Viata dupa 60 ani!
Raspunsuri - Pagina 6
ralcat spune:
Mamanu meu fuse o femeie activa si faina, pana cand a iesit la pensie. Din momentul in care a incetat orice activitate ce presupune socializare si nici motive prea multe de activitati fizice n-a avut ... s-a rupt filmul. Si s-a tot deteriorat, mai ales in zona mansardei, din pacate. Asa ca, invatandu-mi lectia, stiu sigur ca voi munci. De la gradinaritul balconului si a peluzelor din strada (voluntar) si tropaitul dupa nepoti (cand i-o da Domnul), pana la mersul la piscina, cel deja saptamanal si mersul pe bicla. Si cum acum suntem mereu cu gandul la cate o plecare noua, la un weekend colo sau colo sau colo ... la un concert ... cred ca vom ramane la fel de doritori, deci ma vad in excursii, la concert, in parc, la muzee si expozitii ... facand cam tot ce fac si acu. Poate cu ceva mai multe junghiuri si amorteli, cu mai multa grija sa nu-mi rup oasele ca se sudeaza mai greu dupa 25 de ani. Ok, poate cu un rid mai pronuntat ... desi nu cred, ca bela si gratioasa voi fi mereu.
cristoiu spune:
Ca urmare a unei vizite a parintilor mei impreuna cu bunica (care mi s-a prabusit in dus cu citeva zile inainte de plecare) am ajuns sa imi pun serios problema batrinetii.
In primul rind imi doresc sa ramin in putere cit se poate de mult, asa ca ... cu sportul inainte si mai putin stres pentru lucruri neimportante. Soacra-mea e superfit la 70 si de ani, asa ca ... ma vad dansind quickstep la 70. Poate si la 80. Pe urma imi doresc sa imi petrec ultimele zile in care ma mai tin curelele pe puntea unui yacht, pe valuri. Dar pentru asta e nevoie de muschi, deci probabil ca nu pina la 80 de ani.
Ma bucur mult ca nu sunt in Romania. Oriunde as fi in lume, numai in Romania nu. E o tara frumoasa, plina de oameni buni si frumosi, poezie, natura, voie buna. Dar batrinetea e in general ignorata si repudiata in Romania. Aici sunt foarte multi pentru care virsta de 50 de ani se numeste inca tinerete. Multi care la 50 de ani devin tatici pentru prima oara (stiu destui deja asa ca nici nu ma mai mir cind ii intilnesc). Proful meu de sailing are 51 de ani, primul copil i s-a nascut anul trecut si este un tip atit de sexy si in floarea virstei ca mi se pauzeaza ratiunea cind il intilnesc. Sunt atit de multi oameni in virsta care ramin tineri, care traiesc "batrinetea" ca pe o mare petrecere ... asta este ceea ce imi doresc si eu.
Si as vrea tare mult sa nu traiesc pina ma lasa puterile de tot, adica nu vreau sa ajung o pacoste pe capul nimanui, nu vreau sa ajung intr-un azil, nu vreau sa ajung sa fac pe mine si sa uit cum ma cheama. Mi-as dori sa mor inainte de decrepitudine.
Edip spune:
Tot citeam cu tragedia asta din Boston si mi-am adus aminte de subiectul despre viata dupa 60 de ani.... cum bine zice cristoiu, depinde unde iti petreci anii de dupa 60 ... un exemplu impresionant este tipul care la 78 de ani alearga 42 de km in 4 ore si 9 minute:
http://www.thestar.com/news/world/2013/04/15/boston_marathon_the_78yearold_runner_knocked_down_by_blast.html
Cred ca viata dupa 60 de ani este in general cum ti-o planuiesti... mancatul sanatos, sportul pe deoparte... finaciar pe de alta parte....
Dar trebuie planuita din timp... Apropos.. de ce 60 de ani? Ca eu visez la "pensie" la 55-57 maxim... viata e scurta ca sa nu dispui de timpul personal 100%...
emanouela spune:
De ce 60? Subiectul asta s-a dezvoltat din altul in care era vb de cineva care avea aceasta varsta.
Da...si eu cred ca, in mare parte e cum ti-o planueisti...nu bagam aici si intamplari neprevazute cu impact major.
andacos spune:
Phuuu...la cite doamne planuiesc sa-si creasca nepotzii,prevad activitate intensa pe DC peste ani,in special la povesti cu si despre soacre!
