Plange la gradinita, dupa multe luni...

Buna ziua.
Baietelul meu a inceput in sept 2012 grupa mica. Cu mari emotii, l-am dus la program prelungit. Totul ok din prima zi, nu a plans, nu a protestat niciodata. In primul semestru a lipsit de 2 ori cate o saptamana, din motiv de boala, fara probleme de reacomodare.

A venit vacanta de iarna, 3 saptamani, a reinceput gradinita, a mers 2-3 saptamani, iar s-a imbolnavit, a stat o saptamana acasa, saptamana trecuta a mers toata saptamana. Si de luni a inceput.
Dimineata l-a dus taica-su, fara probleme. La pranz a plans ca vrea sa doarma cu mama. Pana la urma a adormit, dar nu a dormit ca de obicei.
Marti dimineata, iar il duce taica-su si a inceput cu bocete. Ca el vrea acasa, nu vrea la gradi. Dintr-o data asa. Munca de convingere la taica-su, intr-un final s-a linistit. La 4, m-am dus eu dupa el, iar mai plansese la pranz, ba in plus, de vreo 2 ori s-a dus la dulap sa se imbrace el sa plece acasa.

L-am intrebat daca a patit ceva, am intrebat educatoarea, ingrijitoarea. Acasa nu spune nimic, desi aseara mi-a zis ca nu vrea la gradinita.
Azi dimineata l-am dus eu, s-a imbracat, a mancat, drumul cu masina fara probleme, intrat, dezbracat, si cand am scos din dulap papuceii de schimb iar a inceput.

Nu stiu ce sa fac, sa inteleg ce a patit, eu mi-s tare slaba de inima, imi venea sa il iau cu mine la munca numai sa nu planga. Tare greu s-a linistit, am stat cu el vreo 15 minute in clasa.

Cum il pot intreba ce se intampla, cum il pot consola? Acasa nu am cu cine sa il las, trebuie sa mearga la gradinita.

Eu vinerea lucrez doar dimineata, si m-am gandit ca ar fi ok sa il iau la 12. Oare din aceasta cauza sa vrea acasa? In primul semestru a stat program lung in fiecare zi, acum vinerea il iau la pranz, sa doarma acasa. Sa il las si vinerea?

Va rog, am asa o strangere de inima, de nu va pot explica.

usorlili spune:

Eu am patit asa cu T.
Diferenta este ca el a inceput sa faca asa la grupa mare (dupa 2 ani intregi de gradi). In educatoare si in ingrigitoare aveam incredere 100% dar si in copilul meu aveam incredere (ca nu plange fara motiv). Initial nu voia sa-mi spuna ce s-a intamplat. Apoi, usor, usor, a inceput sa-mi povesteasca.

Educatoara i-a lasat intr-o dupa-amiaza sa doarma in alta grupa, la alta doamna. Si s-a certat cu un copil de la grupa respectiva.
Iar acum era traumatizat ca iar ii pleaca Doamana cu treaba si ei vor merge iar la grupa alaturata si se va certa cu vreun copil pe acolo. DECI se simtea strain la gradi.

Rezolvarea am gasit-o cu doamna. Cand trebuia sa plece Domana el ramanea in clasa lui, in patul lui, dormind, cu usa deschisa si cu ingrijitoarea prin zona. I-am spus sa nu se mai teama vreodata ca uite, nu va mai merge in clasa de langa el, la somn niciopdata-niciodata. Si dupa o luna de bajbaiala am reusit sa-l linistesc.

marius spune:

Singura problema esti tu.

