ADHD, Asperger, autism, SD - la scoala (3)
ADHD, Asperger, autism, SD - la scoala (3) | Autor: Chuny
Mickyyy, ea întelegea sensul acestei fraze? Poate a facut un blocaj din cauza stresului pe care l-a resimtit. Eu sunt sigura ca va reusi daca gasesti rapid o alta cale de a o face sa retina aceasta fraza. In ce clasa e? Daca ai suspiciuni de un diagnostic, mai bine vezi un specialist, insa dupa ce ai descris ma îndoiesc ca ar fi vorba de asta. Eventual incearca sa vezi un logoped, nu stiu daca în Ro logopezii se ocupa de logico-matematica si de dificultatile de intelegere.
Oanaib, eu sunt absolut socata de invatatoarea voastra. De azi dimineata una din prietenele mele tocmai si-a retras copilul de la scoala, clasa I, din acelasi motiv ... asta se intâmpla in Franta. Presupun ca plânsul te-a eliberat cumva, dar sti si tu ca nu e suficient si n-o ajuta cu nimic pe fata ta faptul ca plângi. E timpul sa treceti la ofensiva.
Mi-am permis sa schimb titlul pt a face subiectul mai vizibil, si, mai ales, pt ca cred ca informatiile de aici ar putea ajuta mai multi parinti care se lovesc de aceste dificultati la scoala.
Continuarea de aici
Raspunsuri
Laura25 spune:
mesajul lui Mickyyy de la capitolul anterior:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mickyyy Hai ca am inceput sa citesc din urma, si in multe din problemele cu care va confruntati voi cu copii ma regasesc si eu. Un scurt isotric, a inceput sa vorbeasca foarte repede, la un an jumatate deja recita poezii, la mai putin de 2 ani jumatate pronunta corect toate literele, inclusiv R, in schimb e cat de repede invata, pe atat de repede se intimida. A facut 2 ani de gradinita in aceeasi grupa cu sora ei, pe cat de clar, corect si frumos recita cea mare poeziile la serbare, pe atat de prost o facea ea, intotdeauna spunea poezia foarte incet, mereu trebuia ajutata (cu toate ca o stia perfect), abia la grupa pregatitoare (7 ani) a reusit sa spuna prima oara o poezie la serbare fara sa se balbaie. N-am luat in seama asta atunci, am zis ca e din cauza ca a stat mereu in umbra surorii, si ca acum ca a ramas singura isi va reveni. Era foarte constiincioasa, scria frumos, avea caietelul ei la gradinita pe care ti-era mai mare dragul sa-l privesti, toate cifrele si literele scrise ordonat, alineat, clar si corect. Nu mi-am pus vreodata problema ca ar avea probleme. A inceput scoala. A nimerit o doamna foarte exigenta, care le dadea foarte multe teme, si care ii "muncea mult". Totusi, sarind peste acest aspect care nu prea mi-a convenit, era un pedagog foarte bun. A simtit-o ca e o fire sensibila si timida, ca are nevoie de incurajari, nu a marginalizat-o in niciun fel, a incurajat-o, si cu toate ca pe caietele ei erau teme inrosite din cauza neatentiei (lipsa alineate, scris pe randul care nu trebuie, unit gresit literele, etc) totusi a terminat semestrul I cu FB pe linie. Eu n-am stat cu ea sa fac teme decat ocazional, am avut 2 bone in perioada asta, ambele s-au plans ca e incredibil de greu sa faci teme cu ea. Am dat mereu vina pe volumul mare de teme. Am observat ca atunci cand face temele cu mine are nevoie de foarte mult timp sa piceapa ceva banal, ca se plange ca nu-i explic pe intelesul ei, desi erau exercitii gen gaseste numarul necunoscut, unde