Cat de mult ne supraveghem copiii?

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

si eu am avut jurnale si oracole in liceu...si mi le-au citit parintii pe toate, si nu am ramas marcata de citirea lor...oricum nu era nimic exagerat in ele....mi-a fost indiferent.

cand am plecat de acasa definitiv, nu le-am luat cu mine...asa ca, au fost descoperite de parintii mei. s-au distrat copios cintindu-le...dupa care m-au sunat sa-mi spuna parerile lor.
ba, intr-un jurnal tata a inceput sa-mi complecteze cu parerile lui ...si cand a venit in america mi le-au adus cadou.
acum chiar imi plac sa le recitesc sa vad ce prostii aveam in cap pe la 17 ani cand toata luema era impotriva mea.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

si ca sa raspund la subiect, si eu il voi supraveghea pe toate caile posibile si imposibile...
-de acum stau cu ochii pe el ca pe butelie: ce citeste, ce jocuri joaca...ce face, ce prieteni are..."is my ful time job"...si nu sunt singura si alte mamici din cercul meu fac la fel...mai spionam si una pt celalata...
-asta oricum nu inlocuieste discutiile...care nu le scap cu fiecare prilej care mi se ofera. las totul balta cand vad ca are sa-mi spuna ceva.
-la scoala indiferent de motiv ma duc o data pe luna si vorbesc cu doamna despre el.
-cand am prilej vorbesc cu colegii de clasa sa aflu cine sunt.
-nu cred ca il voi lasa vreodata in tabere decat daca exista optiunea ca eu sa ma inscriu voluntar.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ni-na spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Citat:
citat din mesajul lui ni-na

Subiectul acesta il citesc dupa ce am dat o "revenire la setarile din fabrica" in talefonul cu android a pruncului.De ce?De vre-o doua-trei saptamani orice minutel era ocupat cu un joc nou descoperit(Minecraft,sper ca am scris corect).Se trezea devreme pentru a se juca pe tel,cand avea acces la calculator urmarea pe you tube filmulete despre acest joc.A scazut la mate(el care se inscrisese voluntar pt. olimpiada, a renuntat,ca decat sa faca 10-15 exercitii suplimentar,construia nu stiu ce....)au inceput sa apara notele de 6.In loc sa manance sau sa se pregateasca de scoala ,el era pe joc.Crampoanele faceau mucegai in rucsacul de antrenament, putea cara o saptamana ustensilele de desen ca doar nu avea timp de facut ghiozdanul ,temele se faceau la foc automat si minimul necesar. ... insa jocul devenise suveran.

Intrebare ... Minecraft este jocul ala in care isi construiesc ei case de la zero ? Cu ferestre, poduri, pereti de sticla, apoi in functie de nu stiu ce scule cioplesc mobila ...etc ?
Oh ! Daca e ala, il joaca si fiu-meu si ii place teribil ...si imi place si mie . Mi se pare mai creativ decat "temple run" unde fuge unul ca nebunul si castiga puncte ... inteleg ce spui, daca devine excesiv nu e bine, dar ca tip de joc, mie mi se pare foarte interesant.
P.S. Cati ani are fiu-tau ?

Later edit: Vad ca si desprecopii spune ca e o porcarie jocul ala ... de ce e o porcarie ? ...oare vorbim de acelasi joc ?


Acesta este jocul,si da,cand costruiesti o 1/2 ora pe zi insa cand termini acumulatorul unui Samsung Mini 2 zilnic(telefon care nu are mai mult de 4 luni),iar dupa ce ai rontait acumulatorul stai cu castile in urechi urmarind pe you tube cum alti pusti povestesc cum au ajuns ei la nu stiu ce plantatii...parca e prea mult.
O data la doua zile vin acasa la 21.30(cand sunt in tura de dupa amiaza),si de se nimereste sa fie si sotzul 12 ore,trai si berechet pe capul pruncului.
Iar ideea ca va reinstala..poate sa o faca,pana ajunge la nivelul la care l-am demolat,se plictiseste.
Aseara nu stiu ce cautam in birou si am prins un fragment de chatuiala pe FB,in care un baiat ii spunea ca nu-l mai place (pe Remus,fiu-miu)colega lui Alexandra.El nu si-a ascuns discutia,eu nu am interogat istoricul sa vad ce au vorbit.La 12 ani,e timpul sa dea cu nasul de astfel de lucruri...e dreptul lui sa aiba intimitate.Problema mea e timpul alocat jocului!!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns a_alinta spune:

