CONFUZIE

coracora spune:

In viata nu merge totul pe principiul... partenerul trebuie lasat sa faca ce pofteste iar daca nu pofteste exact ca tine, atunci il lasi si cauti altul. Voi asa va traiti vietile?
Oamenii se schimba, evolueaza, involueaza, asadar e dificil de tinut un cuplu in balans pe o perioada indelungata tocmai datorita schimbarilor care intervin de-a lungul timpului.
Daca ccc77 a stat acum 10 ani la masa cu (pe atunci) viitorul sot si si-au trasat, in mare, ideile de viitor, nu inseamna ca planul ala a ramas batut in cuie de-atunci pana acum.
Iar faptul ca oamenii se schimba nu mi se pare un motiv temeinic sa-i scoti din viata ta; mai intai ai datoria sa incerci sa vezi ce se poate face ca relatia sa revina la armonia initiala.

De ce o acuzati pe ccc77 de posesivitate si gelozie? Ce e rau in faptul ca il urmareste pe sot atunci cand i se pare ca ceva e in neregula (intarzieri nejustificate)? E ok cand tu investesti 100% intr-o relatie, iti vezi de casa, tragi la caruta asa cum ai promis la inceput, iar celalalt o ia pe aratura? De ce n-ar fi dreptul ei sa se convinga daca el are (din nou!) o relatie extraconjugala? Verificarea fidelitatii e mai nou un tabu? Mergem pe principiul.... deh.. daca nu ma mai vrea, asta e, imi iau copiii si divortez, ca doar el nu e proprietatea mea..?!

Ccc77, eu gasesc justificate temerile tale. Daca a calcat pe bec in trecut se poate sa o faca din nou, trebuie sa te increzi in ceea ce simti tu (raceala lui, faptul ca e pus pe cearta, samd). E de datoria ta sa te convingi daca situatia este intr-adevar asa cum o banuiesti. Nimanui nu-i place sa fie luat de fraier atunci cand investeste dpdv emotional, financiar, etc intr-o relatie.
Ca metode nu stiu ce sa-ti sugerez, e dificil prin prisma serviciului lui. Ar fi de ajutor daca ai cunoaste pe cineva din anturajul lui profesional.

marius spune:

Gelozia si posesivitatea erodeaza. Si inca atat de mult incat de la o vreme ti se acreste. Deci prima oara cred ca intradevar asa cum am mai spus - cineva ar fi bine daca ar si reusi nu doar sa incerce sa isi schimbe mentalitatea ca sa se revina la relatii cat de cat acceptabile.
Exista cazuri si cazuri de relatii extraconjugale si nu sunt toate trase la indigo sau monoincadrabile. Unul din motive este si saturatia. Ca daca este o aventura - ramane o aventura - dar daca deja devine relatie - e o problema de fond. Cu sau fara extraconjugal... daca relatia este defecta in esenta asta este problema.

coracora spune:

Din ce a postat initiatoarea topicului, nu mi se pare a fi acaparata de gelozie si posesivitate ci, mai degraba, o intuiesc ca fiind o persoana precauta, circumspecta, care s-a fript o data, demult (vezi relatia extraconjugala a sotului), iar acum prefera sa sufle si in iaurt.
Nu e nimic rau sa fii alert intr-o relatie, e chiar o atitudine sanatoasa.

Marius, tu spui ca saturatia poate fi cauza infidelitatii. Pai mai intai trebuie aflat, prin metode specifice (!) daca este intr-adevar vorba de infidelitate. Poate omul e tracasat la serviciu, e stresat si haituit, nemultumit de statutul professional, samd. Se pare ca el nu comunica, iar asta face problema inca si mai spinoasa. Drept pentru care ii ramane lui ccc77 sa afle cauza indispozitiei lui prelungite, ca mai apoi sa stabileasca eventualele cauze si la fel de eventualele consecinte.

marius spune:

---Intr-o dimineata l-am urmarit la serviciu
---- eu nu mai pot avea incredere in el
---am tendinta de al urmarii tot timpul sa vad ce imi ascunde, nu am liniste
---nu ma vad renuntand la el.
---Cum as putea sa nu fiu geloasa daca imi da motive.
--il vad mai distras, ,distant, poate nefericit(sunt convinsa ca nici lui nu-i place cum este atmosfera),imi tot reproseaza mie ca sunt prea geloasa,posesiva, absurda zice el.Eu vad comportamentul meu doar ca o consecinta a faptelor sale.

