Nu stiu cum sa ma comport in situatia asta...

Buna fetelor...
Off sunt ff suparata pe mine in momentul asta...Pur si simplu nu reusesc sa sa imi stapanesc starea de nervi si disperarea cand fiul meu face niste tantrumuri cand e vorba de intrat in casa...Il imbrac sa il scot afara, e ff incantat si cooperant ca mergem la "popii" (= copii), afara se joaca frumos, daca insa nu gasim copii si nici nu putem merge in parc, pt ca daca bate vantul in parc e ff curent si frig, si preferam sa ne plimbam el incepe figurile..incepe sa urle ca vrea in parc, trage de tricicleta in directia aia..ce sa mai..pur si simplu se lasa cu intrat in casa si alte urlete...Daca ne intalnim cu copii sau daca e ok si mergem in parc e ff intelegator, se joaca frumos cu restul..daca vrem sa parasim parcul e un mare circ, se tranteste cu fundul de pamant, urla, nu asculta sub nicio forma ceea ce ii spunem..daca incerc sa il iau in brate imi da palme, ma ciupeste..nu pot sa il tin...daca ma prefac ca plec si il las acolo nu ma urmeaza deloc, pleaca plangand si in curand se ia cu joaca si "uita" de mine...Cu tati face la fel...Pur si simplu am incercat in fel si fel..i-am dat si cate una la fund..degeaba...am incercat sa il amagesc cu ceva dulce care stiu ca ii place..nu accepta nimik..pur si simplu mi-e "frica" sa ies cu el afara...Se uita lumea la noi ca la circ.....Nu stiu cum sa fac..am incercat sa il pregatesc..cand il imbrac sa il scot afara ii spun ca vom merge la copii, ne vom juca, vom alerga dar va veni vremea cand copiii pleaca acasa la somn si la masa, ca si noi vom veni acasa sa mancam si sa ne odihnim apoi vom iesi iar afara...Cand ma pregatesc sa intru in casa il anunt din timp ca mai stam 30 min si mergem la Mickey acasa ca sa facem nani..si tot asa..il tot anunt..degeaba..cand vine momentul sa intram in casa e jale...
Nu stiu daca am scris aici pt ca vreau un sfat neaparat..nu cred ca ar sti cineva o "reteta" miraculoasa pt asta..pur si simplu as vrea sa stiu daca ati mai intalnit asta la copiii vostri si daca da, cum s-a rezolvat..ma gandesc ca vine vara si va fi ff greu sa il tin inchis in casa...clar ca nu pot ca mi-e mila de el, dar cum sa fac sa nu mai planga atat..Mi-e mila de el si mi-e ciuda pt ca recunosc ca ma simt ff depasita de situatie si imi pierd rabdarea..off

Alizee spune:

Si fii-mea a trecut prin perioada asta. O luam in brate si plecam cu ea, pur si simplu.
Ai nevoie de nervi de fier.
Daca nu ma insel, copilul tau este la cresa ?

oana_lex82 spune:

Da e la cresa, dar din februarie nu l-am mai dus din cauza racelilor frecvente si la indemnul medicului...as vrea sa incep sa il duc iarasi pt ca ii placea mult acolo si invata multe, dar asteptam sa se incalzeasca bine afara..Oricum si vara trecuta era cam tot la fel...ma refer la crizele astea de personalitate..cand vrea ceva nu conteaza domnule..tre sa faci ca el..

ela_04 spune:

Oana dar cand mergi cu el la nani la pranz sau seara...o face cu placere sau pacalit? sau tot cu urlete?

