copil supradotat

sorana spune:

Orchis eu mi-am dat seama foarte tarziu ce desteapta sunt (suna straniu, nu?)
In generala eram cea mai buna din scoala, toti profesorii imi spuneau ca sunt foarte desteapta, mama imi zicea ca la ce cap am, pacat ca sunt puturoasa ca poate as fi facut ceva daca nu eram .... Ai mei toata viata (adica si in facultate) erau mirati, ba chiar socati de rezultate, la cat de putin li se parea ca invat, mereu aveau cate un soc apropos de ce note mari luam
In generala eram un copil foarte activ, genul de "baietoaica", jucam fotbal si alte chestii pe afara cu baietii din bloc si din blocurile vecine. La scoala mi se spunea "tocilara" si imi dau sema ca eram un pic "bullied" dar fiind genul sportiv/activ si tinand cont de "vremuri" ii cam bateam pe colegii care indrazneau .
Invatatoarea ma tot para la mama ca ma bat, pana la urma imi punea "4" in carnet la purtare, ca se saturase s-o sune pe mama sa-i zica ca iar m-am batut. Dar am gasit solutie si la asta - incepusem intr-a IV-a sa rup foile din carnet
Am intrat la un liceu bun si lucrurile s-au schimbat. Nu mai aveam nici note mari (eram pe la mijlocul clasei), multi dintre colegii mei erau inteligenti, eu m-am calmat, m-am maturizat, nici motiv de scandal nu mai aveam ....

Primele teste de iq le-am dat in facultate, nu oficial, ce gaseau colegii, nici nu stiu de pe unde. Atunci am vazut ca scoram cel mai mult dintre cunoscuti si mi-am dat seama ca .... eu chiar sunt mai desteapta decat majoritatea. Sora mea mai mica a facut o facultate cu legatura cu psihologia si mai venea acasa cu teste (in facultate dar si ulterior, de la job, lucreaza in HR) la care, din nou, scoram foarte mult.

Una-peste-alta eu sunt un om foarte sociabil, am o gramada de prieteni, adunati in timp (dar de la liceu in sus, din generala nu am).

In general (constatare recenta si foarte logica) cu iq-ul mare vine si un simt al umorului dezvoltat si asta ajuta. Era chiar o reclama la "mensa usa" cu "locul unde oamenii iti inteleg glumele" - mi s-a parut foarte simpatica si adevarata.

Si totusi eu am un iq mare dar nu "in afara imaginabilului" adica nu fac parte din aia "cativa pe planeta". Am un amic care e de genul respectiv si uneori abia ii inteleg eu glumele (dupa ce ma gandesc un pic) si realizez ca el e "un ciudat" si chiar nu se poate adapta "normalitatii". A, si e ciudat si pentru mine, sa fiu mai proasta decat cineva, mi se intampla rar

sorana spune:

Vroiam sa mai zic ceva ce e reprezinta imaginatia mea proprie, daca nu am dreptate, sper sa nu supar pe nimeni.
Deci, execitiu de imaginatie: presupunem un om cu iq mediu-mare adica circa 110. Omul respectiv e putin mai sus decat media, dar comunica foarte bine, fara probleme, cu oameni in domaniul 90-130 adica vreo 80% din populatie. Totusi nu se poate intelege cu oameni cu iq sub 80 (adica cu retard) si nici cu oameni peste 140. Exista o "plaja acceptabila". Acum presupunem ca omul imaginar are un iq de 130. asta inseamna ca se va intelege cu 110-150, adica 40% din populatie. Dar daca are un iq de 150? Poate 1-2% .... Cam asa imi explic eu problemele de socilaizare are celor cu iq foarte mare. Sunt relativ similare cu ale celor cu iq foarte mic.
Acum alt exercitiu de imaginatie: la iq sub 60 nu poti invata sa vorbesti, la iq sub 70 nu inveti sa scrii si sa citesti, la iq peste 80 esti normal, poti urma o scoala normala, la iq 100 poti avea rezultate excelente intr-o scoala normala. Va imaginati ce inseamna 140? Iar diferenta intre 140 si 100 (mediu) este acceasi cu cea intre 100 si 60 (retard sever). Daca mergem mai departe cu imaginatia sa ne imaginam ca ai 7-8-9 ani si un iq de 110 (peste medie). Si esti obligat sa mergi la scoala si sa inveti in acelasi ritm, ba chiar sa socilaizezi cu oameni cu iq 70-80 (cu retard adica, dar nu chiar legume, vorbesc, invata greu sa scrie si sa citeasca). Cam la fel e pentru unul cu 140 intr-o scoala normala. Plus ca varsta te impiedica sa intelegi exact "ce ti se intampla".

Si inca ceva - multi dintre cei cu iq foarte mare nu au rezultate scolare bune. De ce? E foarte simplu - in scoala esti mult mai inteligent decat profesorii tai. Cati profesori accepta asta?
Eu, personal, nu am avut mari probleme pe tema asta (doar cateva, dar fiind sub 10 probleme in 17 ani de scoala si multi profesori, le consider la nivel rezonabil). Dar cunosc oameni care au avut serioase probleme in "a-si tine gura" cand profesorul era idiot si de aici .... probleme. Este vorba de chestii de gen corectezi problema gresita de prof si raspunsul "daca esti tu asa destept fa-o p-asta" si iti da ceva despre care n-ai cum sa stii, ca se invata peste 3 ani .... si iti pune si un 3 ca "te-ai trezit tu destept azi".

