cum putem iesi din impas

salcia spune:

Sunt suprinsa de lipsa de empatie si de tact care se manifesta, din cate mi se pare, tot mai des pe forum. Oamenii scriu si au diverse probleme delicate, dificile (macar din punctul lor de vedere), pe care nu reusesc sa si le gestioneze singuri, si asteapta – asa imi imaginez – niste discutii “normale”, decente, schimburi de experiente, pareri, idei, solutii, un “umar virtual” pe care sa planga si poate ceva sprijin (moral) si incurajare.

Si primesc in schimb o avalansa de judecati (“sta cu el pentru bani, ii place ca are prestigiu etc.”, asumptii nefondate (sau prea putin fondate: “vrei sa ai intotdeauna dreptate, conteaza numai parerea ta etc.”), preziceri sumbre si categorice (“sigur n-o sa plece niciodata, nu renunta ea la atatia bani”), povesti cu useri-eroi care in conditii (si mai) grele s-au descurcat infinit mai bine, exemple cat de minunati suntem noi (userii-eroi) si ai nostri etc. etc. etc. Oare e atat de greu de inteles ca oamenii sunt diferiti, reactioneaza diferit, au nevoi diferite, posibilitati diferite de a face fata unor situatii complicate?! Oare e atat de greu de inteles ca, in general, o persoana aflata intr-o situatie complicata, sa nu spun critica, nu e impulsionata si ajutata de metoda “sutului in fund”, psihologie inversa sau tot felul de exemple de tipul “tu esti slab, ia uite cum am facut eu, care sunt puternic”?

Pe langa asta, pozitiile participantilor la discutie mai sunt si contradictorii – ba ca “vrei sa fie ca tine, nu stii cum sa-l abordezi etc.”, ba “ce mai astepti, divorteaza imediat, ai atatea posibilitati, alte femei s-au descurcat mult mai bine fara posibilitatile pe care le ai tu”. Daca Ana e mai “asertiva”, vai, nu-ti convine ce-ti spunem noi, devii agresiva. Daca isi cere scuze, e slaba, ce atatea scuze. Si tot asa.

Dupa cum vad eu lucrurile, Ana e o femeie insarcinata, intr-o relatie abuziva (chiar as putea spune ca e o dubla relatie abuziva, si cu sotul, si cu soacra), traieste intr-un oras mic, si nu are, din cate am inteles, sprijin (nici macar din partea familiei ei), prieteni, un cerc de cunostinte care s-o poata ajuta la nevoie, si nici prea multi bani. Avand in vedere atitudinea parintilor ei, ne putem imagina cat de cat in ce mediu a trait si ca nu a fost tocmai educata in spiritul independentei si emanciparii totale. Nici cu sotul ei nu are tocmai o relatie/viata “normala” (bazata pe respect, afectiune, comunicare, planuri comune etc.), ci dimpotriva. Practic ea nici nu stie prea bine cum e sa traiesti altfel. Cu toate astea vede ca e ceva (sau, ma rog, totul) in neregula, si incearca sa se desprinda de modelul asta, numai ca e destul de confuza si nu stie exact ce si cum sa faca. Nu are prea multe resurse la indemana (bani, sprijin), sotul sta mai bine decat ea la acest capitol. Insa e foarte bine ca are o casa a ei si un serviciu stabil, cum spunea.

In dinamica relatiilor abuzive, s-a constatat ca abuzatorul poate deveni foarte agresiv/violent atunci cand victima e hotarata sa iasa din relatie, asa ca trebuie procedat cu grija. Mai ales ca (si) in cazul asta, abuzatorul e un om foarte orgolios si nu cred ca-i va conveni “stirbirea” prestigiului/autoritatii pe care el crede ca le are.

In conditiile astea, eu cred ca ar trebui adoptata tehnica pasilor marunti: pus bani deoparte, cat se poate de multi, contactat un avocat bun, facut o strategie de iesire din situatie si, pana la iesire, de rezistenta cu daune minime si contact cat se poate de redus cu agresorii. Cel mai bine ar fi ca Ana sa se mute in casa ei, cu copiii, eventual sub un pretext benign (mi se pare destul de horror sa cresti un bebelus intr-o casa plina de pisici lasate in voia lor, asta pe langa toate celelalte). Trebuie intr-adevar vazut daca asta e considerat parasirea domiciliului sau nu. Si intre timp trebuie continuata strategia aia, cu tot ceea ce o poate favoriza pe Ana in eventualitatea divortului. Si cred ca ar mai trebui, Ana, sa incerci sa-ti formezi o retea de sprijin si socializare cumva, prietene/colege/rude/vecine, sa ai o “supapa”, o viata a ta.

