Adolescentul meu Nu vrea sa invete!

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns dana vio spune:

Citat:
citat din mesajul lui Rufus

Pana la urma care-i scopul vietii noastre?
Sa traim bine, sa fim multumiti de viata noastra, sa fim fericiti, indiferent ce inseamna asta pentru fiecare.
Daca fac ce-mi place si imi asigura nivelul de trai care ma multumeste, eu zic ca mi-am atins scopul.
Ceea ce vrem noi pentru copiii nostri, desi nu are o dimensiune concreta, este ceva maxim. Oricum, mai mult ca in cazul nostru. Sa aiba cat mai mult, sa fie cat mai tari si mai mari. Pentru asta ne dam de ceasul mortii.
Nu stiu daca e chiar corect.
De pilda, eu am realizat ca viata mea particulara are cu mult mai multa insemnatate decat realizarile profesionale. Desigur, pentru asta trebuie sa fac si ceva compromisuri.
In schimb, imi bat la cap copiii sa nu fie ca mine

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde


Viata particulara este sustinuta de realizarile profesionale. Asta in cazul ca n-ai mostenit o avere sau castigat la loterie.

Alexandra Maria
14.12.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Androix spune:

Citat:
citat din mesajul lui andacos

Citat:
citat din mesajul lui Androix

Citat:
citat din mesajul lui andacos
ca va mai urma cel putzin "sindromul mamicii de copil de clasa I"


Si asta cum se manifesta?




Copilul (meu)e un (mic ) Einstein!

Dana


Si pe urma sa se tina bine ca urmeaza sindromul "eu am fost ca tine, tu n-ai fost ca mine"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andacos spune:

Citat:
citat din mesajul lui dana vio


Avem cateva fete tinere angajate, imi vine sa plang cand ma uit la ele. Muncesc greu, munca grea, si sunt aranjate si fardate de zici ca-s cel putin manager. Parca le vad in cativa ani cum se pleostesc.

Alexandra Maria
14.12.2007



Da' ce numai managerii au voie sa se fardeze?

dana vio ,tu nu ai fost in adolscentza niciodata in vizita la o fabrica,uzina...ma rog ,in productuzie,la un loc d emunca?

Eu da...si-tzi spun sigur ca tot la fel chicoteam si ne hlizeam,ca asta apartzine virstei.Daca n-o faca cum...cind or face-o,cind or fi ca tine?

Mesajul asta este de fapt o realiatate a felului cum ne tratam adolescentzii.Indiferent ca sunt ai nostri(proprii si personali)sau ai altora.

Dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns histamina spune:

dezamagirile parintilor vin din proectiile pe care ei insis le fac asupra copiilor,fara macar sa vada ce sunt ei vocational in stare sa faca.
nimeni nu vrea sa isi vad abaiatul sofer, mai bine ii plateste 10 facultati,sa fie in randul lumii si asa s-a ajuns ca.........vanzatoarea de la magazinul din colt sa fie "mastierata",asa spune ea, in psihologie si absolventa de psihologie, vanzatoarea de la buticul din fata ministeurlui sa aiba terminat dreptul, soferul langa casa mea sa aiba relatii internationale,fireste,toate la particulare de care nu a auzit nimeni.
cel mai fericit e soferul ca face ce ii place.

hai sa vedem ,sa descoperim ce ar vrea cu adevarat sa faca strumful nostru.

eu sunt o mare dezamagire pt mama si mi-a spus-o mereu,pt ca nu am ramas asistenta medicala, apoi pentru ca nu am fost profesor titular,apoi pentru ca tot asistenta ar fi fost mai bine,desi nu am profesat o secunda.

eu vreau ca Ianu sa fie..........fericit.atat.
am facut de ajuns eu liceul cu de-a sila.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Vic spune:

Citat:
citat din mesajul lui giulia71

Spre casa era iarasi suparat ca azi are test la muzica si nu se pregatise.L-am incurajat ca de fiecare data ca se va descurca, ca nu nota e importanta, ci atitudinea lui, ca daca era mai responsabil invata din week-end si nu in ultimul moment.

De fapt, responsabilizarea este cheia, inca mai sper ca se va trezi singur, fara sa fie impins de la spate.

Bineinteles ca au fost insirate o serie de avantaje, date de dna la terapie a invatatului de acum, ca nu va fi nevoit sa ingroase randurile celor ce cu greu isi gasesc o munca din cauza lipsei educatiei.