Dana
saskia spune:
Da, la 60 ani vom fi niste babe decrepite 
. Mentalitatea asta e tare paguboasa. Aici oamenii la 60 de ani sunt in floarea varstei, copti bine, dar nu batrani. Doamne Fereste! Soacra mea are 70 de ani, toata ziua e sprintara, are clubul ei de doamne cu care joaca bridge, mai fac cate un city break. Socrul la 75 de ani, n-are treaba, e voluntar la un club de amatori de hockey pe iarba, toata ziua e plecat cu treab, acasa mestereste la machete de vase/vapoare. Are si motor si o mai ia pe nevasta cu el la o terasa cand e soare, in geaca de piele si cizme de motocicleta. Ce sa spun, asa imi doresc si eu. Nu sa stau sa astept moartea pe prispa.
Cred ca activitatea sustinuta, diferite hobby-uri te tin vioi, nu cazi in depresii, mai ales daca ai muncit o viata intreaga. Da, ok, ai grija si de nepoti din cand in cand, dar nu sa devii bona
. Eu nu m-as vedea facand asta asa ca o chestie permanenta.
DarkBendis spune:
Acum un an si ceva, soacra-mea (66) si sotul ei (62) si-au vandut casa de la Londra, si s-au mutat la tara, in Franta. De atunci au demarat o gramada de proiecte: renovat casa, renovat si extins hambarul (sa il faca spatiu locuibil), lucrat in gradina si livada, soacra s-a apucat de un curs avansat de franceza si un curs de olarit. Sotul ei, care inca lucreaza la o firma de consultanta din Londra, face naveta, tot la 2 saptamani pleaca luni dimineata la 6 de acasa, la 11 si ceva e la Londra, unde sta pana joi seara, cand se intoarce tot cu trenul. Mereu pleaca in mini-vacante si excursii, mereu isi viziteaza nepotii, prietenii, sau primesc ei vizite. Oameni activi. A, mai vreau sa mentionez ca sotul soacrei mele isi trateaza de vreo 4-5 ani un cancer la prostata, dar asta nu-l impiedica sa se bucure de viata si sa fie foarte activ.
Socrul face anul asta 70 de ani, si acum lucreaza - e genul pasionat enorm de ceea ce face, nu se vede retragandu-se degraba, conduce de ani de zile o organizatie de caritate in domeniul protectiei copilului (inainte lucra in consultanta, s-a "pensionat" din afacere ca sa se poata ocupa de organizatie fulltime), scrie lucrari, mereu merge la conferinte, are prezentari de facut in cele mai diverse locatii, si in tara si in strainatate, isi "urmareste" echipa de fotbal favorita prin tara, mergand la cate meciuri poate, merge la concerte, expozitii... La 70 de ani este intr-o forma fizica mai buna decat majoritatea persoanelor pe care le cunosc, mai toti sub 40 de ani. A da, in 2006 s-a recasatorit (cu o doamna de vreo 50 de ani) si le este foarte bine 
Ii admir tare mult pe oamenii acestia, care isi traiesc viata din plin, fiecare in felul lui.
valentinag spune:
La 60 de ani o sa am probleme de genul cu ce ma imbrac la nunta fie-mii, pe unde sa ma mai plimb, ce flori sa-mi mai pun prin gradina, d'astea
histamina spune:
pt ai mei,ca si pt majoritatea batranilor ,peste 60 de ani inseamna lupta pt supravietuire.ei sunt oarecum fericit ca le platesc eu toate facturile.macar grija asta nu o au.
eu, personal, pe sot il vad ajungand la 60 de ani,tot mergand pe munte, tot cu rucsacul in spate.
eu?
greu de zis.mental ma vad,practic nu am gandit niciodata viata in termeni atat de lungi.imi fac proiecte pe 10 ani.
restul tine strict de o minune sau de o evolutie spectaculoasa a medicini.
dar,daca ar fi traiesc,atunci probabil ca tot in blugi,tot cu rucsac,tot activa, tot pe munte cu nepotii de mana, lasandu-mi nora si pe Ianu sa se bucure de tinerete.
Ramonika spune:
mi se par atat de utopice planurile astea "ce voi face la 60 de ani". parintii mei au trait 51 si respectiv 64 de ani, iar ultimii ani de viata suferind de boli, asa ca primul lucru si cel mai important e sa ai sanatate, apoi restul e un fleac.