Ii poti propune ca ea sa fie bucatar-sef iar tu ajutor de bucatar, astfel incat ii poti sta prin preajma," ii dai la mana", speli vase, cureti, in timp ce ea dirijeaza. Imi amintesc de prima mea mamaliga: facuta in ibricul de cafea, cruda, rasturnata mai mult pe mana decat in farfurie, dar eram asa de mandra!!!! Cred ca aveam tot vreo 9 sau 10 ani.
E bine ca ii place sa gateasca!
la 9 ani faceam clatite pe aragaz...
mama ma invatase,pe langa compozitie(pe care o stiam de mult),cum sa le "invart" prin aer,eram tare mandra cand nimeream tigaia
si da,de multe ori eram singura in bucatarie,fiindca mama era la servici,iar eu nu aveam rabdare pana venea ea sa-mi faca omleta,lapte cu cacao,clatite,bomboane de zahar ars cu nuca etc,dar ma instruise bine cu privire la cutite,foc,gaze,cioburi,oparit si alte posibile accidente.
si lasam bucataria,cel putin cum o gaseam,daca nu lustruita
Mai, fara indoiala ca-ti creste inima in piept sa ai un copil indemanatic si sa mai si vrea...dar pana la urma de ce trebuie incurajat sa gateasca singur? De ce am risca integritatea lui?
Ma gandesc ce zicea Micky, ca daca nu-i singura fata, se supara si pleaca...asa, si? Are 9 ani!
Daca vrea musai, bravo ei, dar sa accepte si ea regulile mamei, ca-s in favoarea ei, nu?
Rufus, Tora si iadele