Nu te supara, dar cu teorie de la parinti acasa si cu aceeasi teorie la psiholog, nici nu ma mir ca nu se schimba nimic in atitudinea copilului. Sincer, nici eu nu as invata mai cu elan in locul lui.
De acord, responsabilizarea e cheia. Bine punctat. Dar cum faci asta? Sigur nu cu teoria chibritului repetata in fiecare zi. Cred ca adesea nici nu mai asculta ce-i spui, si in loc sa asculte viseaza la cine stie ce. Mai bine i-ai fi zis baiatului: Vad ca esti ingrijorat de testul de maine. Ce crezi ca ai mai putea face azi ca sa te pregatesti putin mai mult? Cum crezi ca poti sa faci sa nu mai ajungi in situatia asta? Crezi ca eu te pot ajuta cu ceva? (evident dupa fiecare intrebare taci macar vreo 5 minute, sa-i dai timp sa se gandeasca si sa raspunda eventual; majoritatea oamenilor n-au rabdare si sar cu intrebarea urmatoare mult prea repede). As prefera sa nu mai repet teoriile astea despre avantajele invatatului, la cat ti le-am repetat sigur le stii deja. Esti mare si am incredere ca poti de-acum sa-mi spui tu cum sa te ajut sa inveti.
Practic, ii dai lui responsabilitatea de a veni sa ceara ajutor pentru lectii. Apoi, poti doar sa-l intrebi in fiecare zi daca are nevoie de ajutorul tau, daca are vreun test sau ceva mai dificil - practic ii amintesti ca e raspunderea lui, ca tu ai incredere in el sa se organizeze, si tu esti disponibila sa-l ajuti.

Noi la copii le-am spus intotdeauna: nu toata lumea invata ca noi, daca nu vrei sa inveti e OK, dintr-a 10a te duci si inveti o meserie. (Multi meseriasi castiga aici mai bine ca cei cu studii superioare si nu le-am ascuns asta.) Dar uita-te bine in jur la cum muncesc asemenea oameni, sa fii sigur ca asta e ce iti doresti: munca fizica, stat mult in picioare, efort, lucrat adesea in aer liber aproape indiferent de cum e vremea.
Pe cel mare l-am trimis cu un prieten topograf sa vada cum lucreaza, o zi intreaga. La intoarcere l-am intrebat ce i-a placut si ce nu. A zis ca nu-i place sa stea toata ziua in picioare, desi i-a placut sa se joace cu aparatele - si oamenii astia nu au doar munca de teren, ci si de birou. Am discutat despre asta, a decis ce vrea. Le-am aratat omul care ne spala si repara acoperisul si i-am intrebat daca le-ar place, sau pe cei de la gaze. Dar le-am zis si ca pana si unul care sapa santuri, tot tre' sa stie putina carte, cat sa citeasca planurile si sa faca masuratori, sa stie de unde pana unde sapa, ca altfel rica sa munceasca in plus.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

citat din mesajul lui dana vio


Avem cateva fete tinere angajate, imi vine sa plang cand ma uit la ele. Muncesc greu, munca grea, si sunt aranjate si fardate de zici ca-s cel putin manager. Parca le vad in cativa ani cum se pleostesc.


Cred ca mai degraba s-a referit la faptul ca ar fi putut avea o munca mai usoara, mai curata, ceva in sensul asta.

Zbaterea mea pina la urma, cumva la asta se reduce: sa-l vad muncind ceva mai usor, mai curat, pentru ca munca cu carca e al dracului de grea!

Nu-i usor sa faci schimbul 3, cand toata lumea se culca tu pleci la munca,am trait-o si pe asta din pacate si stiu ce inseamna munca grea.
Am lucrat intr-o uzina, imediat ce am terminat liceul pentru ca nu am intrat din primul an la facultate. A fost o experienta dura si o munca la fel de dura pentru mine.Nu uit nici acum cateva experiente

Apucam cu mainile inghetate tabla ce trebuia stantata, era cateodata atat de multa gheata pe ea de se lipeau mainile instantaneu.Dadeam zapada/gheata jos si o caram cu alte femei pina in atelier sute de metrii, sute de kg cantarea.
Nimeni nu te proteja, chiar daca aveam cu tenisi cu tot 40 de kg, erai nou angajata si nu dadea nimeni doi bani pe tine ca esti la inceput si pina la urma esti crud, esti un copil.