Ilinca_M. spune:

Adica o mama ar trebui sa fie "tare", "spartana", sa nu simta nimic cand lasa copilul plangand de sare camasha de pe el, sa nu-si doreasca sa-l consoleze si sa nu aiba strangeri de inima, sa fie impacata cu ideea ca copilul sufera, nu vrea la gradinita, plange cu orele, e disperat.

irinabobe spune:

Ilinca nu e cazul sa dai cu pietre pentru ceea ce a subliniat Marius... Eu am avut aceeasi problema cu baietelul meu timp de 11 luni. Plangea zilnic dimineata. Il urmaream pe camere aproape non stop, vedeam ce face la gradi. acolo era vesel , se juca, dormea fara nicio problema, beleaua era dimineata. nu vroia si pace sa stea la gradi. i-ar fi placut dar sa stam si noi cu el...la fel si mie mi se rupea inima cand il lasam urland si il vedeam agatandu-se de mine. din pacate nu am avut alta solutie.
cand am simtit ca cedez deja nervos din cauza asta am apelat la unpsiholog pentru copii. a avut o sedinta cu noi parintii, 2 cu el la gradinita. RECOMANDAREA principala a fost sa nu mai duc eu copilul la gradinita, tocmai pentru ca sunt mai sensibila din fire si ma simte si si datorita faptului ca si eu am suferit de anxietate de separare asa ca involuntar nici reactia mea fata de gradi nu era tocmai ok...banuiesc ca la asta se referea Marius cand a subliniat ceea ce a subliniat...
Si da dupa ce am aplicat catvea din sfaturile primite s-a rezolvat si problema in sensul ca nu mai plange cand il las la gradi...iar acum ca el s-a calmat in continuare il duc eu.
Deci parerea mea, daca esti convinsa ca totul e ok la gradi, nu este pedepsit , etc, atunci trebuie lucrat la modalitatea de abordare a copilului legat de gradi.

ina.click spune:

Si la mine totul a fost bine si frumos pana cand a ramas cu o anume educatoare pe tura. Si a inceput sa planga, sa incerce sa se smulga din brate, sa incerce sa intre la ALTA clasa etc.
Cum e prea mic sa il pot intreba si sa imi si raspunda, nu am avut si nici nu am nici acum motive clare si capete de acuzare bine fondate. De aia mi-a si dat cu flit directoarea cand m-am dus prima data cerand sa il transfer. Ca asa ii mai apuca pe copii, ca hai sa nu creem un precedent, ca lalala, ca sa mai stam doua saptamani sa vedem. Am stat.Si mai mult chiar, am stat 2 luni. Timp in care am observat comportament, am contorizat vanatai aparute in locuri cam suspect de greu accesibile unor trante sau cazaturi accidentale, am intrebat infirmiere, asistente, am cascat ochii. Si NU, nu mi-am zis ha, broblemu e la mine, io sunt cu capu iar copilu' e machiavelic si santajist, deci sa nu il bagam in seama.
Acum 3 sapt am mers inapoi la directoare si in urma unei a doua discutii, de data asta mai ferma si cu niste argumente mai solide decat "asa simte intuitia mea de mama" (ca se pare ca toata lumea nu da doi bani pe ea, nu de alta) am transferat copilul la alta grupa.
Acum:
- nu mai plange la plecare si la sosire
- disparut si vanatai frecvente, cand apare cate una mi se zice de la ce era: uite, s-a impiedicat aici,etc
- doarme mai bine
- e mai vesel, mai calm
- tot vine acasa cu chestii noi invatate, danseaza, canta in legea lui
- cand deschid usa sa il iau, copiii sunt toti ocupati cu chestii, se joaca, se invart, danseaza, etc. dincolo erau proptiti in scaunele cu ochii in tv sau la mese.

si da, regret enorm ca mi-am repetat din septembrie pana acum ca mi se pare, ca e problema in capul meu, ca lasa ca e acomodare, ca lalala.

nu poti fi nici cusurgiu sa muti copilul la orice matzaiala dar nici in asa hal incat sa decizi sa ignori cu buna stiinta semnale clare de suferinta si stress.
edit: si da, fireste, vezi si tu si judeca. e grav, nu e grav? asculta, priveste, intreaba.

De cate ori deschid fereastra...

marius spune:

Nu o mamica si orice parinte are de ales ce doreste. Restul sunt doar rezultate fie ca va place fie ca nu va place asta.

Cunosc psihologia subliniata de mine... oohoo foarte bine chiar. Stateau ascunse dupa perdea, in fata geamului, la poarta, la colt... cunosc.
Asta nu schimba nimic. In fond probema este aceeasi si rezultatul la fel.

x_ggg spune:

Prima data cand a plans rau, adica ieri l-a dus tatal lui la gradinita. De fapt, de cele mai multe ori il duce el, pentru ca la 8 se duce la serviciu si il lasa in drum spre munca.

