Parintele prefera unul dintre copii - e normal?
Raspunsuri - Pagina 6
andacos spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui MariaG
Exact asa cum spui tu. Deci da, la asta se reduce totul. Deci ai inteles. Doar nu esti de acord. Maria Alex (6 mai 2004), Mihai (13 august 2009 - 30 august 2009 Ne lipsesti, pui drag ) si Ana (10 februarie 2011) http://cealalta-realitate.ro/ http://www.copaculdehartie.ro/ |
Maria...pentru mine e o adevarat blasfemie sa afirmi"nu-mi place copilul",asa ca ceea ce afirm eu nu este egal cu ceea ce afirmi tu!
Tilia,asa ai concluzionat tu deci poate fi subiectiva concluzia ta,si tzinind cont ca te-am citit pe la alte subiecte,am un sentiment ca asa este,doar concluzia ta.
edit pentru Maria.Uite la postarea Oanei,care are baietzel d e1 an si care afirma ca probabil "nu-si va place copilul"
Deci despre ce vorbim aici?????Dana
Tilia spune:
Dana, altcumva nu stiu cum sa explic. Esti norocoasa daca ai un copil pe care-l placi, dar chiar nu stiu ce e atat de greu de inteles in ideea ca poti sa iubesti pe cineva fara sa-l placi (fenomenul apare si prin relatiile amoroasa, deci nu-i specialitatea interactiunilor parentale).
Gandeste-te altfel, daca ai avea un copil psihopat, care da foc pisicilor ca sa se amuze, l-ai placea?
michelle-usa spune:
Tilia, tu ai copii?
cum e posibil sa iubesti pe cineva si sa nu-l placi?
poti sa iubesti pe cineva, dar sa nu-ti placa ceea ce face (faptele)...si asta e cu totul altceva.
Tilia spune:
Nu, nu am.
E chiar destul de usor, pentru ca iubirea intre copil si parinte apare instinctual, inainte ca personalitatea celui mic sa fie bine conturata. Deci, oarecum iubesti in alb.
A_Iulia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui MariaG n-am citit toate raspunsurile. Doar inceputul, prima pagina si urmatoarele in diagonala. Dar imi dau cu parerea pentru ca sunt si eu om si ca urmare sunt datoare cu o parere: DA, E NORMAL. Ne iubim toti copiii din tot sufletul si suntem mandrii de ei pana la cer si inapoi. Si, totusi, pe fiecare il iubim in alt fel. Pentru ca fiecare e altfel. Unul dintre ei poate avea nevoie sa fie incurajat in mod constant in timp ce celalalt are nevoie sa fie temperat in mod constant. Unul e sensibil si timid, altul e curajos si un al treilea (acolo unde exista) este lipicios si tot timpul cu zambetul pe buze. Cu unul dintre ei rezonam mai bine decat cu ceilalti. Peste 20 de ani cand toti copiii vor fi plecati in treaba lor, pe unul dintre ei il veti suna primul cand aveti de impartasit o veste. Acela e "cel preferat". Nu-l ajuta cu nimic ca e "preferat", nici nu-l impiedica cu nimic, nici pe el nici pe fratii/surorile lui. Pe de alta parte fratii/surorile vor crede intotdeauna ca altul este cel preferat. Si se vor simti toti nedreptatiti in favoarea altcuiva. Desigur vorbesc despre normalitate, nu despre cazurile patologice unde un copil doarme pe pat si celalalt pe jos. Maria Alex (6 mai 2004), Mihai (13 august 2009 - 30 august 2009 Ne lipsesti, pui drag ) si Ana (10 februarie 2011) http://cealalta-realitate.ro/ http://www.copaculdehartie.ro/ |
am marcat special fragmentul care m-a lasat fara cuvinte.
Tocmai din cauza unei astfel de atitudini partinitoare, copiii SUFERA. Si nu conteaza ca au 2 ani, 5 ani, 10 ani...
De aceea eu m-am limitat la unul singur. Chiar nu stiu cum l-as putea iubi pe al doilea la fel. Stiu ca au fost discutii fel de3 fel pe forumul asta, incurajari de genul" fa-l tu si o sa vezi cum e, insa parerea mea este ca in FOARTE multe cazuri unul dintre copiii din familie SUFERA si parintii nu numai ca nu au habar, dar nici nu ar accepta ca asa ceva ar fi posibil in familia lor.
izabela88 spune:
o verisoara din timisoara s-a chinuit 7 ani sa aiba un copil,era disperata,incercase tot ce se putea incerca(in afara de mama surogat si adoptie
) si,intr-un final,renuntase sa mai lupte.tocmai atunci,cand se relaxase si isi luase gandul de la copii,a ramas insarcinata.
a nascut un baiat,pe care l-a iubit atat de mult,incat a uitat sa-i dea o educatie(cei 7 ani
).
nimeni nu putea sa-i faca observatie copilului ei cand facea traznai(daca o faceai,la tine in casa fiind,se supara pe tine
),totul i se dadea pe tava,avea voie sa faca orice,s-au dat peste cap sa-i faca mofturile si copilul a profitat de situatie(e in firea lor
),manipuland persoanele din jur in avantajul lui.