Citat:
citat din mesajul lui michelle-usa

si eu am avut jurnale si oracole in liceu...si mi le-au citit parintii pe toate, si nu am ramas marcata de citirea lor...oricum nu era nimic exagerat in ele....mi-a fost indiferent.

cand am plecat de acasa definitiv, nu le-am luat cu mine...asa ca, au fost descoperite de parintii mei. s-au distrat copios cintindu-le...dupa care m-au sunat sa-mi spuna parerile lor.
ba, intr-un jurnal tata a inceput sa-mi complecteze cu parerile lui ...si cand a venit in america mi le-au adus cadou.
acum chiar imi plac sa le recitesc sa vad ce prostii aveam in cap pe la 17 ani cand toata luema era impotriva mea.


michelle
"Fear less, hope more; Whine less, breathe more; Talk less, say more; Hate less, love more; And all good things are yours"


nu stiu ce scriai tu in jurnale dar eu nu rad nici in ziua de azi cand imi citesc jurnalele. si m-ar durea tare daca cineva ar gasi ceva de ras in ele, pentru ca eu nu scriam ca lumea e impotriva mea, scriam ce simt eu la varsta de 14, 15, 16, 17, 18 ani . le am cu mine si din cand in cand recitesc cate unul , depinde de varsta la care vreau sa ma "revad".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Selene_Bunny spune:

Citat:
citat din mesajul lui violetan

Selene, la peste 20 de ani a mai iesit urat????



Nu am scos un cuvant, dar m-a deranjat gestul. Era vorba de niste scrisori de la prietenul meu catre mine. Pe baza acelor scrisori s-a tesut o poveste de te doare capul.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns a_alinta spune:

eu merg pe incredere si am incercat sa ii insuflu copilului meu increderea ca indiferent ce face sa nu ii fie frica sa vina sa imi spuna.
toti gresim si asta face parte din evolutia noastra , dar supravegherea copilului pe toate caile face parte din viata dintr-o inchisoare virtuala.
parerea mea, ca intotdeauna


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns michelle-usa spune:

Citat:
citat din mesajul lui a_alinta

Citat:
citat din mesajul lui michelle-usa

si eu am avut jurnale si oracole in liceu...si mi le-au citit parintii pe toate, si nu am ramas marcata de citirea lor...oricum nu era nimic exagerat in ele....mi-a fost indiferent.

cand am plecat de acasa definitiv, nu le-am luat cu mine...asa ca, au fost descoperite de parintii mei. s-au distrat copios cintindu-le...dupa care m-au sunat sa-mi spuna parerile lor.
ba, intr-un jurnal tata a inceput sa-mi complecteze cu parerile lui ...si cand a venit in america mi le-au adus cadou.
acum chiar imi plac sa le recitesc sa vad ce prostii aveam in cap pe la 17 ani cand toata luema era impotriva mea.





nu stiu ce scriai tu in jurnale dar eu nu rad nici in ziua de azi cand imi citesc jurnalele. si m-ar durea tare daca cineva ar gasi ceva de ras in ele, pentru ca eu nu scriam ca lumea e impotriva mea, scriam ce simt eu la varsta de 14, 15, 16, 17, 18 ani . le am cu mine si din cand in cand recitesc cate unul , depinde de varsta la care vreau sa ma "revad".

alina


tot asta scriams i eu, ce simteam...ce faceam...cum credeam ca parintii sunt impotriva fericirii mele...de prieteni. acum realizez cat de naiva eram si cat m-am schimbat....si cum cele mai mari tragedii la virsta aceea sutn de fapt nimicuri.

nu m-a durut ca parintii au ris...pt ca stiu cat de mult m-au iubit si o faceau cu dragoste...de fapt si eu ma amuz cand le recitesc.

cand ii sunam la telefon si erau suparati,le spuneam in gluma sa mai ia cate un jurnal de-al meu...si ii faceam din nou sa rida.





Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Citat:
Citat:
Citat:
citat din mesajul lui filofteia
Citat:
Citat:
Am o eleva in clasa a XII a, este insarcinata cu un baiat din clasa a XI a (parintii baiatului nu sunt de acord cu relatia lor)....parintii baiatului nu stiu inca de sarcina....Ei nu locuiesc impreuna. Ea sta cu parintii ei, el cu ai lui. Cei 2 fac planuri, ca in vara, cand baiatul va face 18 ani, sa plece de acasa si sa se mute impreuna si sa-si cresca copilul



Eu, ca mama de baiat, as considera asta cea mai mica dintre problemele care ar aparea. Ii voi lua pe toti trei si-i voi creste in continuare, cu sau fara ajutorul celorlalti parinti. Asta se poate intampla si copiilor care invata foarte bine si care sunt destul de supravegheati...




Am dat "aprob" la mesajul asta din greseala, de fapt am vrut sa vad care sunt cei care sunt de acord cu el ...
Eu nu sunt ... dupa mine, aparitia unei sarcini si ulterior a unui copil in adolescenta, este similara cu dezastrele majore ale vietii de genul droguri, alchoolism, prostitutie.

Si... primesc ceva ca am un "like" mai mult.

Cei doi tineri se iubesc si vor fugi de acasa, asa cum si-au propus daca nu li se da alta varianta... iar asta ar fi varianta buna... ca ar mai fi cea in care ar claca...

Eu cunosc personal o familie care au avut un copil in adolescenta... mama avea 17 ani, tatal 18... au trecut 25 de ani si sunt o familie frumoasa, si au o fata de 25 de ani (a terminat facultatea de informatica la stat la fara taxa), mai au un copil de 10 ani, sunt impliniti. Asta nu ar fi fost posibil fara implicarea parintilor copiilor, care in loc sa-i ponegreasca au ales sa-i ajute.

Pe de alta parte un coleg de facultate s-a apucat in ultimul an de jocuri de carti. A devenit dependent. Era ultima persoana la care ma asteptam sa i se intample asta. Era un student foarte bun, echilibrat si totusi a devenit dependent de jocuri de noroc...

Viata nu este numai roz, iar daca ai nostri copii nu simt ca suntem langa ei cu atat mai mult, cred eu, ca au tendinta de a face greseli. Iar atunci cand ii este teama sa-ti spuna ce a facut, aceste greseli cresc... Eu asta ii amintesc mereu copilului... spune-mi daca ai facut vreo prostie sau ai vreo problema... cu cat imi spui mai curand cu atat lucrurile se vor putea repara mai usor. Cu cat intarzii si minti ca sa acoperi problema respectiva cu atat ea va creste, iar pana la urma tot va exploda... doar ca poate fi prea tarziu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns BalMascat spune:

minecraft chiar nu e o porcarie, si pe mine m-a captivat, care nu joc si-s impotriva jocurilor. mi s-a parut interesant!!

am avut si eu jurnal.....l-a citit mama nu l-a citit, nu mi-a dat sa inteleg nimic. era la "vedere" ca sa zic asa. am avut o relatie bazata pe comunicare.

in general as fi impotriva violarii intimitatii, numai ca in ultima vreme am citit despre cei doi baieti de la Columbine, Colorado, cei care au impuscat la liceu.....si ei aveau jurnale detaliate despre ce vor face. jurnalele lor se gasesc pe net. pot fi citite de oricine acum.
doar ca nimeni nu le-a "violat" intimitatea.
si de atunci mi-am schimbat parerea.


Citat:
citat din mesajul lui buflea

Citat:
citat din mesajul lui ni-na

Subiectul acesta il citesc dupa ce am dat o "revenire la setarile din fabrica" in talefonul cu android a pruncului.De ce?De vre-o doua-trei saptamani orice minutel era ocupat cu un joc nou descoperit(Minecraft,sper ca am scris corect).Se trezea devreme pentru a se juca pe tel,cand avea acces la calculator urmarea pe you tube filmulete despre acest joc.A scazut la mate(el care se inscrisese voluntar pt. olimpiada, a renuntat,ca decat sa faca 10-15 exercitii suplimentar,construia nu stiu ce....)au inceput sa apara notele de 6.In loc sa manance sau sa se pregateasca de scoala ,el era pe joc.Crampoanele faceau mucegai in rucsacul de antrenament, putea cara o saptamana ustensilele de desen ca doar nu avea timp de facut ghiozdanul ,temele se faceau la foc automat si minimul necesar. ... insa jocul devenise suveran.

