Pro sau contra chirie

Zala spune:

ina.click, ai dreptate, fiecare are experienta lui. Eu am vorbit de a mea si-am spus ca nu-i o regula sa fie asa. Intamplator, asta mi s-a potrivit mie.

As vrea sa adaug insa ceva: in cazul meu, nu numai proprietarii sunt minune, ci si eu sunt un chirias bun. Intr-un fel, atunci cand am inchiriat eu, proprietarii erau in situatia lui Mickyyy - nu le ajungeau banii sa plateasca rata la apartament, n-aveau nici macar bani sa utileze la minim apartamentul, nicicum sa-l mai si mobileze si sa suporte si cheltuielile de intretinere ale imobilului. Eu am luat apartamentul in stare noua, nu m-am tocmit deloc la chirie, le platesc anticipat pe cate 4 luni fara sa-mi ceara ei, imbunatatirile pe care le-am facut au fost pentru confortul meu functional si estetic, iar mie mi-au spus ca imi dau voie sa fac ce modificari vreau; au fost constienti ca modificarile nu le pot lua cu mine cand plec :) si ceva necugetat n-as face, fiindca tratez casa ca a mea.

Daca ar fi sa vina maine si sa-mi spuna ca vor sa se mute ei in apartament, sa nu mai stea cu parintii, i-as ruga sa-mi lase timpul stabilit in contract: 60 de zile, ca sa-mi gasesc ceva convenabil unde sa ma pot muta. Si n-as regreta nici o cheltuiala facuta, as regreta doar locul, fiindca ma simt excelent aici. Dar asta e putin probabil sa se intample, lor le e teama mai degraba sa nu ma mut in alta parte sau sa-mi iau casa.

Nu pledez neaparat pentru chirie. Am relatat o experienta si-am spus ce-as alege eu avand ca model experienta asta.

Rufus spune:

Rationamentul este corect.
Insa problema lui Micky este ca procedand asa pe cativa zeci de ani, iti privezi copiii si, de ce nu pe ei parintii, de lucruri elementare. La parinti o fi cum o fi, dar daca nu ai grija de ceea ce le trebuie copiilor in primii douazeci de ani ai vietii lor, degeaba au un ban in plus in ultimii 20 de ani ai vietii lor. Adica nu ca-s degeaba, ca-s buni oricand...insa banii au si ei rostul lor, daca-s dramuiti.
Asta-i dilema: si-asa e rau, si-asa nu-i bine.

Rufus, Tora si iadele

Laura25 spune:

Intr-o vreme cand eram asa si asa cu veniturile (nici la sapa de lemn, dar nici nu ne permiteam mai nimic) si=a luat soacra'mea mobila si electrocasnice noi. Banii ei, treaba ei, nu ne-a deranjat cu nimic. Insa, a tinut sa ne precizeze ca "doar voua va raman toate". Dhaaa ... care va sa zica era o investitie pt noi de fapt. Daca o tine Dumnezeu sanatoasa si traieste macar cat mama ei, pana dupa 85 de ani, ce fasole mai fac eu cu mobila si electronicele ei peste 25 de ani!?
La fel cu casa/ap, e mai bine sa ne gandim ca vor rezulta din vanzarea imobilului bani de o vacanta la cei "tz" nepoti ce ii vom avea peste 50 de ani. Copiii nostri peste 40-50 de ani vor fi si ei la o oareshce varsta, cu familiile lor, cu copiii si grijile, situatia lor. Nu vor sta sa ne astepte pe noi sa murim pt a-si face rost de casa. Si nici nu cred ca e o idee buna sa le tot spunem cand sunt mici ca toate sacrifiiciile le facem pt ei, sa le lasam o baza materiala cand vom muri, pt ca probil vor ajunge sa se roage sa crapam odata si sa le fie si lor, in sfarsit, bine ...

