Cat si cum vorbim la mobil in transportul public?
Raspunsuri - Pagina 12
Victoria_mami spune:
Citat: |
citat din mesajul lui salcia O faza destul de recenta: veneam de la Paris la Bucuresti in decembrie, anul trecut, si am remarcat inca de la coada de la imbarcare un nene mai ciudat, foarte agitat, mi s-a parut ca vorbea si singur... in fine. Dupa ce am ajuns in avion, incepe nenea sa faca un scandal monstru ca pasagerul de langa isi pusese geanta langa a lui in compartimentul de deasupra scaunelor, si ii strica geanta etc. Era, of course, roman! Au venit cateva stewardeze sa stea de vorba cu el, foarte calme si politicoase, apoi chiar capitanul, tot asa, politicos si linistit si el, s-a calmat si omul nostru... Si apare la un moment dat un barbat asa, de culoare, de vreo doi metri, extrem de bine facut, cu tatuaje si cercel in ureche, si o vesta pe care scria "Obama's Panthers" (m-a marcat amanuntul asta), era ca din filme, zau! Si il ia pe pasagerul recalcitrant si dus a fost! Deci, da, se intampla sa te dea jos din avion, ceea ce pentru ei e foarte aiurea, pentru ca trebuie sa-ti dea si bagajul jos (nu-si permit sa lase bagaje fara stapan in avion sub nicio forma), deci e mare bataie de cap. Cu toate astea, daca esti suficient de recalcitrant, ramai la sol. Nu am vazut inca oameni "evacuati" in timpul zborului, imi imaginez ce situatie ciudata ce trebuie sa fie! Din fericire nu am intalnit pana acum in deplasarile cu avionul oameni care sa faca balamuc prea mare, deci cred ca am avut noroc. Iar cu vorbitul la mobil in avion, din cate am vazut eu pana acum, oamenii in general respecta regula, doar cand se apropie decolarea incepe agitatia (a propos, ma amuza de fiecare data cum oamenii se ridica de pe scaune cu mult inaintea decolarii propriu-zise si stau in picioare cu bagajele, zici ca le e frica sa nu plece iar avionul inainte sa apuce ei sa coboare ). |
Aterizarea.
marius spune:
Greu cu avionurile astea totusi. Trebuie sa cobori la decolare sa nu ramai pe aeropoarte.
anca_nicolae spune:
M-a amuzat titlul subiectului, asa ca am citit, pe sarite, cateva postari.
Eu cred ca "intelegerea" tre sa fie undeva la mijloc, depinde si de vorbitor, dar depinde si de ascultator, pentru ca:
- exista oameni care ar putea sa vorbeasca mai retinut, si eventual succint si sa revina cand coboara, cum a scris cineva in primele pag, si, daca tin cont de asta e ok. Cei care ar putea, insa aleg sa nu le pese, vorbind mult prea tare [si inutil] intra-devar, deranjeaza si denota clar, nesimtire.
- dar exista si oameni care nu aud f bine si/sau aparatul in sine mai baraie, nu e clar, sau ei nu pot vorbi in soapta [cum sunt eu, ragusesc] si daca informatia e urgent de transmis, sunt nevoiti sa comunice relativ tare, deranjand pe altii.
- totusi, orice "ascultator" poate sesiza diferenta intre nesimtire si "utilitate/urgenta"
- de aceea, depinde si de ascultator, cineva chiar a scris ca il amuza ciripitul oamenilor din jur, CULOAREA vietii, ar fi un pic trist si monoton ca toti pasagerii sa stea in silent mode, sa se auda pe fundal doar notificarile de la politie, ratb si farmacii, etc
- in plus, neiritabilitatea ascultatorului arata gradul mai mare sau mai mic de blazare, doar oamenii tristi in interior sunt atat de usor de deranjat [repet, e de facut distinctia intre nesimtire si comunicare la tel mobil]. Eu, chiar daca imi atrage atnetia vreun dialog prea tare, incerc initial sa vad dc ma amuza, sau dc imi e chiar util. Mie mi s-a intamplat sa aflu despre vreun film, piesa de teatru, despre vreun "proverb" f util in abordarea vietii sau a unei situatii, despre reduceri la tzoale in vreun mall, despre diverse. Adica, atunci cand sesizez o discutie "prea tare" [fie la telefon sau fie intre pasageri], PRIMUL meu gand nu este sa-i taxez ca uite ce nesimtiti, ci primul meu gand e sa vad daca ma pot "alipi" interesului discutiei, daca ma poate incanta in vreun fel. Abia apoi, daca e ceva trivial, inutil, gol in info, coji in cap, etc, incerc sa ignor si sa privesc, linistita, pe geam, la ALTE pete de culoare, de pe strada/trotuar. Insa nu ma demoralizeaza deloc zgomotul produs de altii, nu consider ca trebuie sau nu trebuie sa aud eu nu stiu ce detalii, ca, la urma urmei, concentrarea NOI ne-o alegem spre ce sa o focusam.
