Sunt depasita! help!

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Citat:
recunosc,ca in halul in care eram sambata, am ajuns acasa si i-am aratat pe youtube un clip, nu violent,cu un accident.


Dincolo de imensa spaima - o cunosc, mi s-a intamplat - o astept pe cristinuk@ sa iti dea in cap cum mi-a dat si mie. Ca altfel da dovada de... sa zic ce?

Si la subiect:

Explica-i inca o data, si inca o data, si inca o data ca o masina are frane si ca are nevoie de destula distanta pentru a pune frana si ca nu, nu opreste decat cu risc, si ca si nenea soferul poate pocni capul de volan sau de parbriz incercand sa-l evite pe el.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aqai spune:

bre, eu nu pot sa nu ma crucesc. voi chiar credeti ca un copil de 2 ani pricepe explicatii? frane, soferi, masina, pericol?

seriously?

am inteles ca e super gifted si dotat, da io cred ca daca era sa priceapa ce-i cu pericolul si limitele fizice si cu ce se mananca o intelegea din prima ... no disrespect, doar ca mi se pare ca uitati ca totusi e un copil de doi ani si ca testele de personalitate nu reprezinta preventie precum caratul copilasului in brate sau priponirea in carucior si n-o sa tina nimanui de cald doamne fereste cand chiar l-o lovi masina.




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Nici eu nu cred ca explicatiile pot fi intelese. Imi aduc aminte ca al meu avea tot felul de scheme, sarea de peste to, daca nu-I reusea si se lovea se urca iar si iar pana reusea ce si-a propus.
Prima data l-am lasat singur afara la 6 ani, intr-un parc din spatele blocului, unde il vedea pe geam. Dupa 10 minute copilul era in varful gardului (din acela cu tepi), mergea tinandu-se de crengile copacilor din jur. L-am bagat in casa si I-am mai dat voie singur dupa un an.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristinuk@ spune:

Dau dovada ca ce??? Stiu si eu sa folosesc youtube da ma uit la kemy curiosul cu copiii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristinuk@ spune:

Am trait si eu sentimentul asta cand fata abia a invatat sa mearga un an jumate si stateam la casa pe vremea aia am imbracat o intai pe ea sa iesim afara era si tac su acasa ... Apoi am trecut la imbracat pe frate su ... Usa de la intrare crapata dadea intr o curte interioara comuna cu inca alte doua apartamente poarta de la intrare deschisa se continua cu niste scari si o panta betonata ....cam 20 de metrii pana in strada ... Cand am realizat ca nu mai e in casa dupa vro juma de minut m am apucat de zbierat tac su a iesit in chiloti ..si a recuperat o eu nu mai puteam sa ma misc eram paralizata . Mandra mea se pusese in cur in capul pantei si zambea ... A fost vina mea si doar a mea ca am lasat usa crapata ea a deschis o cu un degetel de atunci verific de zece ori orice
E un copilas normal care nu constientizeaza pericolul ... Abia pe la 4 ani am vazut ca dupa repetat de 50 000 de ori sunt rezultate masina calca , stam la semafor, e rosu , e verde , cand suntem in masina la fel ... Acum stam pt ca e rosu acum trecem ... Trecem doar pe zebra bla bla vorbit continuu explicat de ce trebe dat mana pe strada de ce mergem doar pe trotuar ...niciodata nu ma las in baza lor ca stiu ei deja si nu mai e nevoie ....eu le amintesc constant si continuu


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ita2v spune:

histamina lasa -l incet .sunt sigura ca acum vei fi si tu mai atenta si in timp va realiza si el pericolul.nu ii cere sa fie matur inainte de vreme .inocenta vine si cu rele si cu bune. din pacate aceasta e una dintre situatiile cand inocenta lor cea dulce ne arata partile ei rele

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sanziana27 spune:

Cred ca acest sentiment de supravietuire in fata pericolului la unii e innascut, la altii se invata.
Baiatul meu cel mare e foarte precaut de mic, el nu a urcat, cocotat, fugit, mers fara sa-mi dea mana pe strada. Cel mic mai curajos si mai iute, dar pe strada ei si acum merg numai tinandu-ne de mana.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Natasa spune:

Histamina, nu esti deloc depasita, ceri prea mult de la un copil prea mic! Nu are nicio importanta ce IQ are, un copil asa de mic nu pricepe ce e moartea sau ca ea e definitiva, nu intelege drama unui accident, o buba e ceva ce pupa mami si trece! Respira adanc si nu-l mai scapa din ochi! Educatie stradala si despre pericolele din jur ii faci cu adevarat peste vreo 2 ani!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns histamina spune:

multam fain.
of, eu gresesc.clar.

1. mama iese din calcul,are alzheimer.
2. sotul iese din calcul.are lipsa crunta de a simti pericolul.daca l-as lasa cu strumful, singur, s-ar duce pe Anapurna sau pe buza unui vulcan ce erupe,pentru ca sigur nu e periculos.
3. tata saracul, la 75 de ani, cu 3 infarcturi, e cel mai important si de baza om pt mine.strumf e in mare siguranta cu el.
4. eu,cand ajung acasa.

singura solutie: pe 15 aprilie incepe gradinita!asa tata se va mai elibera putin.dupa ora 17, vin eu si il iau eu de la gradi asa ca sta mai mult cu mine.

ce nu am inteles eu si unde greseam:credeam ca daca e capabil sa le arate altora masinile si sa le explice consecintele unui accident, le percepe ca fiind aceleasi si pentru el.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxy spune:

histamina din ce scrii vad ca are praslea cu cine semana
..."2. sotul iese din calcul.are lipsa crunta de a simti pericolul.daca l-as lasa cu strumful, singur, s-ar duce pe Anapurna sau pe buza unui vulcan ce erupe,pentru ca sigur nu e periculos."
Ce vrei mai mult
Iar la intrebarea... "credeam ca daca e capabil sa le arate altora masinile si sa le explice consecintele unui accident, le percepe ca fiind aceleasi si pentru el." , ti-a raspuns chiar el .Ai scris in alta postare anterioara cum ca in mintea lui crede ca nu i se poate intampla nimic ...pentru ca el ...e el .
El povesteste ce a patit cutare sau curtare, asa cum ti-ar povesti ce au patit iezii din povestea caprei cu 3 iezi .Nu e ceva ce i se poate intampla lui.Lupul (in cazul asta masina ) e doar pentru altii.
Ce ai putea face e sa urmaresti orice pateste, la scara mai mica fireste, si sa ii spui exact atunci, la cald , ce a patit.Posibil faci un clic in mintea lui si va lega si propria persoana de restul povestirii.
Dar oricum concret doar supravegherea e cea mai sigura, ei vor zice ca tine si vor face cum ii taie capul si cand sunt mai mari, ce vrei de la un pusti de 2 anisori...Nu-l fa mai mare decat e, ca vremea asta nu se mai intoarce.
Eu cand era cel mic al meu de varsta asta si cautam solutii, am vazut de vanzare un fel de bratari colorate care se prindeau de mana mamei si una de mana copilului , ele fiind imbinate intre ele. Asa copilul mergea netinut de mana, dar legat de mama .Nu am reusit de probez ideea, dar era interesanta...




Mergi la inceput