scria 3+ [] = 5, exercitii de care mai facuse in urma cu o zi gramada. Ii explicam in toate modurile cu putinta, si tot facea scandal ca nu pricepe. Daca cumva schimbam exercitiul si incercam sa ii explic mecanismul, se lasa cu scandal mare. Daca ma foloseam de ea si de surorile ei ca sa ii pastrez calculul dar sa ii schimb enuntul sa il transform in ceva ce putea intelee mai usor, gen daca tu ai cu 2 ani mai mult ca Lizi, si ea are 4 ani, cati ani ai tu, in loc sa se gandeasca la exercitiu juma de ora facea scandal ca ea nu are cu 2 ani mai mult, ci cu 4. Nu reusea sa faca diferente intre adunam, adaugam, suma sau diferenta. Pentru ca de obicei faceam teme seara, am zis ca o fi obosita, nu se poate concentra, ca am eu pretentii prea mari, ca nu stiu sa ii explic pe intelesul ei. dar dupa cum spuneam, in week-end-ul asta deja m-a socat. Era odihnita, nu avea niciun motiv sa nu fie atenta, si totusi, nu glumesc, a avut nevoie de 2 ore ca sa invete un enunt banal. Tati a pus-o sa scrie pe hartie: suma e rezultatul adunarii, primele 2 dati a scris "suma e rezultatul scaderii". A pus-o sa scrie pe o foaie pana jos propozitia asta, a scris jumatate de foaie, si cand m-am dus langa ea s-o intreb ce-a scris, n-a fost in stare sa-mi spuna (rezultatul sumei este, adunarea e suma, spunea orice altceva decat fraza care o scrisese de 10 ori). Apoi a citit-o de pe foaie si am pus-o sa o spuna singura. O citea, si cand lasa foaia jos si trebuia sa ne-o repete noua, nu mai stia nimic. Si nici nu isi batea joc de noi, chiar nu reusea sa isi aduca aminte ce tocmai citise sau scrisese pe foaie. Doua ore i-a luat ca sa poata retine asta. Doua ore dupa ceas  . Reusise sa retina fraza cu "suma este rezultatul adunarii", si daca o intrebam care e rezultatul adunarii nu reusea sa spuna suma, si-o vedeam cum sta si se gandeste, si se chinuie sa isi aminteasca. Si cand reusea sa ne spuna "suma", si o intrebam: deci suma este rezultatul cui?, iar nu mai stia, incepea cu al unei operatii, bine bine, si cum se numeste operatia aia, pai stai sa ma gandesc, si se gandea, si se gandea, dupa care o puneam sa citeasca din nou pe hartie, si iar o luam de la capat, retine propozitia 1 minut, si cand o intrebai invers, iar nu reusea sa raspunda.Poate exista si o alta explicatie pentru comportamentul ei? Sunt eu paranoica? |
Mickyyy spune:
merci Laura.
Incercasem sa editez niste greseli de tastare la mesaj, si nu intelegeam de ce nu ma lasa, abia dupa am observat ca subiectul a fost inchis 
Mada spune:
Sa stii ca cam aceleasi probleme le am sau le-am avut cu fetita mea, acum e in clasa a doua, la noi a fost cu descazutul minus scazator , bla bla
Le-am scris de nenumarate ori si le-am facut cu ea cu exemple cu tot ce trebuie si acum daca o intreb ii e tare greu sa-mi spuna. Si de fapt cred ca nu mai stie.
La adunari cu trecere peste ordin, acum in clasa a doua, am zis ca pana aici mi-a fost, 2 saptamani i-a luat sa le inteleaga si un S in catalog.
Initial am zis ca e dislexica acum cred ca a fost doat cu vreo 2 pasi in urma fata de colegii ei si greu s-a redresat.
Tot asa ca la voi, teme fff multe, timp liber putin, stres la scoala ca nu facea fata...
Pt mine anul trecut a fost foarte greu, anul asta mai putin, dar tot stresant.
