Manualul Pinguinilor ( nu mai e provizoriu)
Raspunsuri - Pagina 5
michelle-usa spune:
asta da, dieta cu " all you can eat...sushi" 
noua ne place "all you can eat" la china buffet
.
daca nu-l duc pe william la 2 luni sa manince acolo...nu mai am trai....si maninca, ca spartul: supe, crabi, shrimp, chowmein...
data trecuta imaginati-va ca am rezistat temptatiei si am ramas acasa cu Pepper si ei s-au dusi amindoi...au venit dupa vreo 5 ore, plimbat la mall, mancat la bufet...
apropo de Pepper, toata lumea il lauda...bai dar culege la complimente intr-o zi mai multe decat primesc eu intr-un an(sotul nu se pune)
mai stau un pic si ma duc la cumparaturi, bineinteles ca am si de returnat ceva la target.
in weekend cred ca fac o ciorba de perisoare, shrimp scampi(sotul ii face)...si poate o pie cu crema de cacao si nuci...
kari 
mi-ar place sa citesc romanul tau.
ralualexandrei spune:
Carmenbr prietena mea trece printr-o perioada neagra de cateva luni tot ce am putut face pt ea a fost sa-i acord sprijin financiar(asta-i simplu)suport moral aici e mai complicat
-de ziua ei i-am cumparat un pui de perus (ea e singura) cu toate accesoriile necesare,cusca,mancare,etc.Acum are cu cine sa se certe 
-isi petrece aproape fiecare weekend la noi ,doarme cu cei mici ca asa vrea ea si asa vor ei, ca avem si o camera libera.
-in timpul saptamanii vine cand vrea si ii duce pe cei mici la karate ,mind lab,etc.,asa se simte utila cred si are sentimentul de apartenenta la o familie,ar fi multe de spus insa pe scurt o tratam exact ca pe un membru al familiei
-i-am suportat toanele,intr-o zi a fost ingrozitor de nedreapta cu mine insa am zis ok am inchis si am revenit in alta zi cu alt telefon
Cam asa ma comport eu cand ea are nevoie de mine,o las sa faca si sa spuna ce vrea,filozofam ore intregi in fata a doua stacane cu cafea.
viviana spune:
Vedeti ca e ceasul, da?
Acum m-am intors acasa.
Am fost in centrul vechi. S-au deschis terasele. Forfoteala mare. Nu aveai loc sa arunci un ac.
A sunat si scumpitzica pe la 12, tocmai se intorsese de la Disney Land. Mama ce suprinsa a fost cand si-a dat seama ca umblam lelea. credea ca suntem acasa in pijama.
Maine iesim iar.
Va spun ca sa va bucurati cu mine.
Doamne, ce relaxata sunt! De luni dee zile nu m-am mai simtit asa de bine.
Nu tu te-ai spalat pe dinti, unde sunt papucii, lasa calculatorul, nu vezi cat e ceasul, mananci ceva, ai invatat la istorie...
Nu tu sculat cu noapea-n cap.
Mai tavane, mai podele...
Carmenbr spune:
Chiar vroiam sa iti spun ca te intreci cu gluma. Dar te iert daca ai atata fun, ca sa fiu sincera, te invidiez. Mi-o veni si mie randul in vreo 6-7 ani. Doamne ajuta!
Keep up the good work...mai tavane, mai podele!
Daiopri spune:
Bravo Vivi! Eu cand o sa termin cu cicalitul la ei, cred ca nu o sa mai stiu ce poti spune inafara de instructaj
Bufleo, sa fii cuminte cu sushi alea. Nu uita de dieta
Va dorim un weekend cat mai relaxat
eumada spune:
Iar vorbiti cand lumea doarme....ntz,ntz....
Buflea,trisezi,ai?
Referitor la sustinere...eu prefer,daca am o problema sa tac,tin in mine si ma consum.Sunt gata oricand sa ofer ajutorul meu....cu orice e nevoie,dar vreu sa fiu lasata in pace.Cand au oparit-o pe Eva,am avut un soc puternic.Eram ca paralizata,toata furia si disperarea,deznadejdea le-am tinut in mine.Nici prietenilor nu le-am spus...10 zile cat a astat Eva in spital,am scrsnit si am urlat cand eram singura acasa.M-au infuriat nesimtirea,lipsa de empatie a celor care i-au provocat asta...cumplit.Cei care m-au suportat au fost sotul,mama si doi prieteni,ei,ca sotiile lor nu aveau curaj sa spuna nimic.Si asta a insemnat sustinere,sa-i stiu acolo.Prietenii mei si spun prieteni in adevaratul sens al cuvantului,m-au incurajat,au suportat crizele de nervi,m-au ajutat.Enorm.
A urmat o lupta cumplita,sunt de felul meu temperamentala,ca un vulcan si atunci totul era exacerbat.
