Cat si cum vorbim la mobil in transportul public?

danielag spune:

Eu sunt acum in tren (vagonul e fara compartimente) si o doamna la cateva locuri distanta si-a pornit laptopul si se uita la un film. Cu asta n-as avea o problema, dar n-are casti si se aude destul de tare. Am rugat-o sa dea sonorul mai incet, s-a conformat pentru un timp dar apoi l-a dat iarasi mai tare... Oricum, sonorul tare nu e mare lucru pe langa privelistea unei alte doamne din fata care si-a taiat unghiile . Aaa, in caz ca va intrebati, nu e un tren personal, e un intercity. Tot in intercity acum cateva luni un domn in varsta a scos o bucata de salam Victoria si o bucata de paine, le pus pe masa din fata (fara servetel, fara nimic) si a inceput sa manance (din brisca, cum s-ar zice - sintagma potrivita, pentru ca avea un briceag cu care opera). Na, salamul ca salamul, nu ma intereseaza ce mananca vecinu' de compartiment, da' mirosea... de-ti muta nasul. Si nu poti deschide geamurile in intercity.

P.S. pentru alinuk: sunt carti de la bookland legate cu un lant de masa, de la cateva mese lipsesc cartile dar restul par rasfoite / citite, semn ca proiectul de care povesteai a supravietuit.

violetan spune:

Daniela, da......ce frumoasa priveliste poate oferi manichiura live intr-un compartiment de tren! De fapt in orice spatiu public mai putin in saloanele de profil unde e chiar bo-ooring!
Dar cu expresiile: "din brisca, cum s-ar zice" si "avea un briceag cu care opera" m-ai omorat, efectiv!!!

danielag spune:

Violeta, ca sa ma confesez pe deplin, de fapt n-am vazut-o in totalitate pe doamna cu manichiura (de la mine se vedea jumatatea stanga doar). Insa se auzea zgmotul inconfundabil al unghierei . Bine ca nu e vara, poate ii trecea prin cap sa-si faca si pedichiura .

Tot in episodul cu domnul in varsta mai era si o doamna pe la 45 de ani, vecina de compartiment, care a tinut sa ne povesteasca toata viata domniei sale: cum a ajuns vaduva de razboi la 40 de ani pentru ca s-a casatorit cu un domn foarte in varsta veteran de razboi, cat s-a luptat pentru proprietatile familiei, pe unde sunt acestea, in cate litigii e implicata, ba la un moment dat mi-a varat sub nas o hotarire judecatoreasca pentru una dintre case sa ma intrebe ce cred eu despre o anumita speta (si nu-s jurist/avocat, asa ca nu ma pricep). Inutil sa spun ca nu ma interesa nimic din ce povestea doamna in cauza, dar asta nu conta. Norocul meu a fost totusi domnul in varsta, cu multe procese la activ si el, au mai schimbat intre ei opinii despre jurisprudenta, temeiuri legale si alte chichite avocatesti si m-au lasat in pace.

salcia spune:

M-am amuzat rau citindu-va povestile ! Mie mi se pare ridicol sa povestesti banalitati cu orele la telefon, in auzul altora, intimitati din astea in public. Dar deh, daca oamenii au probleme grave, coji in cap si alte calamitati, ce sa le faci...

Si eu vorbesc mult la telefon, prin natura profesiei, si am vorbit ani de zile ingrozitor de mult, cred ca petreceam mai bine de o jumatate de zi la telefon, incat a ajuns sa-mi fie lehamite (si teama ca imi "prajesc" in felul asta creierii), asa ca acum limitez convorbirile, pe cat pot. Dar nu povestesc niciodata intimitati si probleme fiziologice/boli etc. la telefon. Si ma deranjeaza cand in jurul meu se vorbeste tare (ca unii si racnesc, nene, sa-i auda tot metroul/tramvaiul/whatever) sau se asculta muzica tare. Din fericire merg rar cu transportul in comun, desi, asa cum spuneati si voi, pentru citit e ideal (Micky, mai facuse cineva observatia pe care ai facut-o si tu, ca multi citesc tot felul de carti de rugaciuni in metrou, e un nou "trend" :)).

Si a propos de discutii interesante, mi-aduc aminte ca, acum cativa ani, am mers cu prietenul meu sa mancam micul dejun la un pub - era o dimineata de vara, in week-end, si nu era nimeni. La un moment dat apare un domn, se aseaza la masa si incepe sa vorbeasca (racneasca) la mobil: "CE SPUI? CE CONTRACT? CAT, 5 MILIOANE DE EURO?! SA MAI NEGOCIEM, POATE DA MAI MULT! DA, MA, SEMNAM, DA' SA LUAM SI NOI MACAR UN MILION-DOUA IN PLUS!" Ploua cu milioanele de euro!