Alizee spune:

E mic. Are nevoie de parinti calmi si fermi.

oana_lex82 spune:

La SOMN NU PROTESTEAZA NICIODATA!! Si educatoarele s-au mirat de el..doarme singur, fara lumina de veghe, in patutul lui...

ela_04 spune:

Am inteles. Eu daca ii spuneam baiatului meu hai acasa sa facem nani...sigur se tavalea si el pe jos orice copil vrea sa stea cat mai mult sa se joace. mai ales daca in parc mai raman copii la joaca.
E greu pt ca el nu comunica inca f bine...eu nu l-am luat pe sus niciodata...ba da, o data cand a lovit un alt copil. In rest am plecat cu vb buna...
Trebuie sa mergem sa-i pregatim masa lui tati...ca acu` vine acasa si sti ce fomica e lui tati
Mie imi e foame...vrei sa mergem te rog... as vrea sa mananc ceva... tu nu? nuuuuu... eh, ce bine de tine...dar mie tot imi e foame. Pana la urma se indura de mine si plecam spre casa... f multumit de el pt favoarea ce mi-o face.
Adica daca te pui in locul copilului care deja stie ce il astepta acasa...plictisit de propriile jucarii, de desene, de tot ce mai are el acolo...normal ca numai vrea sa plece din parc.
Cu calmul sunt de acord... cu fermitatea...nu prea... risti sa intri intr-o competitie pt putere cu copilul. De ce nu cu calm si ... imaginatie... tu il cunosti cel mai bine...tu sti cei place ;) e puiul tau mic

msl1 spune:

Citi ani are?
Parca ai descris o scena din viata mea cind cea mare avea 3 ani....o data atita a urlat in parc fara nici un motiv pina a chemat cineva politia....
dupa faza asta am renuntat sa mai merg in parc. Am inscris-o la gradinita si se juca acolo cu copii pina se satura...nu stiu daca e o solutie pt tine dar poate temporar pina uita de tantrum e?
Acuma are 6 ani si nu mai este o problema sa plecam din parc. (dar este considerat un privilegiu pt ea sa mearga in parc asa ca se poarta frumos)

oana_lex82 spune:

3 ani are...aproape..fara 2 luni...inca nu ne intelegem ff bine..vorbeste ff greu..maxim 30 cuvinte...de inteles ce ii spun e greu de zis daca intelege chiar tot..ii explic pe intelesul lui, dar cand are o criza pare ca nu ma intelege deloc..off

histamina spune:

oana,
muuuuuuuuuuuuult calm.
noi am avut Pastele.pt ca fi-miu a avut chef sa fie vedeta, s anu ma lase sa fac nimic, am facut cozonacii la 3 dimineata si am ratat vreo doua prajituri ca sa calmez oarece urlete.
bun.
intre ei e diferenta de 2 luni, al tau e in iunie,al meu in august.
noi doua ne-am mai contrat si la alte subiecte:
ar trebui mult calm, mult ingnore la orice tavaleala.
nu spun ca raman zen, ca nu mereu pot,dar la crizutele de isterie, raman zen.
intratul in casa se negociaza:acum intram. nu, mai rrrraman(e rarait). cat? x minute. si dupa x minute,fara sa trisez,plecam.
noi nu avem TV.
Ianua re minim 3 ore de plimbat afara,de cunoscut natura. eu nu zic sa iti arate prisma, cubul si cilindrul,asa cum sor-mea geamana, deh,matematician, l-a invatat,dar spun ca nu are voie la TV,sa fie lasat singur.
inventam, ne jucam,acum si singurel,facem curat numai impreuna.
deci,totul impreuna,totul cu calm si multa iubire.
uneori cererile lor nu-s absurde.

dana vio spune:

E doar o faza si nu va trece inca ceva vreme. Eu o amageam altfel: luam drumul catre casa si: cine ajunge prima la pomul ala, cine ajunge prima la floarea aia, etc. Acum nu stiu cat de des il duci tu in parc ptr ca daca merge rar, e normal sa-si doreasca sa stea cat mai mult. Daca stie ca vine si maine si poimaine atunci nu se mai crizeaza asa. Plus ca poate in parc e mai amuzant decat acasa si-atunci nu-si doreste sa revina prea curand.
PS. noi avem de toate: si calculator si Tv, la liber ambele. E satula si de astea si de plimbare, ptr ca are parte din plin de toate.

Alexandra Maria
14.12.2007