Pana la urma, nu-i usor deloc, mai ales tinand cont ca esti gravida si trebuie sa fii si cat de cat linistita (daca e posibil). Oricum, sper sa poti lua deciziile cele mai bune pentru tine si pentru copii, si nu uita sa te protejezi si sa fii prudenta.

salcia spune:

Am uitat sa spun ca ma amuza teribil cum vine Marius calare pe calul alb, fluturand stindardul dreptatii si adevarului (sau schema de rezolvare a situatiei in doi pasi si trei miscari) si demonstrand tuturor celor care au probleme ca e din vina lor, sunt total pe langa, tot ce fac e gresit, se indreapta catre un dezastru de proportii cosmice etc. Si, bineinteles, nici nu vor sa ia in serios avertismentele, deci... dezastrul ii asteapta cu bratele deschise!

ioachim spune:

Salcia, de acord cu tine. Consider ca unul dintre cele mai solide si "de ajutor" mesaje de la subiect.

Echilibrat si la obiect, fara a o indemna pe Ana la lamentare si fara a o judeca.

emanouela spune:

Daaa, spre deosebire de tine care vii sa "anulezi empatic" invocand "oamenii sunt diferiti" si noi nu pricepem...asa cum pricepi tu... Pt ca oamenii sunt diferiti, au dreptul la pareri diferite....fiecare are modul lui de expunere, daca nu stie sa isi expuna opinia, e strict problema lui, nu e problema altcuiva...si nici nu e obligat sa faca frumos ca sa dea bine la toata lumea.
Trecand peste asta, s-au dat si sfaturi, cu alte cuvinte, care au aceeasi esenta...cine vrea intelege si vede, cine nu, nu.
Sarcina nu e o boala...e o perioada care te umple de bucurie sau rau fizic, greturi, uneori mici devieri de la axa...da, e insarcinata, inteleg, ii ofer locul in mijlocul de transport, o ajut la piata, sa urce scarile....si alte chestii pe care acum pp efort...dar nu imi e mila, sarcina nu e motiv de a smulge mila si empatie altora....mie imi smulge o bucurie, un zambet, un gand de bine pt o femeie insarcinata. Sunt empatica fata de copii, aia chiar nu au nici o vina, empatie fata de ea ca femeie....nu am, nu pot sa am...pt ca nu e fara voie in acea situatie, e chiar cu acordul ei, dat de mai multe ori.

salcia spune:

Emanouela, sigur ca oamenii au pareri diferite si dreptul sa si le exprime, dar nu o pot face intr-un fel mai ok? Fara etichetari si judecati despre oameni si probleme pe care, in fond, nu le cunosc prea bine?

Cat despre Marius, cred ca e animat de intentii bune, dar lucrurile nu sunt asa, in alb sau negru, si nu stiu cat ajuta sentintele si etichetele.

Iar referitor la sarcina, nici eu nu am zis ca e o boala si ca trebuie sa ne fie mila de femeile insarcinate, ci doar ca e o perioada mai delicata, care presupune mai multa grija si care ar fi bine sa fie petrecuta in liniste, daca se poate. Oricum, nu e usor sa iei decizii radicale cu un copil mic si altul pe drum, mai ales cand e vorba despre iesirea dintr-o relatie abuziva. Iar ce spui tu cu acordul e asa, ca sa fie spus, cand nu ai sprijin, alte modele in viata, cand nu stii ce sa faci si incotro s-o iei, problemele se pun altfel. Eu am lucrat cu femei abuzate, si unele dintre ele au stat 20 de ani sau mai mult in relatii absolut oribile, asta nu inseamna ca nu meritau sa fie intelese si ajutate, pentru ca "ar fi putut oricand sa plece".

emanouela spune:

Daca asta cu acordul e doar asa "ca sa fie spus", e doar punctul tau de vedere, nu si al meu...si exact cum spuneai ca oamenii pot vb si altfel, uite asa zic si eu...si tu puteai vb altfel, puteai sa eviti "doar asa ca sa fie spus"...altuia i-ar putea suna cam asa "vb gratuit, ca sa te afli in treaba". M-as simti ca vb ca sa ma aflu in treaba daca o femeie abuzata considera asta un model de viata, stii ca sunt tiparele alea "daca nu ma bate, nu ma iubeste" si altele de genul, unei femei cu aceste tipare i se pare absolut normal abuzul si nu isi pune problema nici macar o secunda ca ceva nu e in regula, si-ar pune problema daca nu ar fi abuzata...dar ana e constienta ca nu e ok, si nu de ieri, de alaltaieri...de multisor, chiar de la inceputuri si eu consider ca daca nu a luat masuri pana acum ca sa nu mai fie asa, si-a dat acordul ca sa fie asa.

histamina spune:

salcia,esti unul dintre userii pe care ii apreciez in mod deosebit,dar de data asta nu-s de acord cu tine.
iti inteleg atitudinea impaciuitoare,dar mergea daca ana era o biata femeie lipsita de resurse,casa,serviciu,dar nu e deloc asa.
si mai e ceva:ana constientizeaza situatia ei, stie ca nu e ok,stie ca isi expune copii la un tratament dur,agresiv,ca e calcata in picioare ,dar accepta.propria ei slabiciune nu e o scuza.daca era singura era ok.
baiatul deja vede,intelege. si daca ea constientizaeza cum stau lucrurile ,de ce a mai facut un bebe?
sper ca nu din clasicul motiv sa il mai linisteasca pe sot.ca daca da,e cea mai purainconstienta.
tu vb din perspectiva celei care a tratat femei abuzate.de acolo se vede altfel.
eu vb din perspectiva unui copil abuzat,agresat in copilarie de bautura tatalui si din perspectiva a 8 ani d elucru la recuperarea copiilor abuzati.
de la noi s evede altfel.de la noi se vede neputinta noastra,a copiilor,de a convinge pe mama sa plece de langa tortionar,iar apoi,ceea ce am observat la toti copiii trecuti prin astfel de experiente,dar la toti si sunt cateva sute,mama si tata se baga in aceasi oala.la adolescenta se realizeaza ca mama putea pleca,putea salva.dar nu a facut-o. ca a fost slaba?ca n-a avut unde pleca?
ai facut un copil, ai responsabilitatea vietii lui.PUNCT.

marius spune:

Mda - lasand la o parte catalogarile sincer ai scris 1.000.000 de cuvinte empatice si doar cateva idei orientative cu o tenta de concret. Solutiile nu sunt gri sunt concrete. Bune sau mai putin bune.
Pot sa scriu un roman emaptic sa ne plangem virtual pe umar de bucurie ca ne cunoastem si rezonam si sa nu aiba absolut nimci in comun cu realitatea asta a dracului de concreta de neempatica de enervant de transanta in alb sau negru.
Stiu ca nu sunt pe plac celor care vor sa mai citeasca inca 1.000 de propozitii cu floricele si lacrimioare. Asa sunt eu. Al dracului de concret, pentru ca o problema este al dracului de concreta si taioasa si enervanta si sacaitoare. Asta nu inseamna ca voi spune ca salcia bate campii cu gratie pe un cal sur intr-o mantie inflorata samd. Este dreptul normal si natural si corect al fiecaruia sa isi expuna exact ceea ce simte si exact cum simte fara nici o problema.
Cam asta ar fi.
Si da, pe un forum in mod sigur vom citi si ce ne place si ce nu ne place si solutii bune si solutii mai putin bune si cuvinte inflorate si bazaconii, si fiecare va culege doar ceea ce considera relevant pentru el/ea.

eumada spune:

Esti cam dur,Marius,dar asa-s barbatii.

Eu nici nu am avut rabdare sa citesc tot.
In esenta,este o vorba"daca e de taiat taie,doare mai putin",dar in practica nu e chiar atat de simplu.Mai ales ca situatia fetei asteia e mai ...ciudata.Sincer,eu nu as sta nici 10 secunde acolo.

larasarit spune:

La fiecare program de stiri vedem obligatoriu 1,2 cazuri de femei, omorate, mutilate, ciopartite de sot/iubit. Patternul? Ea s-a saturat, zice ca pleaca si pleca/divorteaza el ia cutitul, mai ales pe fondul consumului de alcool si o omoara.
Hai sa ii mai dam sfaturi Anei.