Parerea mea e ca teme mult prea multe pt capacitatea lor, presiunea enorma la care sunt supusi in clasa, concurenta multa prea acerba in care sunt lansati de cand a inceput scoala si... asta este rezultatul - copii care nu reusesc sa se adune, sa aibe mintea limpede, sa poate gandi logic informatiile noi.
Mickyyy spune:
Am trecut si cu cea mare prin clasa I de curand, stiu ca si ea a avut probleme oarecum asemanatoare, dar la ea erau notiunile neintelese, daca reuseam sa o fac sa le inteleaga o data, nu mai aveam aceeasi problema cu ea. Era mai greu pana pricepea, intr-adevar, dar nu reveneam de 20 de ori la acelasi gen de explicatii.
Acum citesc din urma. Inca o chestie care o face fata mea, si am vazut ca o fac si altii, nu este capabila sa faca un rezumat, sa povesteasca ceva. Indiferent ca e un desen animat, o intamplare la scoala sau o poveste. Tot ce spune e rupt din context, sa presupunem ca e foarte entuziasmata de un desen, si incearca sa mi-l povesteasca, dar chestiile care mi le spune sunt atat de rupte din context si atat de aiurea explicate, ca eu nu inteleg mai nimic. Nu individualizeaza personajele si actiunea, totul e un amalgam general.
Seara noi citim dintr-o carte, fetita celei de-a sasea luni. Desi citim de 2 saptamani din ea zi de zi, ea inca pune intrebari de parca e prima oara cand citesc din carte. Nu-si aduce aminte personajele principale (ma intrerupe mereu cu cine-i Cesco, cine-i Liuba, cine a zis asta, etc), cuvinte banale nu le intelege si desi i le explic, 5 minute mai tarziu cand il intalneste din nou in poveste ma intrerupe sa ma intrebe ce inseamna (gen coridor, negustor, care i le-am explicat cred ca de vreo 5-6 ori pe fiecare, si daca o intreb, tot nu stie ce-nseamna).
Hai ca ma intorc la lectura, si daca mai gasesc sau imi mai aduc aminte altceva, mai scriu.
Edit: am vazut ca se discuta problema alimentatiei, fata mea este incredibil de slaba (www.dropshots.com/mickyyy#date/2012-05-20/20:37:17" target="_blank">o poza de anul trecut), mananca bine, dar nu asimileaza. Am zis ca o fi semanand cu mine, si eu eram schiloada cand eram mica, dar acum vad ca si asborbtia deficitara poate fi o cauza pentru deficitul de atentie.
Mada spune:
Mikyyy nu a retinut definitia, ca de rezolvat stie sa le rezolve. Si am senzatia ca nici invatatoarea nu a insistat in clasa cu terminologia.
Deci radddd acum cu lacrimi si stii de ce? De cate ori imi povesteste ceva si e agitata si cu cat e mai agitata si mai entuziasmata cu atat nu inteleg nimic. Si vede si ma intreaba "N-ai inteles nimic, nu?" Si radem amandoua.
Eu ii spun ca da, nu am inteles nimic si de regula reia dar cam tot in aceasi nota...
Dar nu tot timpul e de ras ce povesteste si atunci ... e mai nasol. Ca tre sa-i pun multe intrebari ajutatoare sa ma prind ce vrea sa-mi spuna.
In general nu retine nume, ff greu si-a retinut colegii din clasa, numele lor.
Chuny spune:
Mickyyy, du-o la un logoped pentru o evaluare serioasa, cred ca are ceva dificultati din ce spui, dar nu din zona adhd, ci de intelegere. Un logoped competebt ar trebui sa vada ce si cum.
Mickyyy spune:
E posibil sa nu fie nimic, la fel cum e posibil sa fie totusi ceva.
Faptul ca in 7 ani jumatate nu mi-am pus vreodata asemenea intrebari, denota ca nu e o problema prea grava, altfel as fi remarcat-o mai repede. Totusi, daca e o problema si eu o ignor?
Ma inspaimanta faptul ca, citind in urma topicul asta, recunosc la ea multe din problemele cu care se confrunta copii care chiar au fost diagnosticati cu ADHD.
