Adolescentul meu Nu vrea sa invete!

luisa1983 spune:

Ai dreptate, este un sistem foarte bun sistemul elvetian. Poti sa-l aplici in Romania in conditiile in care un job de asistent manager (este doar un exemplu )implica obligatoriu absolvirea unei facultati si care este remunerat foarte prost?! Sa nu mai spun de alte job-uri care acolo unde esti primit doar cu bac-ul situatia este mai dezastruoasa.
Piata muncii, in Romania, este foarte saraca in oferte iar la capitolul meserii... aici este o alta poveste...as devia subiectul si nu-i frumos!
Am cunoscut o fata (in afara tarii) care se ocupa de olarit, nu-si terminase studiile dar traia decent (din olarit) pentru nivelul de trai al tarii.

Rufus spune:

Pana la urma care-i scopul vietii noastre?
Sa traim bine, sa fim multumiti de viata noastra, sa fim fericiti, indiferent ce inseamna asta pentru fiecare.
Daca fac ce-mi place si imi asigura nivelul de trai care ma multumeste, eu zic ca mi-am atins scopul.
Ceea ce vrem noi pentru copiii nostri, desi nu are o dimensiune concreta, este ceva maxim. Oricum, mai mult ca in cazul nostru. Sa aiba cat mai mult, sa fie cat mai tari si mai mari. Pentru asta ne dam de ceasul mortii.
Nu stiu daca e chiar corect.
De pilda, eu am realizat ca viata mea particulara are cu mult mai multa insemnatate decat realizarile profesionale. Desigur, pentru asta trebuie sa fac si ceva compromisuri.
In schimb, imi bat la cap copiii sa nu fie ca mine

ch_dana spune:

Rufus, e foarte frumos ce spui, dar in Romania din pacate nu se poate trai din vise, vezi ce a scris Luisa mai sus. Daca aleg sa traiasca in alta parte...si acolo inceputul e greu. Iar ei sunt tineri, vor de toate...acum. Si sincer, n-as indemna pe nimeni sa se inhame la un credit pentru casa, de exemplu. Te bagi sclav pentru zeci de ani, viata ti se schimba...nu neaparat in bine.

Pana la urma, nu e normal sa vrei mai multe pentru copilul tau ? Capra sare masa, iada...

andacos spune:

Rufus,eu am aprobat ambele tale interventzii la acest subiect,sunt in asentimentul tau,asa gindesc si eu.

giulia,eu cred ca e o virsta la care adolescentzii rebeleaza cumplit impotriva scolii in special si da eu chiar cred ca baietzilor le place scoala mai putzin decit fetelor.Putzini sunt cei care invatza de placere,care fac din scoala un mod de a fi.

Nici eu n-am crezut ca exista copiii carora sa nu le placa scoala(da...va rog sa nu ridetzi),nici eu n-am crezut ca fii mio nu seamana cu mine in privintza scolii a invatzaturii,insa...am invatzat ca el e el si nu va fi niciodata asa cum imi inchipui eu ca trebuie sa fie

Te rog sa te gindesti o secunda doar,ce ai fi facut,cum ai fi procedat,cum ai fi privit situatzia...daca nu putea din alte considerente,de sanatate in primul rind.

Nu cred ca...copiii nostri vor ramine fara o educatzie,fara o meserie,fara a se responsabiliza...chiar daca noua ca parintzi ,ni se pare in unele momente ca asa va fi.

Eu cred ca va face exact cum va dori el,va invatza atit cit va avea nevoie,indiferent de ce si cum vei proceda tu.si nu cred ca va ajunge nici maturator si nici la penitenciar...pentru ca exemplul familiei conteaza foarte mult.

Ps.sa nu credetzi ca eu sunt asa zen si in viatza de zi cu zi cu fii mio,am si eu momente cind ajung la limita rabdarii,insa eu recunosc ca traiesc intr-un sistem care-tzi da posibilitatea sa faci si mai tirziu...ceea ce nu ai facut atunci cind trebuia.Insa tot eu am relizat de-a lungul timpului ca daca nu vor,nu fac si gata,potzi sa te dai tu ca parinte de trei ori peste cap.precum prislea cel voinic!

Dana

Adriana mica spune:

Am urmarit cu interes discutiile pe marginea acestei teme.