- eu am fost insa in situatii de util/urgent, de ex, de multe ori ma suna fii-mea sa ma intrebe ceva la lectii si peste 20 min cand cobor din ratb sa fie tardiv, ca ea pleaca la scoala. Si atunci, trebuie sa explic problema la mate etc.. si cu voce DESTUL de CLARA, poate chiar "tare", in acceptiunea unora, sa dau nspe detalii despre formule etc; ea ma mai pune si sa repet , si tot asa, si da, am vazut oameni deranjati de formulele mele la mate, insa ASTA este traiul in comun: in limita bunului simt, tot exista o suprapunere de interese, si, cel mai bine e sa nu te lasi afectat, ci, sa privesti mai relax, mai firesc la acest tavalug al vietii :)
- sigur, sunt si momente de entuziasm, auzi o stire ff buna la tel, de la cineva drag, da, poate iti scapa un: "ce mistoooo, uraaa" pe un ton mai tare, mai entuziast, si atunci, dezaprobarea celorlalti pica pe o nuantza cam batraneasca, cam uricioasa...
- eu nu iubesc manelele, dar daca vreun sofer isi pune manele, pt mine inseamna ca el e fericit, in felul sau, si ASTA ma face mai plina de speranta despre fericirea vietii in general. Nu ma preocupa strict placerea sau non-placerea mea vizavi de unele "obiecte/chestii/melodii/etc", ci ma preocupa mai mult OMUL in sine, oamenii din jur, imi place sa-i percep pe fiecare in parte.
- o alta chestie, amuzanta, este lista mea lunga de informatii medicale, pt ca eu, daca aud 2 "babete" povstind la nesfarsit despre ce le-a dat medicul de fam, eu nu ma gandesc ca ele sunt plictisitoare si ca ar trebui la ora asta sa stea acasa, si doar eu sa merg curatb ca deh, merg la serv, ci sunt atenta sa retin medicamentele ca cine stie, poate va fi imp sa le stiu in viitor, pt mine sau oricine din jurul meu. Astfel ca, desi nu am facut medicina, si nici nu m-am omorat dupa biologie in scoala, stiu realtiv MULTE medicamente, cu tot cu instructiuni, contraindictaii si interactiuni cu alte medicamente, astfel incat toti colegii vin mai intai la mine, cer sfatul, "le prescriu tratatmentul", merg apoi la med de fam, si revin la serv confirmandu-ma :)))) Si asta e doar "cultura" de ratb, nimic mai mult :)))
- alt ex, din randul tinerilor, de nspe milioane de ori urca grupulete de liceeni, galagiosi, etc, cu limbaj si asa, si mai altfel, skipez ce nu imi place din limbaj, dar daca vb intre ei ca unde sa mergem, colo, dincolo, eu retin, si apoi pac, organizez eveniment cu colegii de serv, de zic aia cu numai in cluburi stau, de stiu diverse info...
In concluzie, e f bine sa incercam sa nu deranjam pe ceilalti total inutil, dar e imp si sa fim mai tineri si dinamici sufleteste fatza de toate culorile variate ale acestei harmalai, numita viata.
Va pup si va doresc calatorii cat mai incantatoare!
