Azi, am fost miscat/a de...

E frumos afara, cald pentru o zi de aprilie. Plimbarea de azi ne-a facut foame si ne-am oprit la un local de unde, uneori, cumparam prajituri si unde, uneori, stam la masa din colt si mancam o pizza.

Azi, localul era plin, dar masa noastra ne astepta. Am ocupat-o bucuroase si am plasat comanda noastra. Cum de la masa poti vedea afara, atentia mi-a fost atrasa de un copilas cu un ghiozdan baietesc in spate, cu hainute ponosite si cam mari pentru el, care privea cu jind inauntru. L-am surprins cerand si primind 1 leu de la o d-na care tocmai iesea.

In acel moment, m-am ridicat, m-am dus la usa si am intrebat copilul daca ii este pofta de ceva. Mi-a raspuns "da" din cap. L-am poftit inauntru, l-am luat de dupa umeri si l-am rugat sa isi aleaga, din vitrina, prajitura dorita. L-am dus la masa noastra si l-am lasat sa o savureze. Credeam ca e baietel, dar era fetita, o fetita pe nume M., de 8 ani, eleva in clasa I. M-a suprins placut felul in care manca, atenta, se stergea cu servetelul dupa fiecare imbucatura. A terminat, s-a ridicat fara niciun cuvant si a vrut sa plece, moment in care un licean de la alta masa i-a intins si el 1 leu.

Peste vreo jumatate de ora, ne-am intalnit din nou cu fetita, am petrecut putin timp impreuna. Si-a cumparat un bloc de desen si un jeton pentru o masinuta mecanica. S-a jucat cu copilul meu, i-a admirat hainele, ghiozdanul, cizmulitele. O fetita vorbareata, vesela, cu hainute ponosite, prea mari, si tenisi dezlipiti, cu talpa crapata. O fetita care mi-a spus ca cere bani pentru a-si cumpara de mancare. La plecare, i-am oferit o prajiturica Barni. Am vrut sa-i dau cornul si laptele fetitei mele, dar le-a refuzat, a spus ca a primit si ea de la scoala si le-a mancat deja.

Ii doresc sanatate, noroc si... sa reuseasca in viata asta.

dianama spune:

Eu te-as intreba cum te simti acum.....

blackgirl0 spune:

Trecand peste gestul frumos si peste faptul ca o cunosc personal pe Selene , eu nu prea as fi de-acord cu luat copii straini de pe strada. Nu stii cu cine ai de-aface, cum vor interpreta parintii gestul, poate nu le convine ca fata sa accepte asa de usor invitatii la prajitura de la straini (de multe ori sub masca unui astfel de gest s-au ascuns alte intentii). Poate parintii nici nu stiu ca fata cere bani pe strada (am mai vazut cazuri de genul acesta, fiind ingroziti ca i-a putut trece asa ceva prin minte copilului).

Eu am preferat sa merg sa cumpar prajituri/suc/banane din magazin si sa le ofer copiilor cu mama de fata. Nu prea sunt impacata cu situatia, caci mama tot in fata magazinului cu copiii sta, incurajata ca oameni inimosi o "ajuta".

marius spune:

Judeci sufletul unui copil? Ce pret are?

missdarcey spune:

Pe mine m-au luat fiori reci gandindu-ma ca un strain i-ar oferi copilului meu ceva fara ca eu sa stiu . Nu judec copilul dar ma gandesc ca noi adultii chiar cu buna intentie ii facem sa accepte lucruri care nu ar trebui acceptate . Daca data viitoare ii va oferi o prajitura , etc , un pedofil mizand pe profilul de easy target?

Eu as fi intrebat fetita despre situatia familiala si as incerca sa o ajut in alt fel .
Parerea mea , desigur.

marius spune:

Deci daca a mancat o prajitura intr-o cofetarie cu copilul meu la masa este easy target?

