Motricitatea fina.

ela_04 spune:

Oh Rasarit! Crede-ma ca acest copil nu a dus lipsa de nimic. Cu atat mai putin de dragostea noastra.
Sotul meu e extrem de implicat si el...si la fel de depasit de situatie ca si mine. Ne simtim amandoi neputinciosi si frustrati ca nu stim de ce reactioneaza asa...
Sotul meu desi nu e ardelean la personalitate e exact acel gen... no` nici o graba... invata el, nu te mai agita
copilul il iubeste f mult si de cand ajunge acasa e numai pe el. Se joaca, ies afara, ii da sa manance...absolut tot ce fac eu pana vine el de la munca. Mereu imi zice ca vine de la schimbul 1 si intra acasa in schimbul 2. E obosit si el... dar e puiul nostru si nu putem decat sa mergem mai departe.

parpalak spune:

ela, am recitit evaluarea psiholoagei din pagina a doua. Eu zic ca sint vesti bune. In loc sa-ti zica habar n-am sau, mai rau, ca-i vina ta, iti zice .. ceva.. de care poti sa te-apropii. Poti sa-ncepi, sa incerci si sa vezi ce merge.
Apropos de recompense, p-aici asa face educatia toata lumea care-a citit carti despre educatie. Nu te supara, nu cred ca baba Floarea de la coltul strazii stie, pe vremea ei se facea educatia c-o palma dupa ceafa. Si inteleg ce vrei tu sa zici, dar motivatia intrinseca vine cind creierul e mai matur, la virsta asta motivatiile exterioare functioneaza, in special cind e vorba de comportament. Copilul n-o sa dea niciodata buna ziua din proprie initiativa cind intra in.. biroul doctorului de exemplu, daca tu nu-i spui si-i repeti. Pentru unii e mai important, pentru altii mai putin, d-aia unii invata mai repede altii mai incet.
Nu cred ca-i cazul sa-ti faci griji ca terapia o sa-l transforme intr-un robotel sau intr-un copil perfect normal (ce-o fi aia) - nici macar intr-un copil neuro-tipic. Dar daca rezultatul ar fi ca ati merge in parc si ar interactiona cu alti copii intr-o maniera mutual acceptabila, pai atunci nu merita sa incerci? Daca rezultatul ar fi ca el, peste ani, parinte fiind, n-o sa sara la jugulara unui strain aflat linga copilul sau?
De curiozitate, tu cum erai la virsta lui? Ce zic legendele familiei?
Apropos de recompense, din ce-ai zis tu pina acum, doar filmele cu lego par sa se califice.
Ce-a zis al doilea doctor vine in completarea primului, nu neaparat se contrazice. (Mai putin partea in care zice ca clar n-are ADHD - posibil ca n-are el pregatirea necesara? I-a administrat aceeasi baterie de teste si-a venit cu numere mai mici la scor, sau cum? ADHD-ul nu se diagnosticheaza - sau infirma - "dupa ureche").
Cu sau fara diagnostic, ceea ce vrei tu e sa-ti inarmezi copilul cu metode de supravietuire in mediul care-o fi sa fie cind o fi el mare. Sau in 3 ani cind incepe scoala. Daca ti-e mai usor, zi ca-i impulsiv si ca n-are rabdare, si ca nu se uita la tine si vezi daca faci ceva cu terapia. Si cu vorbitul calm si incurajator.
I-ai facut vreodata un MRI? Sau alte poze la creier? Datul cu capul de pereti amelioreaza uneori unele dureri de cap.
Si nu te panica sau enerva. Mai bine informeaza-te. Tot n-o sa stii foarte clar si limpede ce-ai de facut si care-or sa fie rezultatele, dar poti sa incerci sa faci ceva. Poti sa incerci tot ce e omeneste posibil ca sa-i fie bine puiului tau. E tot ce poate face o mama.

ela_04 spune:

exact ca si fi-miu urlam de cand m-am nascut...la 6 luni maica-mea m-a dus la tara ca urlam toata noaptea. Imi puneau un tifon cu zahar in el...cand se termina zaharul incepeam iar sa urlu.

