscriu...

Adela99 spune:

Daca am inteles bine nu esti sigura daca vrei sa te casatoresti sau nu cu barbatul cu care locuiesti si i-ti imparti viata. In cazul asta, mai asteapta. Nu trebuie sa te grabesti. Si in fond care e diferenta?