Am adormit o data la schimbul 3 si m-a trezit...seful cel mare. Am adormit de oboseala, cu ceilalti. Ei s-au trezit, eu obosita fiind mi-am luat papara spre deliciul lor.

Faceam curat la wc,cam la 3 luni iti venea randul. Deh era lume din toate mediile dupa care trebuia sa faci curat si acum dupa atatia ani nu pot sa uit mirosul insuportabil si rahatul sters de... pereti.

Pentru asta sunt meciurile cu el, pentru a-l feri de greul asta sau altul ca stiu ca nimeni n-o sa mi-l protejeze, ca pina la urma nici eu n-as proteja pe nimeni si ca da, viata e grea. Dar cu un mic efort, specific varstei, poti sa-ti faci o viata mai usoara.






Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dana vio spune:

Citat:
citat din mesajul lui andacos

Citat:
citat din mesajul lui dana vio

Avem cateva fete tinere angajate, imi vine sa plang cand ma uit la ele. Muncesc greu, munca grea, si sunt aranjate si fardate de zici ca-s cel putin manager. Parca le vad in cativa ani cum se pleostesc.

Alexandra Maria
14.12.2007



Da' ce numai managerii au voie sa se fardeze?

dana vio ,tu nu ai fost in adolscentza niciodata in vizita la o fabrica,uzina...ma rog ,in productuzie,la un loc d emunca?

Eu da...si-tzi spun sigur ca tot la fel chicoteam si ne hlizeam,ca asta apartzine virstei.Daca n-o faca cum...cind or face-o,cind or fi ca tine?

Mesajul asta este de fapt o realiatate a felului cum ne tratam adolescentzii.Indiferent ca sunt ai nostri(proprii si personali)sau ai altora.

Dana


Cand primesc o atentionare ca mi-ai evaluat un mesaj stiu din start ca e un dezaprob, indiferent la ce subiect/mesaj. Asa ca in ceea ce te priveste eu n-am sa comentez altceva.

Alexandra Maria
14.12.2007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Androix spune:

Giulia ai mare dreptate si nu cred ca este un adult in toate mintile care sa nu-ti dea dreptate. Dar stii cum e asta? Ca o problema de matematica pe care tu ca adult o poti rezolva printr-o ecuatie pe care copilul de clasa a II-a nu o stie inca si trebuie sa rezolvi problema cu notiunile predate.
Adolescentului tau nu i-au fost predate inca lectiile astea ca sa-ti dea dreptate, iar daca ai incerca tu sa i le predai ducandu-l la 5 dimineata in piata si tot nu s-ar lipi nimic de el pentru ca e ceva nenatural, fortat.
Incearca sa va concentrati pe obiective pe termen scurt. Faceti un plan pe termen lung, pe care il segmentati si incercati sa atingeti obictive gradual, care sa duca in final in directia dorita de voi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

Histamina, si eu vreau sa fie fericit, numai ca atunci cand isi va lua zborul vreau sa aibe cuibul lui, viata lui de zi cu zi sa fie buna.
Sa-si poata lua liber de la birou si sa plece hai hui cu rucsacu-n spinare unde o vedea cu ochii, sa se bucure de munca lui.

Cine face munca fizica nu poate , fizic sa se mai gandeasca si la iesiti. Si nici buzunarul nu-i permite.

Nu trebuie sa-mi urmeze calea, nici sa aleaga meseria pe care o vreau eu, nicidecum, ci sa-si aleaga o meserie pe care si-o doreste si sa ajunga sa faca ce-i place.

Pentru asta trebuie responsabilizat si diminuata tanjeala


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns giulia71 spune:

Androix, ai punctat foarte bine. Asta am si facut pina acum, pe perete la el in camera sau la noi, am avut un excel cu task-urile zilnice.
De doi ani tot avem acest tabel.

Treaba e ok, cat are obiectiv, gadget ce altceva?! Cand incepe scoala si renuntam la tabel se lasa toata treaba pe tanjeala.

As fi vrut sa se prinda, sa devina pina la urma automata responsabilitatea asta a lui.

Cu treburile casnice, l-am invatat din mers, a vrut anumit tricou si musai pe ala, foarte bine l-a luat si deodata cu el l-am calcat impreuna. Calca foarte bine, daca doreste un lucru anume si nu este calcat. Ii va prinde bine in viitor.



Mergi la inceput