M-au luat la 3 ani inapoi si m-au dat la gradinita. De acolo am luat toate bolile posibile... cand am luat raie m-au dus iar la bunici. Sa nu va inchipuiti ca era o gradinita proasta... era gradinita armatei, ma luau cu autobuzul, ma aduceau cu autobuzul...dar asa eram eu strangatoare

Anul in care am stat cu parintii, la gradinita, a fost extrem de obositor pt parintii mei, habar nu am de ce.
Plecam de langa ei...m-au pierdut de cateva ori, cand stateam singura in casa faceam dezastru...ma imbracam in rochiile maica-mi, vroiam eu sa fac mancare ...ce sa zic... numai de bine

Am vorbit devreme...la 2 ani cand m-am pierdut prima data intr-un co al parintilor, am putut sa-i spun celui care m-a gasit unde stau, cum ma cheama, cum ii cheama pe parintii mei, unde lucreaza etc.
Am avut mereu o memorie f buna... sunt unul din acei copii care stiu luceafarul tot si nu i se pare vreo mare branza.
Cu toate astea la scoala nu am excelat... in primii ani datorita divortului parintilor am tot fost plimbata de la o scola la alta. Intr-un an am schimbat si 2 scoli... Abia prin liceu am inceput sa-mi revin... dar pierdusem multa materie, in special matematica care nici nu mi-a placut deloc. La istorie sau romana aveam avantajul ca materia nu trebuia luata din urma... Pe astea m-am si axat si a fost ok pana la urma. Am ales o facultate unde am fost in elementul meu ... care punea accent pe memorare imi plac legile si imi pare rau ca nu le-am descoperit mai devreme. Am terminat cu o medie de 8 si ceva facultatea de administratie la univ buc.

Am fost un copil extrem de agitat... mi-a placut mult adrenalina... dar in acelasi timp si rutina...stiu ca cele 2 nu sunt compatibile dar asa e. Ce e mai rau e ca ma vad in fiul meu in fiecare zi. E rau pt ca eu am tot avut de tras pt ceea ce faceam.

De asta nici nu pot sa ma supar prea tare pe el... imi scoate toate hainele din sifonier, se imbraca in hainele lui taica-su, cauta peste tot... cand merg la maica-mea cu baiatul ii cauta prin sertare, mereu zic: ai scapat de ma-sa si ai dat de fi-su

Sociabila am fost mereu... intodeauna am avut un ...instinct (chiar nu stiu cum sa-i spun) despre ce vor oamenii... am stiut cum sa-i vorbesc fiecaruia... Am lucrat o perioada in vanzari...negociam niste contracte pt altii... am castigat o groaza de bani...

Fratele meu are o forma de Asperger. Dar el e un antitalent social nu recunosc din particularitatiele acestei forme la fiul meu.
Azi o sa sun pt a incepe terapia la prima dr. Adevarul e cealalta dr mi s-a parut si mie superficiala.

larasarit spune:

Cand eram tanara cu bebe de cateva luni ma supara musiu, nu are rost sa intru in detalii..si plangeam ca prosta, bineinteles ca in camera cu bebe, in secunda doi plangea si ea..altfel nu era plangaciasa, treceau si zile intregi fara sa aiba nici o nemultumire..

ela_04 spune:

Rasarit al meu baiat daca plangea mereu... puteam eu sa stau si in cap... si cu sotul cand ma cert rareori incep sa plang pt ca amandoi argumentam...si comentam de obicei nu ajung sa plang...ca imi spune degeaba pui bot ca nu ai dreptate! si o luam de la capat fiecare cu argumentele lui. Asa cum spuneam el e genul calm...rareori il scoate ceva sau cineva din sarite in general ma cert singura ce sa mai o dau dupa gard!

Azi am fost cu baiatul la prima sedinta de terapie... a fost o sedinta de acomodare... ce o fi si asta... a zis ca data viitoare o sa ne dea si o lista cu ce avem de facut.
M-a intrebat daca vreau 2 zile pe sapt dar i-am spus ca vreau sa vad rezultate ca sa-l duc 2 zile... pai asa si este!
A mai zis ca au colaborat f bine... deci e de bine.
Nu stiu daca am facut bine sau nu... copilului ii place acolo. Mai erau 2 baietei... e ca o joaca pt el.
Stiti cum e decat sa-mi para rau pt ce nu am facut ...mai bine fac si vad apoi ce e de facut
Vreau sa vb cu ea daca imi recomanda pe cineva si pt mine... poate ar fi bine sa fac si eu un pic de terapie... desi nu prea am incredere in dr astia deloc! In fine bani aruncati aiurea au fost si vor fi mereu cu 2 copii mici asa ca ...de ce nu? nu cred ca are ce strica...

