ASL Primul semn-Primul cuvant

Haideti sa visam putin!
Ce-ati zice daca v-ati putea ajuta copilul sa va comunice dorintele si nevoile sale,incepand de la 8-9 luni de viata?
Cum ar fi daca frustrarile lui,de a nu fi inteles si ale voastre,ca parinti,de a nu intelege ce doreste, si-ar gasi o rezolvare?
Poate parea imposibil si,ca mai toti parintii(sper sa gresesc aici ),va veti resemna,asteptand minunea de a-l auzi pe bebe vorbind(corect,inteligibil,dupa DEX,in propozitii compuse din prima zi,daca se poate).
Asteptand cat? 1 an,2,3 ani???
Daca faceti parte dintre norocosii ai caror copii recitau poezii la 10 luni,ma bucur enorm pentru voi!
Asta inseamna ca nici nu ati trecut prin crizele de isterie provocate de simpla afirmatie: "Nu stiu ce vrei,arata-mi!".
"Cum sa-ti arat???" zbiara puiul de om pe limba lui,iar voi,ca niste parinti grijulii ce sunteti,va dati de ceasul mortii pe langa el,cu juma' de casa in maini,intreband in disperare: "Asta? Sau asta? Care o vrei?"
Deja asta nu mai e vis,e un cosmar!
Un cosmar care poate dura,in functie de mai multi factori,pana la varsta de 3 ani+.
Nu va complaceti in aceasta situatie,exista o rezolvare la indemana oricarui parinte interesat de linistea si pacea intregii familii:
A.S.L.(american sign language)
Este un sistem de semne extrem de simple si sugestive(semnul pentru lapte se face "mulgand" o vaca imaginara la nivelul fetei),dar,fiindca se adreseaza (si) copiilor fara deficiente de auz,sunt insotite INTOTDEAUNA de cuvantul aferent(lapte).
Se recomanda inceperea in jurul varstei de 6 luni(poti incepe si mai devreme),la fel cum,"mai bine mai tarziu,decat niciodata",(in cazul in care descoperiti semnele abia acum si aveti probleme de "intelegere verbala" cu copilasii).
Rezultate se pot vedea cam in 2 luni,daca sunteti consecventi,dar depinde si de copil.
Ca avantaje...imaginati-va cate frustrari vor fi evitate(din ambele tabere),se va dezvolta mai bine vorbirea copilului,iar daca intensificati "cursurile",veti avea un copil "vorbitor" a 2 limbi(ASL e recunoscuta international) si,sa nu uitam relatia puternica pe care copilul o va dezvolta fata de persoana/persoanele care il inteleg cel mai bine,la primul semn.
Asadar,se pare ca bebelusii reusesc sa comunice foarte bine nevoile si dorintele lor prin semne(pa,pupat,aratat cu degetul etc)inainte de a putea comunica verbal(prin cuvinte).
Deci care ar fi impedimentul in a le imbogati "vocabularul" cu alte semne,la fel de simple(puteti chiar sa va faceti propiile semne,important e sa va intelegeti cumva!),insa cu o mare utilitate???
Sper sa va fie de ajutor:
http://mysmarthands.com/
http://lifeprint.com/asl101/pages-layout/concepts.htm
http://www.babysignlanguage.com/basics/benefits/
http://pinterest.com/tinytotsigners/asl-for-baby/
Eu am pus in practica ASL(american sign language)cu fetita mea,incepand cu varsta de 5 luni,atunci cand am descoperit pentru prima data aceste semne.Am vrut sa o fac fara sa devina un stres in plus pentru mine,sau pentru copil si,recunosc,am inceput plina de indoieli.Cei din jur(socrii,parintii mei,cumnata,vecinele,chiar si sotul) au fost foarte reticenti,li se parea o pierdere de vreme,iar uneori imi pierdeam speranta ca voi obtine rezultate de una singura.In felul acesta am ajuns sa nu fiu consecventa si,cu toate acestea,rezultatele au aparut in jur de 1 an,cand,in loc sa planga dupa sticla de lapte,a inceput sa faca semnul,zicand in acelasi timp un "ate" chinuit.Instantaneu cei din jur au devenit interesati sa invete semnele pentru a-l intelege pe bb,eu am devenit mai "silitoare",repetand semnele mai des,iar fetita se pare ca doar inregistrase pana atunci,caci intr-o saptamana deja ne-a uimit cu ceea ce invatase.Nu le facea pe toate corect,de multe ori nu zicea cuvantul aferent,dar intelegeam ce vroia sa-mi spuna.In prezent cei din familie recunosc avantajele ASL,sotul chiar zice ca fetita vorbeste la 1 an si 8 luni destul de bine multumita semnelor.Daca are dreptate sau nu,nu stiu,dar stiu ca ne-au fost de mare ajutor in perioada in care nu stia decat sa...planga.
Astept pareri despre subiect,as fi incantata sa aflu ca si alti parinti au folosit metoda(cum au inceput,cat de repede au aparut rezultatele,cum a reactionat copilul,cei din jur etc) iar daca nu,sper ca macar am trezit interesul parintilor grijulii!!!