---

In egala masura insa :

----eu nu mai pot avea incredere in el,am impresia ca ceva nu e in regula...nu am dovezi concrete, banuiesc ceva
---Eu banuiesc o colega de munca,el face garzi, adica sta de pe o zi pe alta cateodata si i-ar fi suficien uneori sa stea la munca cu respectiva,dupamasa sau noaptea.

marius spune:

Este un cliseu clasic pentru mine. Daca as fi avut orice altceva as fi spus cu siguranta altceva. Insa din nefericire nu pot sa spun ceea ce pentru mine este deja un profil clar. Imi pare rau.
Casnicia se poate salva daca ea va reusi sa isi schimbe stilul sa isi controleze felul de a fi si de raportare. Si nu e vorba numai de sotul ei este vorba de profil. Recunosc faptul ca sunt rezervat, mi-ar place sa fiu mai optimist. Insa nu este imposibil. Eu stiu?

mami_stefi spune:

Cand am inceput sa ies cu actualul meu sot nu stiam ca el inainte avusese o multime de relatii(sau aventuri de o noapte),dar pe parcurs le-am aflat.Cu cat aflam mai mult,cu atat deveneam mai geloasa si mai posesiva.Nu acceptam sa iasa nicaieri fara mine sau daca o facea il sunam mereu si incepusem sa ii interpretez orice gest.
Cand ne-am mutat impreuna daca intarzia 5 minute de la munca era clar un motiv de cearta,daca venea de la munca obosit si se punea in pat sa se odihneasca gandurile mele o luau razna "Sigur e obosit ca nu a fost la munca,s-a intalnit cu alta",ii controlam telefonul si chiar daca erau anumite nr de telefon salvate cu nume de barbati sunam cu nr ascuns sa ma conving ca nu e,de fapt,femeie.Si cate si mai cate!

Ne certam mult din cauza asta si cu toate ca el ma asigura mereu ca nu exista nici o alta femeie in viata lui,ca ma iubeste,ca nici prin cap nu ii trece sa ma insele,eu tot o tineam pe a mea si orice cuvant sau gest al sau il interpretam aiurea.

Pana intr-o zi cand plangeam ca idioata cand a iesit cu un amic la o bere (il asigurasem ca nu ma deranjeaza) si cand l-am sunat am auzit si o voce de femeie.Incepusem sa plang si sa tremur de nervi.Am mers glot la localul in care se aflau si da,erau fete/femei acolo,dar nici una nu statea la masa lor si nu interactionau deloc cu sotul meu sau cu amicul nostru.
Ajunsi acasa am avut din nou o discutie si fara reprosuri,cu calm si multa dragoste sotul meu m-a rugat sa incerc sa imi tin in frau aceasta gelozie bolnava,ca nu ii face bine nici lui,nici mie,nici relaiei noastre in sine,ca vom ajunge sa distrugem tot ce e frumos intre noi,ca el ma intelege,dar ca ma roaga sa il inteleg si eu ca pun prea mare presiune pe el,ca el nu poate face nimic fara sa se gandeasca cum voi reactiona eu daca el procedeaza intr-un fel sau altul si ca orice ar face eu tot am sa cred ca se gandeste la altele.

Si,incet-incet am inceput sa nu ma mai gandesc la ce face el,cum face,de ce face intr-un fel sau altul.Si clar ni s-a schimbat relatia in bine!

ccc77 daca te regasesti catusi de putin in cele scrise de mine,probabil ca ar trebui sa ii acorzi mai multa incredere sotului tau.Stiu ca e extrem de greu,mai ales ca el a mai calcat gresit in trecut.Dar se poate! Atata timp cat nu ai nici un motiv clar ca te inseala,este posibil sa nu o faca si asa cum a zis Xio,sa fie doar stresat din cauza jobului.Sau poate a ajuns la capatul rabdarii si nu mai suporta gelozia ta,posesivitatea ta(daca exista).Pe al meu sot il terminau crizele mele de gelozie si de la un timp incepuse sa nu mai comunice,sa fie mai tacut,retras pentru ca stia ca daca incearca sa imi explice,sa ma convinga ca nu are nimic cu nimeni,era tot in zadar.