cand avea baiatul 4-5 ani,s-a intamplat un lucru ne-asteptat,verisoara mea a ramas insarcinata din nou,cu o fetita.
baiatul devenise deja greu de suportat...
fetita,fiind mica,a avut nevoie de mai multa atentie,el era certat(pentru prima data)in legatura cu ea(sa nu o loveasca,sa nu faca galagie,sa imparta jucariile etc),si a intervenit gelozia intre frati.cu fetita nu au mai facut aceleasi greseli ca si cu baiatul,poate si felul ei diferit de a fi le-a usurat munca,dar e un copil educat,cu rezultate bune la invatatura(e in clasa a 3-a,parca).
in schimb,intre timp,fratele ei le-a creeat n probleme,isi sicaneaza constant sora,corigente repetate,a fost dat afara de la scoala(absente),cu greu a fost primit inapoi,a fugit de vre-o 2 ori de acasa(au anuntat disparitia la politie),s-a imprietenit cu niste tigani si a reusit sa-si tarasca parintii prin tribunale,implicat fiind in niste furturi(cu toate ca au o situatie financiara buna),are un comportament antisocial,in general,iar relatia cu "babacii" se rezuma la "am nevoie de bani..."
au aparut si certuri intre parinti,se paseaza vina pentru lipsa educatiei de la unul la altul.
ah,si am uitat sa mentionez ca are 13 sau 14 ani
e clar ca parintii ii iubesc pe amandoi,dar de cate ori vorbim dau de inteles ca sunt satui de baiat,sunt aproape de a renunta sa mai lupte pentru indreptarea lui...ceva de genu' "te iubesc dar nu te mai suport"
Andries spune:
Mai sunt situatii in care ai vrea copilul tau sa fie "intr-un anume fel" si el nu e asa. De exemplu sa vrei sa fie infipt, dar el este de fapt un timid. Il iubesti la nebunie, dar tot timpul vei face pushing pentru a-l transforma intr-un anume fel. Restul familiei iti va spune ca e "defavorizat" si ca-l iubesti / preferi mai mult pe frat-su. Total aiurea. Dar granita este foarte fina si maimutzele astea mici au un talent fabulos in a-si trage spuza pe turta lor, moment in care tu ca parinte poti sa pici de fraier. Mai exact, intre doi copii frati, mereu e un soi de lupta, cine obtine mai multa atentie/mancare/bomboane/ haine /jocuri/bani/ etc. Evident in lupta asta unul e mai tenace, mai smecher, mai "vanzator", n-au cum sa fie egali. Si daca parintele nu e atent foarte atent unul va obtine mai mult, o data, de doua ori ... se creeaza un pattern si cel de al doilea copil cel mai des va ceda, va renunta sa mai lupte. Asa apare "copilul favorizat" in familii absolut normale, cu parinti care nu au nici cea mai mica intentie sa favorizeze pe cineva.
Andries spune:
La noi in casa e clasica deja aceasta replica: "tipi la Victor toata ziua si lui Mircea nu-i zici nimic" 
ce sa fac eu daca unul e si vezi doamne surd (aude numai ce-i convine) si imprastiat pe 5 continente, iar al doilea are totul in ordine?
Daca fac poze in camerele lor (au camere identice dpdv suprafata, mobilier, ferestre, etc - sunt camere in oglinda) la unul zici ca abia a trecut Katrina iar la celalalt e farmacie. Si eu nu pun mana pe nimic, e opera lor integral. Si beleive it or not... i-am crescut noi doi, singurei... au mers la aceeasi gradi, au avut aceleasi lucruri ...
Andries spune:
Pe mine ma enerveaza maxim cand mi se spune "il iubesti mai mult pe cutare". Nu e adevarat, o prostie mai mare nu poate sa existe. Din fericire copiii nu cred asta, dar nu se opresc niciodata din "vanatoarea pentru influenta". Nu e zi de la dumnezeu sa nu aud: "maaaamiiii... nu-i asa ca imi faci/iei/mergem/etc/etc x, y, z ....te roooogggg, te roooog eu mult de toooottt"
Marina spune:
Si eu sunt tot in categoria cu nu inteleg cum poti sa-ti iubesti copiii diferit, sa nu-i placi sau sa ai preferinte. am o sora si per ansamblu cred ca fiecare am crescut echilibrat si simtindu-ne pe deplin iubite. Cred ca parintii ne iubesc in mod egal si desi sora-mea a avut drepturi si libertati largite fatza de mine nu o pun pe seama preferintelor ci pe seama faptului ca ai mei au invatat din greselile lor si s-au adaptat timpurilor.
La randul meu am doi copii, firi complet diferite,ii iubesc enorm pe amundoi, fix la fel, nu mi-as inchipui viatza mea fara unul din ei. Si ii si plac enorm taman pentru ca sunt firi diferite si se complimenteaza asa frumos. Ii cert cand e cazul si nu imi fac griji sa tin balanta nici eu nici ei, pentru ca nu ii cert de aiurea ci fix pentru faptele lor.