Intrebare ... Minecraft este jocul ala in care isi construiesc ei case de la zero ? Cu ferestre, poduri, pereti de sticla, apoi in functie de nu stiu ce scule cioplesc mobila ...etc ?
Oh ! Daca e ala, il joaca si fiu-meu si ii place teribil ...si imi place si mie . Mi se pare mai creativ decat "temple run" unde fuge unul ca nebunul si castiga puncte ... inteleg ce spui, daca devine excesiv nu e bine, dar ca tip de joc, mie mi se pare foarte interesant.
P.S. Cati ani are fiu-tau ?

Later edit: Vad ca si desprecopii spune ca e o porcarie jocul ala ... de ce e o porcarie ? ...oare vorbim de acelasi joc ?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tora97 spune:

fac parte din categoria paritilor care daca ar putea i ar pune copilului un "cip" cu camera online inclusa... si le am spus o. se amuza teribil de ideea asta. intr un fel, au acceptat aceasta intruziune stiind ca o facem din grija pentru ele,ca ne pasa de ele. poate ca le si creeaza un usor sentiment de siguranta.

cindva le citeam si prin jurnale. nu le am spus o niciodata.. insa de curind i am spus teodorei "cindva va mai citeam jurnalele, dar nu am gasit niciodata o vb frumoasa in ele. asa ca am renuntat.kiar cind le lasati la liber, tot nu le mai citesc. si nu o fac si din alt motiv: citind prapastiile ce le scrieti acolo, tind sa mi skimb comportamentul fata de persoana in cauza pentru un timp... si nu merita. apoi, am inteles ca ceea ce scrieti voi acolo, cind scrieti prapastii o faceti la minie, si nu este corect sa va judec pentru acele vorbe"
niciodata insa nu le am luat in balon sau nu am facut referire la ce citeam. este adevarat, uneori au fost si informatii importante pe care le am putut aborda cu impricinata, discret, pe departe.

cind au kef de vb le ascult. imi cos gura (uneori imi reuseste)si le las sa sporovaiasca.

una din regulile casei este sa spuna pe unde umbla si cu cine. of course, mai stim ca exista si momente in care sintem mintiti.iar cind am dubii pe unde umbla sau ce fac imi dau jos manusile de catifea si devin al mai al naibii tiran. uneori, la ceva timp de cind pleaca (2,3 ore) le sun... just cheking (ele stiu asta)

daca intirzie de la scoala este MUSAI sa anunte... pentru siguranta lor, caci le am spus, daca vi se intimpla, Doamne feri, ceva tb sa stim de unde sa incepem cautarile. in consecinta, au obtinut intotdeauna acceptul cind au sunat.

telefoanele "coboara" in hol la ora 9,30. calculatorul poate fi folosit (daca nu sint teme ce necesita folosirea lui) DOAR in wke. ioana, tinind cont de virsta, a mai primit ceva derogari, dar nu cine stie ce, caci bac ul bate la usa.

nu am pretentia sa inteleaga grija parintelui, este ca si cum le as vorbi despre pensie. imi amintesc de adolescenta mea, cind nu pricepeam deloc delocut de ce era mama inebunita cind apaream dimineata de la vreo petrecere, si bineinteles uitam sa o anunt: nu mi se poate intimpla nimic, ii spuneam. abea tirziiiuuuu m am "luminat" si am inteles ca un telefon in care sa i spun ce si cum care nu era un capat de tara pt mine, pt ea era.

una peste alta, fetele mele stiu ca le controlez (nu la singe, desi Dumnezeu mi e martor ca as face o)pentru ca ele nu au experienta necesara sa recunoasca anumite pericole, si ca ar face bine sa coopereze daca vor sa avem liniste.

TORA,RUFUS si cele 3 minuni ale lor
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

Mergi la inceput