Dereglari de somn ale bebelusului

alyx spune:

Nu cred ca se sperie vreo mama,Laura ca va ramane cu copilul pe veci in camera.
Doar ca pentru identitate de ratiune si pentru egalitate de sanse intre cele doua versiuni, cu/fara copil in camera parintilor, ar trebui prezentata echilibrat si cealalta varianta, respectiv sa nu se sperie mamele care aleg sa-si culce copii in camerele copiilor,ca acestia vor deveni adulti inadatpati social sicu tot felul de probleme de psihopupu numai pentru ca nu au dormit cu mama in pat.
Si nici nu trebuie puse la zid mamele care aleg alta varianta decat cea recomandata pe forum.

Laura25 spune:

alyx, sunt perfect de acord cu tine, daca dormitul copilului singur nu inseamna ore si nopti de plans neconsolat "ca sa se invete ca trebuie sa doarma". Desigur ca sunt copii fericiti si multumiti sa doarma singuri, o fac toata noapte si ferice de ei si de parintii lor. Important este pana la urma sa ne intelegem fiecare copilul si sa raspundem fara egoism nevoilor lui.

Matzaila_81 spune:

De ce sa se sperie mamele care aleg sa-si culce copii in alta camera? Vorbesc din experienta personala acum ca posesoarea fericita a unui bebelus care a vrut din prima noapte sa doarma singur si care tipa daca il luam langa noi in pat. E un copilas fericit, ne iubeste mult dar la ora lui de somn trebuie sa-l pui in pat si sa iesi. Scurt si fara discutii. Daca incep cu leganat, spus cat il iubeste mami sau pupat prea mult tipa pana cand ies din camera. Dupa care adoarme instantaneu, de parca il opreste cineva cu o telecomanda. Plange doar cand e bolnavior sau ii ies dintii. Se mai trezeste noptile tot asa, plangand dar pana sa ajung eu la el deja a adormit.
Daca insa nu ar fi fost asa as fi incercat insa sa-i fac un program de somn.
Pentru ca imi iubesc sotul si tin la relatia noastra si faptul ca rupem o ora pentru noi seara si adormim imbratisati mereu conteaza extraordinar de mult. Si pentru noi si va conta si pentru el cand va creste sa fie intr-o familie in care parintii sunt uniti si au o relatie frumoasa.
Sunt curioasa fara pic de ironie cum se descurca cele care dorm cu copilul ( chiar doi uneori) in pat cu relatia cu partenerul de viata. Daca ai un copil cum a spus Laura care se trezeste de 7-8 ori pe noapte, ce faci? Iti iei adio de la sot pentru urmatorii ani sau o faci mereu pe graba cu ochii la usa de la dormitor ca sa nu fi prinsa? Oare asta nu duce la anumite frustrari care pe termen lung afecteaza taman copilul al carui bine vrei sa-l protejezi?

irinabobe spune:

