Adolescentul meu Nu vrea sa invete!

filofteia spune:

Giulia sa inteleg ca el nu are nici o activitate extrascolara. Nu poti sa-i faci rost de un profesor de informatica? S-ar putea sa-l pasioneze.
Nici eu nu i-as lua gadgeturile, dar sa te pricepi la aplicatiile alea nu inseamna sa stii sa le utilizezi. Eu as merge mai departe (as incepe cu Palatul Copiilor) si l-as incuraja sa invete sa faca astfel de aplicatii. Chiar daca pare ca pierde si mai mult din timpul pentru teme nu este asa.
Scoala de acum mie mi se pare foarte grea, copiii nostri au mult mai multe tentatii decat noi, traiesc intr-o alta societate, cred ca trebuie sa avem mai multa incredere in ei.

Incep sa cred ca de fapt pretentiile tale sunt prea mari.

ra_mi_ella spune:

Are 13 ani. E un copil extraordinar, dar usor influentabil.
La noi problema este ca nu e fiica mea ci a sotului meu, copil care a crescut numai cu noi, fiind lasata de mama cand era mica (1 an).
Eu am marsat foarte mult pe talentul ei pentru desen, pictura si am incurajat-o f mult. Acum nu mai vrea sa faca nimic pt. ca de un an de zile a aparut mama ei care i-a spus ca in viata nu trebuie sa muncesti f. mult ci sa fii destept si sa profiti de ocazii. S-a lasat de orele de desen pentru i-a spus ca nu e de ea, ca acolo trebuie munca. Nici nu vrea sa auda sa mearga la un liceu de profil.
E si dezorietata pentru ca a trait cu niste reguli, ca in orice familie normala, iar acum i se spune ca daca nu vrea, nu e nevoie sa respecte nicio regula. Sa mai zic ca a incuratat-o sa lipseasca de la scoala pe motiv ca daca nu are chef, nu merge?!
Voi care sunteti parinti sti ca ei abia asteapta un motiv (mai ales la varsta asta) sa le fie mai comod, mai usor. Si acum speculeaza din plin chestia asta, pt. ca ii si convine datorita firii ei mai comode.
Pot intelege si eu ca nu ai chef, nu mergi o zi la scoala (cu toate ca nu am spus asta niciodata de fata cu ei), dar sa lipsesti aproape un semestru pe diverse motive si dintr-un copil olimpic sa ajungi un copil care abia trece clasa, e greu.
Baietii au 9 si 10 ani.
Ea mereu a fost alintata casei si favorizata la maxim sa nu simta lipsa mamei.
Numai ca acum aceasta grija se intoarce impotriva noastra.

marius spune:

Aha... Rolul in acest caz este a tatalui ei. Foarte important. Ce zice tatal ei? A avut discutii cu ea? Nu as dori sa diminuez rolul tau insa a devenit ingrat.


Cu ce se ocupa mama ei? Dar sotul tau?

ra_mi_ella spune:

Marius, iti dai seama ca aici tatal este cel care are un cuvant de spus. Noi ne consultam, dar el e cel care ii comunica tot, el e cel care hotaraste pentru ca asa mi se pare normal. Si copilul vede cu alti ochi problema cand vine de la tata si nu de la mine.
Discutiile sunt interminabile, noi am lasat foarte mult de la noi ca sa fie ok, numai ca nu ne place drumul pe care o luat-o. Si ne gandim ca daca la 13 ani e asa ce vom face la 16-17 ani?
Eu si sotul meu lucram amandoi in domeniul juridic, iar despre mama ei nu stiu prea multe. A schimbat numeroase servicii in diverse domenii. Momentan nici fetita nu stie ce lucreaza mama ei.

Alizee spune:

Ha-ha ! Astea le pastrez in memorie pt cand o mai creste fii-mea si o incepe sa zica ca numai prostii invata, cum auzea ea la filmele de pe Disney ( pe care i l-am scos ).

luisa1983 spune:

As zice mai degraba ca este foarte sensibila. Tare as fi curioasa sa-i vad desenele! Nu stiu unde locuiti dar daca aveti vreo posibilitate s-o implicati intr-o actiune organizata de scoala unde invata, gen : ajutorarea unei familii sarace prin strangerea de bani in urma unei licitatii a unor obiecte (copii mai fac asemenea activitati) , in care sa participe si ea cu cateva lucrari la care este dispusa sa renunte. In felul acesta ar observa cat de ,,valoroasa " este. Sau ma gandesc la o mica expozitie ,purtand numele ei si avand o anumita tema, cu o anumita ocazie. Sa ,,existe" si sa ,,atraga" atentia, sa se simta apreciata (pentru inceput) pentru talentul pe care-l are. Ar fi mare pacat daca s-ar pierde!
Acum este desenul, maine poate va fi altceva, important este sa stie ca poate face orice.