carmencat spune:

Exista un sistem de semne similar in romania folosit de deficientii de auz din romania, mult mai potrivit cu limba romana, doar ca nu este atat de mediatizat.
Eu zic ca evolutia depinde de la copil la copil si mai zic ca pentru cei care comunica in limbaj verbal mai greu, dar nu au alte probleme, nu ar fi bine sa se insiste cu limbajul semnelor, tocmai pentru ca este mai usor, mai facil, si daca cei mici vad ca sunt intelesi facand semnul respectiv, nu se vor mai stradui suficient sa spuna si sunetele care insotesc semnul.
Din pacate nu exista o reteta universala.
Sau exista: reteta universala este ca fiecare parinte sa fie foarte atent la copil si sa adopte conduita cea mai potrivita copilului sau.

cristinuk@ spune:

imi da senzatia de nenatural e ca un experiment de laborator pe cimpanezei si locul lor nu e acolo e in jungla printre liane
primul lucru la care m am gandit a fost ''Meet the Fockers''acolo chiar mi a fost mila de micutul JACK chiar daca era o comedie

ai mei au zis ''apte '' tata ,mama, apa ,..... si fara cartonase de pe la un an de la doi au vorbit in propozitii
toate la vremea lor

o mama poate sa stie ce i comunica copilul si fara ca el sa vocifereze se numeste instinct

pot sa fac diferenta intre plansuri au tonalitati diferite..... frustrare sau foame sau durere ...daca .... stii sa asculti

Eu cred ca secretul este sa fii aproape de el mereu mereu pana sa se nasca baiatul eu si cu fii mea am fost nedezlipite chiar si sub un an ne intelegeam din priviri e fost o reactie chimica nush cum sa i zic fantastica mi se parea ca intelege absolut orice si limbajul nu era o piedica intre noi

deci nush... mie nu mi place scopul meu nu e sa cresc robotei care fac frumos la cartonas

eumada spune:

De acord cu Cristinuka....

Intuitia e necesara si faptul ca trebuie sa te ocupi de copil.Eu stiam dupa cum pufneste ce vrea si permanent eram langa ea vorvind.Recunosc la 10 luni spunea ce vrea fara probleme.Nu extrem de clr,dar intelegeam.Si altii intelegeau.

Exista si la noi la Fast track kids cus de limbaj,da` cand am descoperit eu,a mea deja se descurca.Cand vroiam sa plecam lua papucii nostri si ne incalta cu ei.

larasarit spune:

Asa de tare m-am mirat cum de comunicarea cu bebe e de nota 10+ la mine incat am dat de multe ori "vina" pe ea. Nu-i un lucru pe care sa nu-l inteleg..ori stie ea pra bine ce vrea ori are legatura cu faptul ca e al 2-lea bebe.