Matzaila da acu ma simt mult mai bine...Ete imi pare rau dar nu pot fi blanda cu persoane care sustin cu atata fervoare ca este inspre binele copilului ca la doar 5 saptamani sa ii dea ceai noaptea, ca sa nu mai fie mamica trezita din somn. Despre ce servici sau rezistenta la oboseala vorbiti voi? Vorbim despre un copil care avea 5 saptamani, nu 5 ani...Treaba unei mame, din punctul meu de vedere, mai ales in primele saptamani este sa aiba ca prima prioritate copilul ei si nu gradina sau un somn linistit 8 ore pe noapte. Si repet ma refer la varsta de DOAR 5 saptamani, a copilului.
Si sti ceva, nici nu ma intereseaza sa empatizez cu aceasta persona, si nici sa ii obtin stima sau mai stiu eu ce.
Am emaptizat 4 ani de zile cu o groaza de fete la subiectul cu "Durerea pierderii unei sarcini" si am vazut acolo persoane care chiar meritau tot respectul pentru efortul si durerea prin care treceau pentru ca nu au avut sansa sa aiba un copil...
In acesti 4 ani am stat pe la mai toate subiectele de FIV etc, si la fel sunt adevarate luptatoare printre noi care fac eforturi supraomenesti pentru a avea un copil.
Si mai apoi, am avut nesansa sa imi petrec o luna de zile in fata usii de la terapie intensiva, uitandu-ma pe geam la copilul meu si rugandu-ma la Dzeu sa am posibilitatea sa il hranesc, m-am muls pe holurile si in toaletele spitalelor. Dupa ce am nascut am ramas cu 53 kg, cand am iesit din spital cu copilul dupa vreo 40 de zile am plecat cu 47 de kg, si asta nu pentru ca am avut un somn linistit de cate 8 ore legat pe noapte. Si da, pot empatiza cu femeile care fac eforturi supraomenesti sa treaca prin pierderea unei sarcini, pot empatiza cu cele care fac FIV-uri peste FIV-uri pentru a avea un copil, si pot empatiza cu mamicile care au copii bolnavi si petrec luni de zile sau chiar ani facand nopti albe de grija copiilor lor. Dar nu pot empatiza si nici nu vreau sa o fac, cu o mamica care scoate mesele de lapte, pe timp de noapte, pentru a avea UN SOMN LINISTIT LA DOAR 5 SAPTAMANI ALE COPILULUI.
Asa cum am mai spus, daca punea aceasta problema mamica unui copil de 1-2 ani, ok era altceva, dar vorbim de o mana de om de doar 5 saptamani. Si da scuze, dar nu pot sa nu ma intreb de ce atatea femei care isi doresc si fac eforturi supraomenesti nu au parte de un copil, iar altele dupa doar 5 saptamani se simt deja obosite si iritate ca acel copil, culmea isi permite sa ceara lapte noaptea...
Asa ca putin imi pasa de rosiile si voturile negative pe care mi le-ai dat tu, astept si rosiile Izabelei din gradina ei, si astept chiar si avertisment, dar eu una nu pot fi toleranta cu o astfel de persoana...

Zina spune:

MAtzaila 81, pentru mine, ca ai intrebat, nu este mai important sexul decat binele copilului. Daca ai un copil, asa cum ai spus tu, care se trezeste de 7-8 ori pe noapte, asta este, te trezesti si tu, si stai langa el pana ce adoarme din nou. Mai putin conteaza faptul ca sotul cine stie ce interpreteaza. Daca tu, vorbesc in general, dai o mare importanta vietii intime, de parca asta ar fi primordial intr-o relatie, atunci sa stii ca si sotul va gandi la fel. Frustrari exista oricat de bine merge relatia. Faptul ca tu ai un copil care doarme singur, iar tu dormi cu sotul tau, si aveti parte, probabil, de o viata "normala" intima, asta nu arata ca, gata, nu mai exista probleme in cuplu, nu mai exista frustrari, nu mai sunt disensiuni, pe care le poate percepe copilul.
Eu cred ca mai important este copilul, decat sa fi stresata ca oare ce se intampla daca sotul nu este satisfacut de n ori pe saptamana/luna, s.a.m.d, o relatie se poate destrama din multe alte motive, nu neaparat ca rezultanta a unei vieti intime mai haotice, sau daca parintii nu dorm impreuna.

Zina spune:

Inca ceva, Matzaila, parintii pot fi uniti si foarte fericiti, si daca nu dorm impreuna (cazul in care unul din ei doarme cu copilul), sau daca dorm toti trei in acelasi pat.

Matzaila_81 spune:

Zina, daca nu poti fi toleranta cu asa o persoana inseamna ca ar trebui sa ne luam la bataie mamele care au procedat asa cu noi. A mea cel putin, ar trebui sa nu mai vorbesc cu ea?
Mi se pare urat sa presupui ca Izabela nu-si iubeste copilul sau ca a obosit sa aiba grija de el. A primit un sfat de la pediatru nu s-a hotarat singura sa-si lase fata sa flamanzeasca. Nu era vorba sa empatizezi cu o persoana cu care nu esti de acord, era vorba sa ne exprimam cu decenta fara rautati gratuite. Tu chiar crezi ca e singura de aici care a facut asta? serios, e singura care a avut curajul sa recunoasca iar noi prin atitudinea noastra nu i-am demonstrat nimic, decat cele care i-au vorbit frumos si civilizat. Nici macar eu nu am facut-o la inceput.
Mai periculos decat ea mi se par pediatrii care inca recomanda asa ceva si din moment ce inca mai profeseaza iti dai seama cate proaspete mamici ii trec pragul.
Asa ca poti fi indignata si revoltata, cu violenta verbala insa nu rezolvi nimic ba din contra.