Chiar daca sotul tau nu e prea comunicativ,fa tu primul pas! Zambeste mai des,povesteste-i mai multe,ajuta-l sa se deschida fata de tine.Poate are o multime de chestii sa iti spuna dar nu o face din cauza ca e posibil ca tu sa interpretezi gresit.

Eu mereu ii spun sotului meu ca,daca se va intampla vreodata sa se simta atras de alta persoana,sa aiba minimul de respect fata de mine si de relatia noastra si,inainte de a se arunca in bratele unei alte femei,sa vina sa imi spuna.Nu stiu daca intr-o asemenea situatie se va intampla asa,dar e o consolare care ma linisteste si ma ajuta sa imi vad de viata fara artificii si scantei din cauza geloziei.(Asta e singura forma de gelozie-sa zicem- care e inca prezenta in viata noastra)

Multa intelepciune si liniste va doresc!

marius spune:

@mami_stefi - bravo!

andacos spune:

Eu cred ca nu putem compara gelozia pe prieten si fostele lui amoruri,cu gelozia pe sotz si mai ales pe sotzul ce-a calcat odata-n strachini.

Intzeleg ca ai fost odata inselata si deci sufli si-n iaurt ,insa ...nici nu ptozi suspecta la fiecare moment o alta tradare.

Deci ori mergi mai departe acordindu-i incredere,ori ii reprosezi la fiecare scunda si atunci cunosti finalul.

Te-as ruga sa citesti acest mesaj a lui marius care cuprinde in citeva propozitzii...starea ta:

---Intr-o dimineata l-am urmarit la serviciu
---- eu nu mai pot avea incredere in el
---am tendinta de al urmarii tot timpul sa vad ce imi ascunde, nu am liniste
---nu ma vad renuntand la el.
---Cum as putea sa nu fiu geloasa daca imi da motive.
--il vad mai distras, ,distant, poate nefericit(sunt convinsa ca nici lui nu-i place cum este atmosfera),imi tot reproseaza mie ca sunt prea geloasa,posesiva, absurda zice el.Eu vad comportamentul meu doar ca o consecinta a faptelor sale.


In egala masura insa :

----eu nu mai pot avea incredere in el,am impresia ca ceva nu e in regula...nu am dovezi concrete, banuiesc ceva
---Eu banuiesc o colega de munca,el face garzi, adica sta de pe o zi pe alta cateodata si i-ar fi suficien uneori sa stea la munca cu respectiva,dupamasa sau noaptea."

Dana

ccc77 spune:

Va multumesc mult pentru sfaturi. Eu,inainte de prima aventura a sotului meu puteam sa bag mana in foc ca nu ar fi in stare sa ma insele,stiam ca ii place sa fie inconjurat de femei dar ma gandeam ca nu merge mai departe.Eram relaxata, sotul cauta sa plece des din casa cu diverse scopuri, sa plateasa telefonul ,gazul etc doar ca sa poata vorbii cu cealalta si eu nu banuiam nimic.Chiar el m-a intrebat cum de pot fi atat de relaxata.Eu nu intelegeam ce vrea sa spuna,pana m-am prins ca ceva nu e in regula si in cele din urma mi-a zis el.Apoi a urmat o perioada grea ,nu credeam ca poate sa mi se intample asa ceva, am crezut ca nu voi mai putea trece niciodata peste,dar cu timpul am reusit si incete, incet i-am recastigat increderea(dar nu in totalitate).De atunci am ramas cu oarecare teama,eram mult mai atenta la ce face, ii controlam telefonul din cand in cand sa vad ca nu o ia iarasi pe aratura. Si asa au trecut aproape 4 ani,pana in prezent cand am descoperit ca sotul intarzie la lucru(cand am avut discutia, nu mi-a negat de tot ca nu ar avea ceva cu cineva,dar imi zicea ca nu poate sa-mi zica si ca nu o sa aflu niciodata,asta in prima zi cand a fost prins, apoi mi-a zis ca nu are nimic cu nimeni.Eu ii repetam ca trebuie sa fie sincer ca sa putem trece peste ,dar el nu si nu.Stia ca daca imi zice si stiu concret ca a fost ceva ar putea sa-si piarda familia si nu cred ca vroia la momentul acela asa ceva.Imi tot zicea,lasa ca o sa fie bine si eu intrebam cum asa? cum o sa stiu ca nu are nimic cu nimeni,el imi zicea o sa vezi din comportamentul meu.Dar comportamentul lui era acelasi in mare,nu cu prea multe schimbari.
Deci,eu nu stiu nimic concret,ca sa pot lua o decizie ar trebui sa aflu adevarul.Si el mi se pare un las,ar trebui sa aiba curajul sa zica si sa ia decizii corecte(fie intr-o directie fie in alta).Niciodata nu a comunicat, niciodata nu m-a linistit cand aveam ceva de reprosat,sa-mi zica ca el pe mine ma iubeste ,sa nu imi fac griji(poate aveam nevoie sa aud de la el din cand in cand lucrul asta,sunt sigura ca mi-ar fi facut bine si as fi capatat incredere)dar nu, el imi zicea ca nu-i nimic si atat.Daca incercam sa comunic cu el,avea impresia ca il descos, imi zice ca sunt treburi de serviciu care il intereseaza pe el...asta cu toate ca lucrez in acelasi domeniu dar in locuri diferite. Si da, nu imi doresc sa renunt ,vreau o imbunatatire,vreau adevarul oricare ar fi el ca sa pot de fapt lua decizii.Sa nu fiu geloasa, suspicioasa mi-e greu in momentul de fata,cred ca ...doar daca ma prefac ca totul e perfect as reusii.

MariaG spune:

- da, personal, acesta este principiul dupa care imi traiesc casnicia. Dupa multe si lungi framantari (ca cele descrise de ccc77) care au dus invariabil la distrugerea relatiilor am hotarat sa ma concentrez pe mine, pe ce simt eu, pe ce fac eu, pe ce daruiesc eu si pe evaluari si reevaluari constante ale aspiratiilor noastre.
O familie este construita pe incredere, in clipa in care incepi sa verifici increderea esti pe drumul spre dizolvarea relatiei. Nu va exista nimic care sa te convinga ca sotul iti este fidel. Singura dovada care te va multumi va fi cea a infidelitatii. Acela este capatul drumului. La orice dovada de fidelitate iti vei gasi noi scenarii cu care sa te chinui si cu care sa iti chinui partenerul. Alte "dar daca?"


- toti ne schimbam, ideal evoluam - devenim mai intelepti, ni se schimba perceptiile, avem alte scopuri, de aceea este necesara comunicarea continua cu partenerul, pentru a va realinia aspiratiile, idealurile, nevoile.
O mama cu un copil de 3 ani are alte nevoi de la sotul ei decat o tanara proaspat casatorita, fara copii.




- "Stiu ca daca il tot tin din scurt,il controlez,ii reprosez tot felul de lucruri nu e ok si nu putem fi bine,pt. ca nu e o atmosfera ok in familie,dar... " - de aceea spunem de posesivitate si gelozie
De ce e rau am explicat mai sus.



Daca a calcat pe bec in trecut si l-ai iertat, apoi lasa-l iertat.
Inainte sa afli daca are sau nu o relatie, ar fi bine sa te gandesti ce vrei sa faci cu informatia asta (in afara de a i-o scoate pe ochi si pe nas).

ccc77 cu tot respectul si intelegerea pentru sentimentele tale, nu mai incerca sa pui luarea unei decizii in poala sotului tau. El este multumit de situatie asa cum este. Tu esti cea nemultumita, tu trebuie sa iei o decizie.