Tarziu,acum cateva luni am iertat,am iertat din suflet,nu pentru ca meritau ci pentru ca asa am simtit.Dar a fost cumplit.Cand altii au suferit(unui prieten i-a murit mama),tot ce am putut sa facem a fost sa plecam in creierul noptii sa-i fim alaturi,la 300 de km...atat.Toata gasca.
Facorice poentru a ajuta,sunt dispusa sa-mi dedic timp si resurse ca sa ajut,nu vreau nimic in schimb,niciodata,nici nu ma gandesc la asa ceva,dar cand e vorba de mine...ei,atunci foarte greu recunosc ca am nevoie de ajutor.Extrem de greu.Nu e bine,dar,am recunoscut ca toata durerea ,frustrarea si neputinta si toata vina pe care am considerat ca o am si pe care am tinut-o in mine 2 ani au avut efecte nasoale.Si am avut sprijinul altui ..eu ii zic prieten,el nu ma considera prietena ,probabil doar cunostinta,dar mi-a fost alaturi si mi-a suportat toata plangerea.Sotul meu deja era epuizat nervos,asa ca m-au ajutat el si cu Bogdan,psihologul meu.
Sunt o luptatoare si nu ma las,dar efecte au fost.
Inca mai lupt cu unele,reinvat sa ma impac cu mine si lumea,iar diversele incercari nu conteaza,important e ca suntem sanatosi acum si doar atat imi doresc.Sanatate.
Care dai o cafea uriasa ca am de invatat bre si nu am nici un chef.
eumada spune:
PLOUAAAAAAA...IAR.
Carmenbr spune:
Mada, spor la invatat. Eu nu dau cafea, ca la mine e noapte, ma duc la culcare, asa ca acum e randul vostru sa vorbiti cand noi, astea de peste balta, dormim.
Mickyyy spune:
Neata buna.
Ultima zi de "vacanta", maine ma duc sa-mi recuperez fetele de la bunici (alea mici), doamne ce repede a trecut ..... De luni iar reintru in nebunia zilnica, dar culmea e ca mi-e dor de ea. De fapt nu stiu cat mi-e de dor de nebunie si cat de fete , cred ca mai mult inclin spre partea a doua a dorului.
Ieri seara am vrut sa ma uit la romanii au talent, telenuvela mea, cum rade barbata-meu de mine, dar cum el s-a postat la televizor sa vada nu stiu ce film, si fie-mea a pus botul urat cand am vrut sa ma uit la el de la calculator, am renuntat, asa ca am abandonat si eu si ea calculatorul si am petrecut seara impreuna. Am luat lectii de desen de la ea, ne-am uitat impreuna la un film, si am povestit.
Si cum necum, pornind de la cum era ea bebe mic in burtica mea am ajuns la lucruri din ce in ce mai seriose, despre pubertate, ciclu, si altele de genul . Credeam ca va fi mult mai greu, dar a acceptat surprinzator de usor informatiile (a mai ramas totusi de povestit partea cea mai importanta, detalii concrete despre cum ajunge 
la ovulul ei, adica 
), dar pentru prima discutie de genul asta sunt tare mandra de mine 
. Chiar aveam un stres, are fata 9 ani, nu mai merge povestea cu barza 
. De fapt cred ca era mai pregatita cu mult ea decat mine sa purtam aceasta discutie, da' io, lasa de fel, am tot amanat-o!
A mai ramas un hop, si gata, mai bifam un pas inainte in meseria de parinte. Sper ca la urmatoarele sa fie si mai usor, asta daca nu cumva primul lucru care-l va face cea mare cand se va reintalni cu ele o sa fie un raport complet despre cum se fac copii 
.
Gata, v-am parasit, azi am program artistic cu fie-mea, suntem doar noi 2 acasa, trebuie sa ne facem de cap! I-am promis c-o duc la coafor sa se tunda (frizer, dar suna mai bine coafor ), si o las pe ea sa aleaga cum (ma rog, in niste limite, ca daca vrea sa se rada juma de cap si sa-si faca vreo creasta, sigur nu!), apoi mergem sa cumparam materiale pentru pictat (i-am aratat un site, http://funart4kids.blogspot.co.at/, recomandat de o forumista la alt topic, si asa de incantata a fost de el, incat arde de nerabdare sa incerce cateva din ideile de acolo), apoi probabil o sa ne baricadam in bucatarie, ca trebuie sa le asteptam pe fete maine cu ceva bun....deci n-o sa ma mai vedeti prin zona pana diseara.
PS: apropos de talentele ei artistice, va atasez o fotografie, ca de mult voiam sa va arat cum a gasit sa si le manifeste de cand i-am interzis cu desavarsire sa mai picteze peretii
eumada spune:
Fain....poate ii dau idei si fiica-mii...momentan...am program de casa....merg mai tarziu la coafor...am o claie creata care sta ingrozitor,apoi o sa invat....