Aqai spune:

sunt curioasa, spune-ne si noua ce fac la terapie.

si daca simti nevoia sa mergi si tu, mergi. terapia... hm. nu te va "repara" neaparat de ceva, dar cu siguranta iti va deschide niste perspective noi.

ela_04 spune:

Aqai nu am stat acolo cu el in permanenta. Am fost singura cu amandoi dupa mine si acolo mai erau si alti copii, fetei ii era somn, asa ca am preferat sa stam in masina. Mai ales ca baiatul meu daca mai e vreun copil prin zona nu prea mai are treaba de mine.
Am venit mai devreme insa si auzeam ca,, colorau, apoi un copil a luat mingea si toti s-au dus peste el... il corectau in timp ce isi spunea numele sau spunea vreun cuvant gresit... Desi floare pronunta corect, Florin nu. Spune Oin. Nu are nici o problema nici cu r dar asa s-a obisnuit probabil desi noi niciodata nu am folosit alt cuvant sau vreun diminutiv pt el tocmai pt al nu-l deruta.

Eu as vrea sa merg tot pt al ajuta pe el... poate e si vina mea... ce patetic suna! dar asa simt eu nevoia de a veni in intampinarea a ce face el acolo...nu stiu daca cineva intelege ce bat eu campii pe aici
Oricum abia martea viitoare ma mai duc. Tot la ora 10.
Acum la culcare imi spunea ca ii e dor de d-na dr cred ca ea la invatat cuvantul asta pt ca pana acum nu l-am mai auzit la el.
I-am spus ca asteptam telefonul de la ea... cand ne cheama at mergem, ca altfel o tinea langa sa mergem acolo.

ela_04 spune:

Martea asta nu am fost...pe motiv de gripa.
Intre timp am inceput sa iesim afara tot mai mult (cu muci, cu tuse cu totul dupa noi prin curte). De asta si stam aici ca altfel ma mutam la bloc ...in 2 timpi.
Am desenat peretii de la dormitor cu flori, stelute, numere ... o sa pun si poze cand o sa apuc sa le descarc. Fara succes.
Acum mai nou vrea totul, acum! chiar acum! si am trecut in etapa lui "de ce"...
Am luat tv-ul din dormitor de tot iar cel din sufragerie e scos din priza... de vreo 5 zile. Doar m-a intrebat de ce am luat tv-ul de acolo..

Am uitat sa ma si laud. Saptamana asta a vrut sa mearga la culcare fara pampers. Doar asta de noapte mai era.
De mancat tot nu vrea sa manance singur... mai ales acum ca am inceput si fetei sa-i dau cu lingurita...cred ca o sa mai dureze...

angiuta spune:

[b][ela/b] ii cer scuze, nu am citit decat primele 2 pagini dar simt nevoia sa-mi exprim parerea .
Eu fac o scoala de educatori si pot sa-ti spun cu certitudine ca am vazut foarte putini copii care sa deseneze o suprafata anume fara sa depaseasca luniile la 3 ani. Nici al meu nu a facut asta. Abia pe la 5 ani a invatat...
De altfel nu am incurajat deloc lucrul asta pentru ca ingraste dezvoltarea imagiatiei. Cu ce ma incalzeste pe mine ca deseneaza intr-o carte de colorat? Mai bine sa deseneze singur ce vrea el si apoi sa-mi povesteasca ce a desenat.
Problematic e atunci cand un copil la varsta scolarizarii nu stie sa tina un creion corect in mana...
Daca ti se pare ca are probleme cu motricitatea fina jucati-va cu plastelina sau cu coca, lasa-l sa te ajute la bucatarie, bagati bilute pe snurulete, taiati poze din reclamele de la supermarket si lipiti-le pe hartie si cel ai important incurajeaza-l mereu.
Eu sunt impotriva metodei recompensei. Copilul nu e un caine ce se educa cu recompense...oricum la scoala are sa traiasca asta din plin, de ce sa incepem asa devreme?

ela_04 spune:

Asa e Angiuta...la asta m-am gandit si eu in prima faza... ce rost are sa deseneze in contur - sa-i ingradesc imaginatia...
Dar...nu stiu. e ceva care nu se leaga la el. si acel ceva nu il pot observa pt ca sunt prea subiectiva, prea implicata emotional. Iar problema ma si depaseste.
Am momente cand ma uit la el si zic...asta e! Dar ce asta nici eu nu stiu... nu stiu cum sa o explic.
Am sentimentul ca ceva nu e tocmai cum ar trebui sa fie... dar ce anume zau ca nu stiu!

Acum de o luna si mai bine ma chinui sa-l invat ca el are 3 ani! Ii repet asta in fiecare zi, incercam sa numaram pana la 5 de a ajuns sa urasca numerele astea. Ieri incepuse si taica-su si a zis: nuuuuu, nu numere!
Nu stiu ce sa zic.. e normal sa fie asa greu pt un copil de 3 ani sa retina o numaratoare pana la 5?
Atata stie 1 si 2.