Azi m-am dus eu tocmai in ideea ca nu mai plange, ca el cerea sa mearga acasa sa stea cu mine.

Plange totusi la pranz, la somn. Vrea sa doarma acasa.

Nu stiu care ar fi solutia.

andre_ea spune:

Incearca sa afli ce s-a intamplat. De la el, de la ingrijitoare, educatoare. Copilul are clar un stres nou, avand in vedere ca manifestarile sunt recente.
Succes, sa gasesti cea mai buna metoda de a ajuta puiul!

izabela88 spune:

cu cat prelungesti mai mult despartirile de zi cu zi,cu atat mai greu vor fi acceptate,de copil,in primul rand,dar si de tine,pentru ca il vei vedea plangand,incercand sa negocieze situatia...
e bine sa-i spui copilului tot timpul ce se va intampla:"mergem la gradinita,dupa amiaza vine x sa te ia","mergem la cumpartaturi,dupa aceea la locul de joaca" sau "plecam peste 3 zile la bunici in vizita"(astea sunt doar exemple) ca sa nu fie luat prin surprindere de nici o situatie si evita sa-l minti,isi va pierde increderea in tine.nu-ti face griji daca te intelege sau nu,e un mic om mare si,cu siguranta intelege mai multe lucruri decat credeti voi
in cazul in care face circ,nu sta langa el pana termina,pupa-l,spune-i cine,la ce ora vine si ca iti pare rau ca el se simte asa(empatizeaza putin,sa nu se simta neinteles,da-i exemplu ca nici tie nu-ti face mare placere sa mergi zilnic la servici,dar trebuie) si pleaca.
nu negocia niciodata situatiile care nu au alta solutie(decat luatul cu tine la servici),ii dai copilului falsa impresie ca,daca va continua sa se lamenteze,are puterea sa schimbe ceva.din cand in cand,promite-i o compensare(activitate ce ii face placere),dar doar lucruri realizabile.
incearca totusi sa afli ce s-a intamplat,poate chiar acasa a intervenit ceva(o discutie la care a asistat,pe tema gradinitei,vre-o cearta la adresa lui care l-a facut sa creada ca il parasesti,vorbe care prezinta gradinita intr-o lumina proasta etc).

ina.click spune:

Solutia e in general trecerea timpului si acomodarea. De obicei 75% din merit in asta o are de fapt personalul, de ei depinde sa ajute copiii sa treaca peste impas.

Tu poti mentine o consecventa totusi, poti incerca sa nu agravezi si asa trauma despartirii plangand cu tot cu el, adica ok, empatizat e ok dar nu adanci impresia ca se duce sa isi petreaca inca o zi in infern.

Ferm nu inseamna sa fii de stanca - dupa mine - si sa perorezi balarii de genul "TREBUIE, asa e viata, deci te lupta, lalala" ci sa spui ca si tie iti e dor de el, ca va veti vedea curand , etc, sa incerci sa fii zambareata la despartire si linistita, etc.

Eu una asta am incercat. Nu am negat ca plec, nu am fugit cand am plecat, nu m-am ascuns, nu am zis ca ma duc pana la baie si alte chestii de genul asta. Am zis ca vin diseara, imediat ce ies de la serviciu si fix asa am si facut.

Cat despre posibilitatea ca totul sa nu fie atat de roz ca in tari straine si pe forumuri, pastreaza un ochi vigilent dupa diverse semne - comportament brusc violent, devine agresiv fizic, se sperie sau se ascunde cand aude voci puternice, ma rog, gasesti daca vrei sa cauti.

Nu vrea la gradnita din acelasi motiv dinc are multi dintre noi nu vrem la serviciu intr-o buna zi. pentru ca acolo e naspa si-s diversi pe care ori ii placi ori nu ii placi. pentru ca ai prefera sa fii sub plapuma. pentru ca nu ai absolut nici un chef de nu stiu de activitati, oricat de optimist sunt prezentate. etc.

De cate ori deschid fereastra...