Donia spune:

Orchis, programul pentru supradotati in Canada depinde de la provincie la provincie si de la inspectorat scolar la inspectorat scolar... si de la om la om, presupun.

Unde locuim noi copiii sunt testati in clasa a 5-a si doar atunci intra in programul special, care de fapt consta intr-o zi cam o data la doua saptamani cand se intalnesc cu totii la o alta scoala si fac niste activitati special gandite pentru ei.
Ziua asta cand fetita mea se intalneste cu colegii ei este asteptata mai ceva decat Craciunul. Cum zicea si Sorana, si ea mi-a spus ca e fericita ca acolo ii intelege cineva glumele!
Dar ar fi mult mai fericita daca s-ar putea ca programul asta sa fie zilnic, asa cum e in alte inspectorate scolare. Acolo am inteles ca parintii au fost uniti si au angajat un avocat care le-a pledat cauza, invocand drepturile omului, reusind in felul asta sa organizeze clasa speciala pentru supradotati cu program zilnic.
Deci vezi, depinde mult si de oamenii care se implica.

Din punct de vedere social ea e foarte bine, are o multime de prietene, isi face prieteni noi usor, si tot asa e si o prietena pe care si-a facut-o la programul de gifted, deschisa, vesela, sunt amandoua si copilaroase, dar si mature... e o combinatie faina.
Colegii nu ii spun tocilara, dar isi spune ea insasi ('geek') :) Colegii ei ii cer autograful, caci spun ca va fi cu siguranta faimoasa si ei vor sa aiba autograful ei de pe acum, ca peste ani va valora enorm :)) Ea doar rade, nu crede o iota din ce zic ei, si n-are nici o dorinta de a fi faimoasa. Dar ar vrea sa descopere o cura pentru cancer, daca e posibil :)

orchis spune:

sorana nu mai trebuie sa ne spui, se vede cu ochiu' liber ca esti peste medie (cel putin!)
sincer, citind raspunsul tau, mai m-am calmat putin din isteria care ma apucase! Aste pentru ca vad ca se poate si altfel si nu e neaparat necesar sa esueze intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat!
Donia nu am crezut ca pe acolo pot sta lucrurile asa! Eu zic sa vezi partea plina a paharului, totusi: are o prietena la fel ca ea, colegi tot la fel - pe care e adevarat ii vede mai rar, iar la scoala colegii nu o resping (cum am tot auzit) ci dimpotriva!

geniest spune:

Am gasit si eu site-ul asta. Poate-l stiti deja, eu il pun oricum: http://giftededu.org/

a_alinta spune:

foarte importanta clasa pe care ai gasit-o, numai destepti. cum i-a clasificat sau asa sunt in general copiii in orasul tau?

orchis spune:

geniest multumesc, eu am vorbit deja cu ei

sorana spune:

orchis - din fericire pentru copiii de acum traim intr-o lume mult mai buna (macar din punctul asta de vedere) fata de acum 20-30-40 de ani.

"Pe vremea mea", adica in comunism, se tot incerca "egalizarea" (idiot concept) si cine nu se potrivea risca sa aiba de suferit. Plus ca nu existau atatea medii de informare, atatea modalitati de a socializa intr-un grup care ti se potriveste etc.

Acum singurul lucru de care incerc sa tin cont ca parinte este sa am echilibru, sa nu trag de copil peste puterile lui "pentru ca poate".

Didididi spune:

Eu cred ca totusi in invatamantul romanesc se exagereaza: lectii suplimentare acasa, olimpiade si concursuri din clasa 1. Si cand ma gandesc ca ma faceau tocilara fratii ca invatam uneori 2 ore pe zi.

Am o prietena care a inceput sa faca lectii acasa cu copilul de 4 ani jumatate, ca sa nu ramana in urma fata de media colegilor de gradinita. Iar copilul meu, de aceeasi varsta, nu a ajuns la gradi decat vreo luna jumatate, din motive medicale. Prietena isi face probleme ca nu stie copilul antonime (cand am invatat eu oare ce inseamna cuvantul..), iar eu ma stresez ca nu socializeaza copilul si nu invata cum este in colectivitate. Incep sa ma gandesc ca poate in dorinta mea de a avea copilarie, sa nu ii ingreunez baiatului startul la scoala, sa trebuiasca sa invete multe lucruri in timp scurt (ca sa nu mai zic ca am ramas cu gura cascata de cea spunea una din mamici de faptul ca apropae toti copiii stiau sa scrie in cls 1), numai pt faptul ca alti parinti imping lucrurile mai departe decat consider eu normal la varsta de 6 ani.

sorana spune:

Da si fi-mea facea antonime, sinonime in grupa mijlocie. Stai linistita ca le-a uitat de tot pana in cls a II-a cand le-a facut iar
A mea citea cursiv cand a intrat intr-a I-a dar clasa nu era omogena, unii nu stiau literele deloc, altii le stiau dar nu le legau, altii silabiseau, etc.