Cred ca este o exagerare maaaare de tot deja.

missdarcey spune:

Vorbesti serios ? Dar daca copilul tau s-ar opri in drum spre casa si ar manca o prajitura cu un necunoscut si inca un copil , fara ca tu sa stii , ar fi ok pentru tine ?
Stii unde vreau sa ajung. Pentru copiii nostri avem reguli , suntem parinti responsabili , dar cand vine vorba de nisre copii saraci , ai nimanui , nu mai conteaza principiile .
Sunt cumva acestia disposable ?

blackgirl0 spune:

Cum sa imi permit sa judec asa ceva? Insa copiii in loc sa fie la scoala/gradinita au stat toata iarna pe trepte in fata alimentarei, langa mama lor.

De ce nu sunt impacata eu cu mine? pt simplul fapt ca nu am avut suflet sa chem autoritatea tutelara sau Protectia Copilului sau oricine sa ii ridice copiii, sa ii duca de-acolo, sa nu-i mai permita mamei asa abuz. Culmea este ca micutii erau bine imbracati si stateau lipiti de mama, in brate, semn ca atasamentul exista. Si de-asta ma gandeam in sinea mea ca in loc sa le fac un bine, de fapt le-as face un rau (sau asa ar resimti copiii). Cum ar tb procedat in acest sens? Am incercat sa vb cu mama, m-a ignorat complet. Habar nu am de ce nu munceste, de ce copiii sunt asa, pe strada...

Aqai spune:

gresesti, marius.

in locul selenei ar fi putut fi cineva cu alte ... interese.

sigur ca e trist si regretabil ca exista oameni, familii, care nu ajung sa traiasca la un nivel decent financiar, dar actiunile caritabile e cel mai bine sa fie facute organizat si structurat. si intr-un cadru legal clar, bine definit.

o inteleg pe selene din tot sufletul si apreciez gestul ei, dar poate creea precedente periculoase. a nu se intelege ca eu n-am pacatuit niciodata ...

andacos spune:

Cred ca gestul selenei ar fi fost mult mai apreciat acum ceva ani si luat ca atare!

In ziua de astazi cind pericole pindesc la tot pasul,mai bine sa ne invatzam copii sa nu accepte absolut nimic de la persoane straine.

Bineintzeles ca gestul selenei e deosebit,are frumusetzea si mesajul lui,insa daca cineva i-ar fi invitat fetitza la o prajitura,un strain,cum ar fi reactzionat?

Dana

marius spune:

Am raspuns pentru voi.
Nu voi mai raspunde pentru mine este suficient

Era frig cumplit si se facea noapte. Era cea din urma noapte a anului, noaptea de Anul Nou! Pe frigul si pe intunericul acesta mergea pe strada o fetita saraca, desculta si cu capul gol. Avusese ea pantofi cand plecase de-acasa, dar ce folos! Erau prea mari pentru dansa; ii purtase mai intai mama-sa si fiindca erau asa de mari, fetita i-a pierdut cand s-a grabit sa treaca strada, din pricina ca tocmai veneau in goana doua trasuri. Un pantof nu-l mai gasise, iar pe celalalt l-a sterpelit un baietas; zicea ca are sa-l faca leagan cand are sa aiba si el copii. Si acum, saraca fetita mergea desculta si piciorusele ei erau vinete de frig.
Ducea intr-un sort vechi o multime de cutii de chibrituri si o cutie in tinea in mana. Toata ziua umblase asa si nu-i daduse nimeni nici macar un banut. Si-acum era ostenita, flamanda si pe jumatate ingheta de frig. Fulgii cadeau si se prindeau de parul ei lung si balai care-i atarna frumos in carlionti pe umeri – dar ea numai la frumusete nu se gandea! Nu mai putea de oboseala si s-a asezat intr-un ungher intre doua case; una era mai iesita in afara, asa ca intre doua era un cotlon. Fetita s-a ghemuit strangandu-si picioarele sub dansa, dar tot frig ii era. Acasa nu indraznea sa se duca, fiindca nu vanduse nici o cutie de chibrituri si nu capatase nici un banut macar. Tata-sau avea s-o bata; dealtfel si acasa era frig, peretii erau sparti si cu toate ca astupase crapaturile cu paie si cu zdrente, vantul tot razbatea inauntru. Mainile ii erau aproape tepene de frig. Un chibrit ar fi strasnic acum; ce-ar fi sa scoata unul, sa-l aprinda si sa-si incalzeasca degetele? A scos un chibrit si l-a aprins.
Ce frumos ardea! Era o flacara calda si limpede ca o lumanarica, o minunata lumanarica. Si deodata fetitei i s-a parut ca sade in fata unei sobe mari de tuci, cu picioarele de alama si cu tacam de alama; in soba era un foc zdravan si fetita isi atinse picioarele sa si le incalzeasca…dar flacara se stinse si soba pieri…si fetita se trezi tinand intre degete chibritul ars. A mai aprins unul si iar s-a facut lumina. Zidul, acolo unde era luminat, s-a facut straveziu ca un geam. Pe geam fetita vazu o odaie cu masa pusa; pe fata stralucitor de alba erau farfurii de portelan si in mijloc, pe o farfurie, era o coscogeamite gasca fripta, umpluta cu prune si mere, din care ieseau aburii.
Si ce era mai minunat decat toate, gasca a sarit din farfurie, a inceput sa umble pe jos, leganandu-se, cu furculita si cu cutitul infipte in spate, si s-a indreptat chiar catre fetita. Dar deodata chibritul s-a stins si n-a mai ramas decat zidul gros si rece. A mai aprins un chibrit. Si deodata s-a vazut stand langa un pom de Craciun. Era mai mare si mai frumos decat acela pe care-l zarise pe geam la negustorul cel bogat. Pe crengile verzi erau o multime de lumanari aprinse si erau agatate poze colorate ca acelea din vitrinele magazinelor. Fetita a ridicat bratele in sus – si chibritul s-a stins.
Lumanarile s-au inaltat tot mai sus si deodata fetita a vazut ca nu mai erau lumanari, erau stelele sus pe cer; una din ele a cazut, lasand in urma ei o dara de lumina. - Acum moare cineva! a zis fetita. Bunica-sa, singura fiinta de pe lume care o iubise si pe dansa, si care acum era moarta, ii spusese odata: „Cand cade o stea, se urca un suflet la cer.” Fetita a mai aprins un chibrit si flacara a facut lumina de jur imprejur; si in lumina stralucitoare s-a ivit bunica, stralucind si ea, cu zambetul ei bun si bland. - Bunicuta! a strigat fetita. Ia-ma, ia-ma cu tine!
Stiu ca ai sa pleci si tu cand se stinge chibritul, tot asa cum a plecat si soba cea calda, si gasca cea fripta, si pomul cel frumos! Si repede a aprins si celelalte chibrituri care mai erau in cutie, fiindca voia s-o mai tie pe bunica-sa, sa nu plece. Si chibriturile au dat o lumina asa de mare, ca se vedea mai bine decat ziua. Niciodata nu fusese mai frumoasa bunica; a luat-o in brate pe fetita si amandoua s-au inaltat in stralucire si bucurie, si fetitei acum nu-i mai era frig, nici frica; era in cer. A doua zi dimineata, in ungherul dintre cele doua case, fetita cu obrajii rosii si zambet pe buze zacea moarta, degerata de frig, in cea din urma noapte a anului.
Zorii Anului Nou s-au ridicat deasupra trupsorului mort, langa care erau imprastiate o multime de cutii de chibrituri, una din ele cu toate chibriturile arse. A vrut sa se incalzeasca; ziceau oamenii. Dar nimeni nu stia ce frumuseti vazuse ea si in ce stralucire intrase si ce bucurie mare ii adusese Anul Nou!