Si a propos de unghii, primul meu job a fost intr-un call-center. Ajung eu intr-o dimineata, ma pun la calculator, si cand misc mouse-ul, gasesc o surpriza sub mouse pad: un morman de unghii proaspat taiate, mi le lasase "mostenire" colegul/colega din tura de noapte . De ce naiba nu le-o fi aruncat la cos, n-am inteles nici pana in ziua de azi... Ce sa zic, a fost un mod "fain" de a incepe ziua .

ni-na spune:

Parca una din cartile din intercity este" codul bunelor maniere".As atasa o pagina pe care as scrie bolduit "decopitarea este o operatiune care se face in saloanele specializate,la potcovar sau in intimitatea propriei locuinte!"

Adela99 spune:

pe mine nu ma deranjeaza vorbitu' la mobil, doar racnitu' :) chiar ma amuza. si mi s-a-ntamplat chiar sa intervin in convorbire ... unu' ii zicea prietenei ca i s-a stricat bicicleta si e in autobuz, da' e cam dezorientat si nu stie unde sa coboare. culmea e ca luase si autobuzu' gresit.
am o prietena care ma suna cand stie ca sunt in drum spre munca, adica pe autobuz si dimineata si cand plec. si radem de ne prapadim. si io chiar rad asa cu pofta, in hohote :). mai vad lumea in juru' meu zambind larg :)
mie nimic din ce aud in juru' meu nu mi se pare jenant sau prea intim ... nu-i cunosc, poate nu-i mai intalnesc si daca-i intalnesc nu-i recunosc. cred ca e destul de usor sa te transpui in convorbire si sa-i uiti pe cei din juru' tau. de fapt vorbesti doar cu cel de la capatu' celalalt.

rall spune:

Am asistat si eu ieri in InterCity la o faza amuzanta. O doamna cam la 60 de ani, vopsita blond, cu tocuri cui de 12cm si pudra excesiva, insotita de un domn de ~ 40 de ani. I-a sunat telefonul incontinuu: "Aaa, da? Asa, da. Dar nu stiu cu cine vorbesc. Aaaa, Cristinuta. Da, scumpa mea, spune. Da iubita, sigur ca da. Vai cat trebuie sa te chinui tu draga de tine. Da, asa, dar stii ca eu te iubesc. Bine, mai vorbim, sa ai grija de tine scumpo, copila mea. Te iubesc" Inchide telefonul si continua discutia cu domnul "Da, era Cristina, vaca aia de la sectia de votare, da, da, aia grasa cu cosuri. N-o suport". Iar suna telefonul, iar "vaaai, scumpa, chiar ma gandeam la tine". Inchide, "nu se mai satura si zuza asta sa ma sune, ce enervanta e"

3 ore jumatate a facut asta

Porumbita spune:

deci nu s singura care am remarcat asta!

Marcia03 spune:

Eu folosesc mobilul in general pt SMS-uri si internet. Iar daca e vreo urgenta sa pot telefona. Asa ca al meu sta mai mereu pe "silence". Daca suna cineva cand sunt in tren/autobuz, ii spun ca revin eu cand ajung acasa. Nu-mi place sa auda cei din jur ce vorbesc, cu toate ca in majoritatea cazurilor vorbesc in romana si nimeni nu intelege. La servici folosesc telefonul fix, iar privat vorbesc doar cu ai mei, deci in romana.

Aici pana si copiii de gradi au telefoane mobile, cei in clasele primare au deja iphone. Fiica-mea (10 ani) ma batea la cap sa-i iau si ei unul, ca mai toti colegii ei au si i-am zis ca nu, ca tb sa mai creasca.

In general lumea e cu bun simt cand vorbeste intr-un mijloc de transport in comun si nu prea isi povestesc viata la telefon. Pustanii insa mai povestesc vrute si nevrute. Aici insa majoritatea asculta muzica la telefonul mobil si cateodata e ft tare si deranjeaza. Si aici in tren/autobuz mai toti citesc cate ceva : ziar, carte. Exista un ziar care se numeste "20 de minute" si e gratis. De unde denumirea ? Il citesti cam in 10-20 de min. Este ca un cult, peste tot in tren e citit dimineata.

Desi nu sunt un fan al telefonului mobil, cand plec de acasa fara el, imi lipseste ceva

sanziana27 spune:

Mie nu-mi place sa vorbesc la telefon. Cand dau telefoane spun scurt ce am de comunicat, cand sunt telefoane de povestit "ce-ai mai facut draga, de cand nu am mai vorbit?" clar sunt in intimitatea casei.

Eu calatoresc cu autobuzul si nu ma simt bine cand stiu ca ceilalti aud conversatia mea, chiar daca nu sunt lucruri foarte intime.

Sotul....noroc ca are masina de serviciu, vb asa de tare....ca s-ar duce dracului confidentialitatea oricarui contract!