Suntem de abia la inceput de scoala, ne-am confruntat deja cu intrebari care ne-au facut sa ne gandim serios la felul in care ar fi indicat sa abordam aceasta problema. Desi ii face multa placere sa descopere lucruri noi, nu pare deloc incantat atunci cand vine vorba despre activitati prin care sa exerseze sau sa repete notiunile invatate (incepe cu entuziasm, isi pierde insa elanul / rabdarea pe parcurs, sunt situatii cand se intampla acest lucru chiar daca este vorba despre ceva ce ii face placere).

Ne-a intrebat de mai multe ori care este motivul pt care este necesar sa mearga la scoala, sa invete. Noi am construit argumentul in jurul a doua idei: cu cat dobandeste cunostinte mai diverse, cu atat are mai multe optiuni pt alegerea unei meserii (si eventual o varianta de back up, pt situatia in care pasiunea lui nu se poate concretiza la un moment dat), resp orice meserie presupune un cumul de cunostinte, mai ales daca o face din pasiune si isi doresti sa o dezvolte pe mai multe planuri (eg. un instrumentist bun poate deveni profesor, compozitor, poate colabora la productii cinematografice, etc). Si i-am mai spus ca poate face orice meserie isi doreste, inclusiv una care inseamna munca fizica, insa ar fi pacat sa iroseasca abilitatile pe care le are (preponderent intelectuale, cu manualitatea nu sta tocmai stralucit); ca sa nu se intample ca in gluma aceea corporatista cu pestele pus sa se catere in copac, in locul maimutei.

andacos spune:

dana-ch,ambele tale interventzii la subiect(urita aia cu maturatorul oricum),ma fac sa cred ca suferi de "sindromul mamici d ecopil mic"

Mai vorbim peste citziva ani.

Dana

giulia71 spune:

Dana, te pup.

I-am inteles si eu faza cu uratul scolii, pina la un punct.De la punctul ala incolo inseamna ca nu ma intereseaza ce face copilul meu si atunci nu ma mai pot considera un parinte responsabil.

M-as simti cumplit de vinovata sa imi zica peste ani, cum probabil ati auzit de multe ori, de ce nu m-ai pus sa invat sa-mi fie si mie bine acuma.

Cand a facut prezentarea in PP, jur ca nu l-am invatat, a muncit o zi pentru 3 slide-uri, cu animatie, cu muzica , cu de toate. Eu am ramas paf, am aratat-o si la serviciu cu mandrie.Nu pentru mine, ci pentru el.

L-am laudat de l-am ridicat in Slavi, doamna de engleza la fel, deci se poate.

Vede in casa ca muncim mult, ca o tinem intr-o duduiala si ca altfel nu se poate. Avem aceste servicii (fara nici o lauda , Doamne fereste) ca noi candva am invatat.Ne permitem niste vacante ca muncim pina la epuizare 11 luni jumate pe an.
Il vede pe taicas-o ca munceste pe branci, dar din pacate nu ne considera ca si model.
I-am explicat ca tot ce avem si putem face pentru el, facem tot prin munca. nimeni nu ne da niciodata un fir de patrunjel, degeaba.
Si contribvutia lui in casa sunt deocamdata rezultatele scoalare, bune daca se poate. Cand nu sunt bune, nu-i plac nici lui, nu-i un copil rau cum am spus.

Imi sustin pucntul de vedere, nu ai ce face la varsta asta decat sa inveti, nu pentru familie,pentru tine.

buflea spune:

Foarte, foarte interesant subiectul asta ...

Cel mai pertinent mesaj mi s-a parut a lui Vic ... eu nu exclud "batutul la cap" dar cred ca trebuie combinat cu reguli stabilite dupa criteriile adolescentului. Ii da astfel senzatia ca "face si ce vrea el" , "cand vrea el", chiar daca face ce nu ii place ...

Eu as zice ca trebuie inceput cu ce ii place (inteleg ca informatica in cazul asta) si repede bagat intr-un activitate extrascolara in acea directe. Chiar daca zice ca nu vrea, macar sa incerce ...apoi aranjat programul in jurul acelei activitati ...cum spunea cineva ca a reusit cu fotbalul ... nu se poate, trebuie gasit si impins spre ceva ce ii face si placere, ca sa aiba impresia ca in viata lui,pe langa sutele de chestii cu care e chinuit, face si ceva ce-i place. OK, daca pare ca nimic nu-i place, macar gasit ceva ce "nu-i displace", ca sa traiasca cu impresia ca mai face si ceva ce "nu-i displace".