izabela88 spune:

carmencat,sunt copii care nu comunica deloc pana in jur de 3 ani.
un fin de-al nostru e printre acei copii.auzea perfect,zicea cate ceva pe "pasareasca" lui,dar nu se putea face inteles,iar consecinta frustrarilor acumulate a fost un comportament distructiv fata de propria persoana,adica,atunci cand observa ca nu-i intelegi cerintele,se lovea de podea,uneori chiar cu capul.totul s-a schimbat dupa ce a mers in colectivitate(gradinita),in scurt timp a inceput sa zica primele cuvinte,dar poate ca acest limbaj,al semnelor,l-ar fi scutit,pe el de multe vanatai,iar pe bunica lui,in grija careia era,de multe episoade neplacute.
limbajul semnelor,in romana,a fost o varianta atunci cand am descoperit conceptul,dar trebuia sa-ti inveti copilul alfabetul,iar mai apoi cum sa lege literele intr-un cuvant,sincer,mi s-a parut mai usoara varianta ASL(are si alfabet,dar si "cuvinte" de-a gata),mai ales ca nu intentionam sa invete o a 2-a limba.
si,fii fara grija,copilul nu se multumeste doar cu semnul,ca-i mai usor,va face tot posibilul sa spuna si cuvantul. fetita mea,cand a reusit semnul pentru "mai mult" era super incantata,dar de zis nu putea si o vedeam cum imi priveste buzele,incercand sa le miste pe ale ei,in speranta ca ii va iesi. nu a durat mult si ne-am trezit cu semnul insotit de un...mamut in prezent,e singurul cuvant insotit intotdeauna de semnul aferent(lasa orice din mana ca sa-l faca),cu toate ca eu am renuntat sa i le mai arat,dar ea le tine minte pe toate.
si da,cristina,cimpanzeul nostru(chiar o alintam asa),pana la un an,cand a facut primul semn(insotit de o tentativa de cuvant),ne comunica prin plans sau semne convenctionale,general acceptate(pa,pup,nu,aratat cu degetul etc),iar eu stiam cum plange de foame,de durere,de luat in brate etc.
stiam,cand imi arata spre mai multe obiecte,pe care il vrea,desi de multe ori ma faceam ca nu pricep,ca sa o stimulez sa spuna ea(si aratatul cu degetul e mai usor decat vorbitul,deci poate deveni o obisnuinta).
asadar nu mi-a lipsit instinctul matern,dar nici curajul de a incerca sa imbunatatesc comunicarea dintre noi printr-o metoda...experimentala
iar "experimentul" a dat rezultate si cu siguranta voi folosi metoda si pentru urmatorul/ii
poate gasim mamici care confirma utilitatea,sau dispuse sa incerce,m-as bucura sa vad "barierele" sfaramate!!!

http://www.activitaticopii.ro/limbajul%20_semnelor_la_bebelusi

Ilinca_M. spune:

Doamne, daca si-astea-s "bariere sfaramate":))) "Cumplit mestesug de tampenie", vorba lui Creanga, pentru cine nu are ce face si nestiind comunica natural cu copilul inventeaza "scolarizare timpurie" sau ce-o fi asta:))
Fetita mea pana la 3 ani abia daca stia sa spuna vreo 30 de cuvinte (dintre care multe doar onomatopee:)), la 2 ani cred ca avea vreo 5 uzuale si totusi niciodata n-a fost "frustrata", nu s-a dat cu fundu' de pamant ca nu e inteleasa, stia sa comunice perfect non-verbal (fara sa o invatam noi ca "lapte"= "semnul care mulge vaca":)) si noi o intelegeam intotdeauna.

izabela88 spune:

stati asa sa-mi pun ochelerii de cal,nu de alta,dar sa fim pe aceeasi lungime de unda!
in primul rand,nu vreau sa impun nimic nimanui,presupun ca mamele de pe forum au coloana vertebrala necesara luarii proprilor decizii si,deasemenea,stiu sa filtreze sfaturile si informatiile primite
in al doilea rand,faptul ca m-am folosit de acest limbaj al semnelor sa comunic mai bine cu copilul meu,nu cred ca ma face mai putin mama,sau dovedeste ca nu am instinct matern.
in al treilea rand,daca voi sunteti mai conservatoare si altii mai...deschisi spre nou,nu inseamna neaparat ca fac rau si tre' adusi "pe drumul cel bun" cu orice pret!
carmencat,ai dreptatea ta in legatura cu limbajul semnelor in romana,dar nu e la fel de mediatizat ca ASL,eu una nu am gasit cuvintele/semnele la fel de interactiv prezentate,cu scopul precis de a fi folsite de catre parinti cu bb-lusii lor.
te rog,pune si tu un video cu cainii vorbitori,si metoda,daca se poate...m-ai facut curioasa,cat despre bebe care sa vorbeasca la 5 luni jumate,inca nu am auzit,dar asta nu inseamna ca nu exista,ci doar ca ai fost o fericita.
despre contraindicatiile acestui limbaj la varste fragede(6 luni),nu am gasit(inca).
http://www.idetalii.ro/articole/cat-de-devreme-pot-invata-copiii-limbajul-semnelor
ilinca,vad ca tu chiar ai sfaramat "barierele"
majoritatea parintilor se lauda cu precocitatea copiilor,dar tu se pare ca esti mandra(sentiment recomandat tuturor parintilor cu privire la copilasii lor)...ca nu spunea prea multe la 3 ani.e si asta un inceput,poate lansezi un nou trend
important este ca ati fost niste parinti receptivi la modul ei de comunicare!
astept pareri in continuare si sper sa gasesc si mamici pe care...le-a luat valul modernist si au folosit semnele(cu bb-lusii lor fara probleme de auz)!

Tala spune:

Am o fetita de 11 luni aproape. De pe la 7 luni mi-a recomandat o prietena folosirea acestui limbaj si mi s-a parut o idee f buna. Poate pt ca primul meu copil nu a recitat poezii de la 6 luni. Nici instinctul matern nu mi-a lipsit si l-am inteles perfect pana cand s-a hotarat sa vorbeasca (pe la 2 ani si ceva). Insa au existat acele momente de panica descrise in primul mesaj de aici cand il intrebam ce culoare are ce-mi cerea el.
Ca parinte cred ca e relativ simplu sa-ti dai seama daca vrea papa sau nani sau afara, insa invatarea acestui limbaj cred ca e de mare ajutor pt copil care vede ca-l intelegi, simte ca el a comunicat si tu ai receptat, nu ai ghicit, simtit, intuit.
Cum spuneam, am incercat si eu acum cateva luni, dar fara prea mult avant (din diverse motive si pt ca m-am descurajat ... prea curand cu siguranta), insa vad acum cat de incantata e puiuta mea cand, tot repetandu-i poezia cu piticul f mic si mereu insotita de gestica, practic o 'spune' odata cu mine aratand cat de mic era piticul si 'vai,vai,vai' si 'uraaaa' la final cand (productie proprie) piticul se dezneaca. Este foarte fericita cand imi arata ca vrea ceva (cu degetul sau cu palma), cand face 'pa' si 'salut', cand arata 'uraaa' - eu, cu tot instinctul meu de mama destul de ascutit imi place sa cred, nu as ghici toate momentele cand se bucura ea.
Cu siguranta au nevoie sa ne transmita mai multe decat ca vor lapte, apa si kk si nu inteleg de ce atata inversunare contra a invata un copil ceva....

izabela88 spune:

n-am nimic cu americanii(sau alta natie),dar cand gasesc ceva ce imi trezeste interesul si mi se pare util(mie,ca altora poate nu li se pare la fel,dreptul lor) ,cui ii mai pasa cine-i inventatorul???
dupa cum am spus astept pareri pro si contra si nu incerc sa convertesc pe nimeni,doar sa exteriorizez experienta mea si sa aud despre altele asemanatoare
PS carmencat,imi pare rau de cutu,stiu ca,pentru iubitorii de animale,ei sunt parte din familie si se sufera enorm atunci cand nu mai sunt printre noi.in legatura cu confuzia cainilor vorbitori,te-am inteles si chiar am gasit cateva..."exemple de inteligenta canina"

izabela88 spune:

tala,ma bucur pentru bucuria ta,dar nu-i tarziu sa continui sa-i arati cateva semne de baza(chiar daca cei din jur se uita,sa zicem... dubios),importante sunteti voi

http://adelle.ro/comunicam-prin-limbajul-semnelor/
inca ceva,primul semn pe care i l-am aratat fetitei mele a fost cel pentru "te iubesc"