A fost un copil sanatos, nu i-am facut niciun fel de analize pana acum, nu a fost un copil problema, ba din contra, a fost destul de timida, si n-a iesit prea mult in evidenta e nicaieri.
Chuny spune:
Deci tu vorbesti de mijlocia? Cea de care spuneai ca e încapatânata? E posibil ca ea sa se afle in dificultate dintotdeauna si voi sa nu fi remarcat asta pâna acum. Si în dificultate nu inseamna neaparat un diagnostic, ci doar ca are nevoie de un alt mod de predare a cunostiintelor. Eu zic sa întrebi in jur de un logoped cât mai repede care sa îi evalueze nivelul de intelegere (compréhension in franceza, in româna nu-s sigura ca termenul e chiar intelegere).
Oanaib, ce hotarâre ai luat?
julyjuly spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mickyyy E posibil sa nu fie nimic, la fel cum e posibil sa fie totusi ceva. Faptul ca in 7 ani jumatate nu mi-am pus vreodata asemenea intrebari, denota ca nu e o problema prea grava, altfel as fi remarcat-o mai repede. Totusi, daca e o problema si eu o ignor? Ma inspaimanta faptul ca, citind in urma topicul asta, recunosc la ea multe din problemele cu care se confrunta copii care chiar au fost diagnosticati cu ADHD. A fost un copil sanatos, nu i-am facut niciun fel de analize pana acum, nu a fost un copil problema, ba din contra, a fost destul de timida, si n-a iesit prea mult in evidenta e nicaieri. |
Faptul ca e timid si ca nu a iesit in evidenta in colectiv este exact ce imi atrageau atentia, atat educatoarele la gradinita, cat si invatatoarea, acum in clasa I cu baiatul cel mare. Timiditatea excesiva ii face pe copii sa nu interactioneze usor si sa se autoizoleze, ori ei au nevoie de ceilalti copii ca prin joc si dialog sa se autoconstruiasca. Si al meu care e in clasa I nu isi face usor prieteni si invatatoarea ne-a atras atentia la sedinta cu parintii. Fiind un pedagog cu experienta, gandesc ca astfel de lucruri trebuiesc corectate de noii parintii si de psiholog. Presupun ca va gasiti si voi cumva, oarecum in aceeasi situatie cu noi. invatatoarea ne-a directionat spre psihologul arondat scolii. Azi se vede prima oara cu dna respectiva si sunt curioasa sa vad ce ne va propune ca tratament.
oanaib spune:
Eu zic ca lucrurile stau bine. Din punctul me de vedere . M-a intampinat doamna azi la pranz: "trebuie sa facem ceva cu matematica asta ca nu vrea sa scrie nimic", "poate veniti sa stati cu ea sa scrie de pe tabla!" ok"zic eu. Primul meu gand a fost: inseamna ca fata a scris la romana si nu a mai plans la ora de sport. Intr-adevar asa a fost. Deci, victorie! Copilul a inceput sa scrie zilnic la romana dupa cum s-a vazut chiar si la evaluare. Profesorul de sport are vre-o 2 metrii (si se cam sperie de el)si ei oricum nu-i place sportul din cauza motricitatii deficitare, deci daca participa chiar si numai putin la sport e f bine.
Azi avem sedinta cu parintii. Deci trebuie sa o mai vad si dupa-amiaza.
Acum citesc o carte care (sa nu radeti) mi se pare revelatoare. Se numeste Cum sa cresti copii fericiti de Dr. Rudolf Dreikurs.
Sper sa reusesc sa imi schimb atitudinea intr-un mod pozitiv astfel incat sa o influentez si pe ea in bine.
Am ajuns la concluzi ca am un copil profund descurajat si incerc sa schimb asta.
In ceea ce o priveste pe doamna am hotarit sa o ignor si de la anul sa o schimb cu orice risc.