Treaba cu influenta maica-sii nu va tine mult, am mai vazut cazuri, apar, dispar dupa chef.
Fetita este doar un copil, plapand care se ,,clatina" dupa cum ,,bate vantul" .

ra_mi_ella spune:

Bravo, Luisa!
Nu m-am gandit niciodata la ideea asta cu o expozitie a ei la scoala sau altundeva.
Mai am doar putine din lucrarile ei, pentru ca le-a distrus pe toate cand a hotarat ca pictura si desenul sunt prea grele pentru ea.
Am mai gasit cateva si le-am pus undeva unde nu le-a gasit cu gandul ca poate o sa isi doreasca sa revina.
O sa discut cu sotul meu, sa incercam sa ii captam atentia cu o expozitie a ei, mai ales ca umbla foarte mult dupa recunoastere si apreciere.
Poate asa o sa o si stimulam sa lucreze ca sa aiba ce expune.

marius spune:

Nu e chiar asa. Mama ei ramane mama ei in plus este fata incepe sa apara in mod natural o atractie si afinitate fata de sexul apropiat in cazul de fata mama.
Va avea influenta foarte mare in deciziile ei.

Marcia03 spune:

Fiica-mea are 10 ani (cl.a-4a), invata ft bine (este printre cei mai buni din clasa), dar este lenesa. Profesoara ne-a spus ca are potential si ca ar putea mult mai mult. Numai ca nu vrea. Ii place ft mult sa se joace, daca ar putea fi doar in vacanta, ar fi pefect pt ea. Am stabilit insa ca intai face lectiile, apoi are timp sa se joace. Vine de la scoala, mananca, face o scurta pauza, apoi incepe lectiile. Daca nu le termina, le continua cand vine de la tura de dupa-masa (aici au scoala si dupa-masa in clasele 1-6, incepand cu clasa a-7a au scoala de la 8 la ora 16/17, cu pauza de masa). 3 zile/saptamana are si activitati extrascolare, alese tot de ea (dupa ora 17); ea ar fi vrut sa aiba program extrascolar zilnic, dar atunci nu ar mai avea timp si de invatat. Se mai intampla sa spuna ca nu vrea sa invete sau nu are chef si atunci ii spun clar : foarte bine, e alegerea ta, nu inveti, nu vei ajunge medic veterinar (iubeste animalele si asta e meseria pe care si-a ales-o singura; daca va face lucrul asta sau nu, vom vedea), o sa te faci vanzatoare (nu am nimic cu meseria asta, dar stie ce salariu are o vanzatoare si ce salariu are un medic veterinar). Si nu ii place deloc cand aude, zice ca ea se va face medic veterinar (si trece la invatat).

Am mai mentionat si la alte subiecte despre sistemul de invatamant elvetian. Aici exista sistemul dual; cine vrea invata, cine nu, face o meserie. Facultate fac doar 10% din elevi. Asta pt ca si la liceu merg tot cam 10% dintre elevi. Clasele 1-6 sunt considerate scoala primara. Dupa acesti 6 ani, copilul care invata ft bine si vrea sa faca o facultate, da examen la liceu (tb sa aiba si medii ft bune, ca altfel nu este recomandat de profesor pt liceu si fara recomandare nu poate da examenul). Acesta este liceul lung, 6 ani. La terminare da bacul si apoi intra la facultate. Cine insa nu vrea sa urmeze o facultate, merge la scoala secundara pt 3 ani (clasele 7-9). Dupa un an sau 2 de scoala secundara, daca se razgandeste copilul si vrea sa mearga la liceu, da examen si daca il ia, poate face liceul (4-5 ani). Dupa ce termina scoala secundara, poate face practica la o firma (3-4 ani, depinde de domeniu) si invata o meserie (3 zile munceste - si primeste salariu, iar 2 zile merge la scoala). Dupa ce termina practica respectiva, daca se razgandeste si nu vrea sa practice meseria invatata, are din nou posibilitatea sa mearga 2 ani la scoala, sa dea bacul si sa faca o facultate.
La inceput mi s-a parut aiurea sistemul, pt ca eu eram invatata ca in Romania, fara facultate nu se poate. Insa pe parcurs am realizat ca este un sistem ft bun. Pacat insa ca nu se poate aplica si in Romania. Am colegi care au terminat facultatea dupa varsta de 30 de ani, pt ca mai intai au invatat o meserie, iar apoi au facut o facultate. Iar majoritatea in timpul facultatii si muncesc, asta pt ca parintii nu ii ajuta pe timpul facultatii. Am inteles ca aici parintii cer copiilor care deja muncesc si inca stau acasa la parinti bani pt chirie, mancare etc..

Am scris mult, asa ca ma voi opri aici.

Mihaela

ra_mi_ella spune:

Marius, ai dreptate. Influenta este extraordinara.
Copilul asta practic nu isi cunoaste mama. A trait 12 ani fara ea. Statea la 5-10 minute distanta de casa noastra si nu a vazut-o, nu a cautat-o, nu ii dadea un telefon de ziua ei.
Fetita era disperata dupa o relatie cu mama. Indiferent de cat de calzi si buni am fi fost noi, nu era mama ei. Acum cand are aceasta relatie tot universul ei s-a schimbat. Insa odata cu asta i se schimba incet-incet si viata. Si macar de ar fi in bine, dar...