Deci stabilit un program, pe ore ... venit de la scoala si intre ora x si Y faci teme, dupa care "faci ce vrei". La inceput, ora X si Y sa fie cand sunteti si voi acasa si puteti controla ca se tine de program ... nu se tine, impins de la spate, stat langa el, facut teme impreuna. Si ce daca are 13 ani, nu e o rusine sa faci teme cu copilul la 13 ani ... dupa mine, pana termina liceul, avem datoria sa ii ajutam.

Daca nu ii place sa invete, macar pentru momentul cand va "face ce vrea", sa incerce sa scape de obligativitatea scolii.

Si vorbit cu intelegere ..."inteleg ca nu ai chef de scoala, dar trebuie s-o faci, nici eu nu am chef de serviciu si totusi ma duc".

P.S. Eu nu inteleg asta cu "sta acasa si nu face nimic" ... nu se poate sa nu faca nimic ... daca il lasi sa faca ce vrea el, sta cu ochii pe pereti ?

sanziana27 spune:

Ai mei sunt inca mici, abia anul a acesta va intra la scoala cel mare, dar de 13 ani lucrez cu adolescenti.

Pana acum 2 ani am predat la un liceu teoretic in care 90% isi luau bacul, invatand cu seriozitate, urmau facultati, ma intalneam cu ei peste ani si-si aminteau: mai tineti minte de activitatea....pe care am facut-o?

Apoi a urmat socul vietii mele: sa predau la 2 licee tehnice, iar anul acesta sa am dirigentie la unul dintre ele.

Tot adolescenti, dar au intrat cu medii foarte mici, nu vor sa invete, nu le place, mediul de acasa nu este unul favorabil, anturajul este unul negativ. Am dat zeci de telefoane, sute de minute, sa aflu ce se intampla, de ce se comporta asa.

Nu vor, nu le place efortul, au lacune foarte mari incat totul devine si mai greu, nu sunt obisnuiti sa invete, sa aprofundeze, sa aiba simtul responsabilitatii.

Parintii doar le-au oferit cu sacrificii imense (ultimii bani din casa pt abonamentul de transport, mame plecate in strainatete sa le poata trimite bani, haine cumparate cu pretul: ceilalti membri ai familiei poate nu au mancat mai nimic 1-2 zile...) nu le-au cerut niciodata nimic, doar sa invete

Acum e vremea revoltei:se razvratesc si parintii si adolescentii si e un razboi cu victime...

Cred ca si mentalitatea asta:ii ofer totul, doar sa invete, nu e buna!

Eu le spun permanent:va trebui sa munciti. E alegerea voastra sa castigati avand idei si vorbind la telefon, sa sapati santuri, sa carati cu spatele, sa vindeti proiecte, sa castigati legal sau sa faceti tranzactii ilegale, pasibili de puscarie.

Nu veti mai prinde vremuri in care va angajati la 23 de ani si va pensionati din acelasi loc de munca peste 30 de ani. Veti ramane fara serviciu 1-2 luni, nu e timp de depresii, ci de idei salvatoare.....trebuie sa cunosteti realitatea in care veti trai.

Luati copiii cu voi la serviciile voastre, un program intreg si apoi discutati cu ei ce parere au. Le place?Nu le place?

In saptamana asta "Sa stii mai multe, sa fii mai bun!" avem o activitate "Sunt umbra unui angajat" o clasa de-a XII a a mers o zi in fabrica.

andacos spune:

Buflea,adica tu crezi ca la 13 ani(13 e deja mult ca ei incep mult mai devreme cu a nu te vrea in preajma lor la facutul lectziilor)mai putezi face lectzii impreuna,eventual el invatza ,tu il ascultzi si eventual ii mai dai ceva suplimentar?

Chiar ma faci sa zimbesc,dar te las sa crezi asta pina-tzi vor ajunge copii cam...prin clasa a 5a.

sinziana si eu cred ca mentalitatea asta: "ii ofer totul, doar sa invete", nu e buna!
Si mai cred ca nici santajatul in privintza scolii nu are sanse de cistig.Adica asa cind sunt micutzi(da ma repet,pina printr-a 5 a asa)mai merge,ii mai "manipulezi",ii mai santajezi...apoi insa se incheie si faza asta.

Nu stiu cum as fi abordat problema daca as fi fost in Romania,sincer nu stiu,si pina m-am adaptat sistemului nemtzesc(cu care nu sunt inca 100% de acord)a durat ca de...eu doar sunt romanca,insa repet am sansa ca sistemul te ajuta ...daca vrei.

De fapt cred eu ca si in Romania este posibil,de exemplu varianta liceului la seral ,apoi a facultazii in aceasi varianta.Cred...nu sunt sigura!

Dana