Laura25 spune:

Matzaila, mie nu imi place sa vorbesc despre viata mea intima, dar la modul general, si tatal e parinte, nu numai mama, deci si el are responsabilitati vis a vis de copii. O relatie intr-o casnicie nu se reduce la sex de 5 ori pe saptamana, de 2 ori pe noapte. eu cred ca poti mentine o relatie ok (desigur ca apar si frustrari si certuri si e firesc in orice casatorie) fiind aproape de celalalt si un sfert de ora, la masa sau pe canpea, tinanu-l de mana si povestind ce a fost peste zi, ce mai e de facut, ce faci maine. Strict referitor la sex, atunci cand ai copii ce se scoala de mai multe ori pe noapte si te solicita ziua (mai ales daca ai 2 deodata) esti atat de obosit, incat nici nu iti mai arde de dragaleli de jumate de noapte. Mai rarut si mai scurtut e la fel de ok. Odata adormiti, macar jumatate de ora tot dorm, deci ai timp, daca chiar ai chef. La fel de adevarat este ca sexul nu se face numai noaptea, in patul din dormitor. Mai sunt o gramada de alte momente si locuri in casa. Apoi perioada asta de treziri dese tine de obicei un an-doi. La o relatie de zeci de ani (sa ne ajute dumnezeu sa fie asa, avem 12 ani pana acum), 2 ani de sex mai pe sponci nu ar trebui sa fie un capat de tara. Daca este, atunci naspa, probabil ca relatia dintre soti nu e chiar asa completa si bazata pe valori comune si importante.
Oricat de mult imi iubesc sotul, pt mine copiii sunt pe locul 1. Daca ei sunt ok, atunci avem timp si chef si pt noi.

inbox spune:

Pai, pana acum al meu sot trebuia sa fuga mancand pamantul cand la ambii copii am avut interdictie la sex aproape 9 luni, fiindca riscam sa pierd sarcinile...ia ghici, imi iubeam sotul, sau el pe mine? sau lipsa sexului=lipsa iubirii! Am avut noroc, sau ghinion ca natura nu a putut fi educata sa ma lase sa-mi vad linistita de sex? Eu zic ca am avut noroc, ca am reusit sa fac copiii!

In afara de alaptat, al meu sot, cand sunt perioade din astea dificile, sta cel putin cateva ore pe noapte cu copilul/ copiii sa pot dormi linistita, fiindca a doua zi mergem impreuna la serviciu, la schimbul de tura noaptea, ne mai povestim una alta ( evolutia copilului etc, daca ne-am odihnitin vreun fel) , ne imbratisam, ne pupam, ne intrebam de sanatate.

Restul, ce scrii tu acolo sunt variatiuni pe aceeasi tema...ca vezi doamne ala caruia ii doarme copilul de peste 1 an, singur in camera e sigur 100% ca nu i se trezeste copilul si incepe sa-l caute prin casa. Poate are o metoda de educare, care mie imi scapa, astfel incat, pana paraseste casa parinteasca la maturitate,sa nu umble prin casa in perioadele de somn imbratisat al parintilor...si in niciun caz sa nu umble pe la usa interzisa ( aka dormitorul conjugal) ca fericirea parintilor si indirect a copilului, este bulversata....

Matzaila_81 spune:

Sexul nu e primordial intr-o relatie dar e important, foarte important. Si conteaza ce simte partenerul foarte mult. Nu zic sa te stresezi daca vrea sau nu sa o faca, daca ai inceput sa gandesti asa esti deja pe drumul gresit. Conteaza sa gasesti tu pentru tine timp si dispozitie sa-l doresti. Nu sa te daruiesti in spirit de sacrificiu.
Si ca un copil sa fie fericit are nevoie de niste parinti fericiti. Un barbat a carui viata sexuala se opreste cand vine pe lume copilul nu o sa fie un barbat fericit.
Iar acum fara sa te super pe mine, poate te confund, dar nu erai tu cu un subiect deschis acum cativa ani ca-ti este greu sati ierti sotul care te-a inselat? iarta-ma daca gresesc.