[PS: am uitat sa scriu din start, eu vorbesc tare SI in afara ratb-ului ]
anca_nicolae spune:
Ne-am fi petrecut timpul mai putin variat, mai putin eficient, intr-un stil ca in poezia "locuinta mea de vara e la tzara"
Mereu "inainte" si "acum" au si parti mai bune, si mai putin bune.
Si bunicii intrebau ce ne-am fi facut facut daca nu aveam masini de spalat automate si trebuia sa mergem cu albia la rau... normal, suflecata pan la brau..
Eu am renuntat sa mai privesc la prezent vs trecut.
Fiecare perioada cu ale ei.
Si, totul depinde de GRADUL in care folosim "progresele", ponderat sau exagerat.
Ca uite, cand plecam eu in tabara la munte la vreo cabana pe sus [fara tel fix, si chiar de-ar fi avut tot aia], parintii mei doar atat stiau, cand ma lasau la gara si cand veneau sa ma ia. Eu, acum, cand pleaca v+t, am o multumire ca pot vb cu ei zilnic, mai imi spun de cate ceva misto, cand au fost la ski imi spuneau ce slalom au putut si le percepeam bucuria, dar am si stat stresata cand nu raspundeau la tel... ca deh, daca or fi cazut in prapastie...
Asa ca, vrem nu vrem, "vremurile" tot trec si tot se schimba :). Prin urmare, eu mi-am propus sa minimizez cat mai mult posibil impactul trecerii si schimbarii vremurilor, la unele faze ma adaptez, la altele, le ignor/skipez.
andacos spune:
Citat: |
citat din mesajul lui viviana Va intreb si eu: ce ne-am fi facut daca nu aveam mobile? |
Ce-am facut si pina nu aveam mobile!
Traiam fericitzi si linistitzi si(poate) cu mai multzi bani in buzunar!
edit.pe mine ma amuza filmele din anii '80 cind apar primele mobile....wow ,ce diferentza fatza de mobilele de azi!
Dana
Leditia spune:
In general nu sun cand sunt intr-un mijloc de transport in comun,dar daca sunt sunata raspund,sunt 3 persoane la care e musai sa raspund atunci pe moment,ca poate dupa 20 min nu ma mai pot suna sau e prea tarziu.
Mi s-a intamplat sa plec la scoala si in drum spre casa copilul a vrut sa vorbeasca cu mine la tel,asa ca l-a pus pe taica-su sa ma sune.Am vorbit de cand am plecat,pana in magazinul de langa casa.Sincer nici nu m-a interesat daca deranjez pe cineva prin faptul ca vorbeam cu copilul meu la tel si el imi canta sau imi spunea diverse sau ma intreba cate in luna si in stele..numaram cu el,ii raspundeam,il mai intrebam una alta,ba am si cantat..mergeam pe strada si cantam cu el la telefon.. el era cel mai fericit,iar eu nici n-am simtit cand a trecut timpul si am ajuns acasa :).
Nu ma deranjeaza vorbitul la telefon,alte chestii ma deranjeaza in mijloacele de transport in comun..certurile interminabile dintre pensionari pe diverse teme,tipand la 7-8 dim,mirosurile de tot felul,lipsa de bun simt,persoanele recalcitrante(cel mai recent a fost un batran care sarise sa-i bata pe toti din jurul lui cu bastonul), cei ce injura ca la usa cortului din diverse motive numai de ei stiute,oamenii care incep sa se certe cu tine ca la 40 de grade afara si 60 in autobuz indraznesti sa deschizi geamul si mvai pe ei ii trage curentul!
Alizee spune:
Totusi, este deranjant sa asculti, fara sa vrei, discutia cuiva la mobil. Mai ales, cand da amanunte intime fara jena, si iti intrerupe tie conversatia, cu persoana alaturi de care calatoresti. O singura persoana ii bruiaza pe toti cei din jurul sau.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
marius spune:
Citat: |
citat din mesajul lui viviana Va intreb si eu: ce ne-am fi facut daca nu aveam mobile? |
Gaseste baiatul...
adi2003 spune:
Si chiar e un telefon mobil. Il tragi dupa tine si vorbesti cat vrei. Fara aditionale.