Androix spune:

Bai, nu stiu, dar faptul ca ai mei au facut in asa fel incat sa aiba ce vinde la batranete pentru copii e motivul pentru care eu sunt proprietara de la 22 de ani si n-am platit in viata mea chirie sau rate la banca pentru casa. Poate unii dintre noi vor proceda la fel si nu va fi cazul ca urmasii nostri sa astepte sa murim ca sa se bucure de investitia aia cu care ii "amenintam" de mici.

Acum caut si intorc problema pe toate partile ca sa ne mutam la o casa mai mare si intr-o zona mai buna ca sa fie ei aproape de scoala. Peste 15-20 de ani n-o sa ma mai coafeze 4 camere, doar eu si sotul meu, ca copiilor o sa le arda sa stea singuri cu perechile lor eventual, nu cu mine, si nici in buricul targului n-o sa tin mortis sa stau. Si o sa fie bine pentru noi toti daca voi avea ce vinde. in loc sa platesc chirie si la pensie.

Laura25 spune:

A nu se intelege ca fac elogiul vietii pline de cheltuieli aiurea, fara sa pui nimic la saltea (bani inr-un cont de economii, o investie imobiliara sau de alt natura). Incerc sa spun ca trebuie gasit acel echilibru si acea situatie care se potriveste fiecarei familii in parte, in asa fel incat sa nu mori ca un caine pe strada, dar nici sa nu iti dai viata pt 4 pereti.

AdiS spune:

Ca tot ai scris mic si sa nu mai dam solutii folosindu-se de detaliile de aici :) :
Sa vindeti apt din Pitesti, sa iei o garsoniera in Buc (pe numele tau si al mamei tale) + achitat din datorii - reprezinta, pentru mine, sa traiesti prezentul si sa te folosesti de posibilitatile pe care le ai. Nu inteleg de ce vrei sa te muti in chirie cand ai la dispozitie asta.

----

Strict la ce ai intrebat: eu, da, as vinde apt si m-as muta in chirie. Singurul lucru care m-ar retine ar fi ca as nimeri din lac intr-un put cu gura mai larga si pe care cred ca l-as escalada cu sanatatea pe care o am acum. Solutia pentru mine este cea din prima parte.

In ambele cazuri, de fapt, te bazezi pe acel apartament pentru mai tarziu. De ce sa nu folosesti centura asta de siguranta acum, sa traiesti prezentul. Si nici macar nu o folosesti in totalitate.

Mai am impresia ca nu vrei sa te atingi de ceva ce deja ai pentru ca iti place sa invingi obstacole-obstacole-obstacole.

anda141 spune:

Sotul meu spune ca cea mai buna investitie pentru copii cand sunt mici e investitia in educatia lor. Plateste-le o scoala buna, cursuri bune, si cand vor fi mari vor putea fi pe picioarele lor si vor putea castiga suficient incat sa si asigure singuri un trai decent si sa nu astepte sa primeasca de tot de la parintii care inca mai platesc ratele la banci. Asta apropo de lasatul casei ca si mostenire. Nu zic ca nu e bine, ideal e sa le poti face pe ambele, dar cand trebuie sa alegi intre una si cealalta as alege investitia in educatia lor. Concluzia mea in cazul vostru e chiria .

Tilia spune:

Am citit ambele subiecte, deci cred ca am inteles, cat de cat, situatia.

Mie mi se pare ca lui Mickyyy, in ciuda meseriei, ii lipseste total educatia financiara. Ingroparea in atatea credite si la casa, si la masina, si la altele nu cred ca-i o intamplare, ci o exprimare a modului in care familia ei ia decizii economice. (Imi cer scuze daca tonul e prea dur.)

In consecinta, mutatul in chirie mi se pare un drum sigur spre aceeasi situatie, amanata cu cativa ani. Nici acum nu inteleg de ce o familie inglodata in datorii prefera un apartament de 450 de euro unuia de 250, e adevarat, intr-un cartier muncitoresc. Si de ce banii care se presupune ca ar veni in plus sunt deja pusi de-o parte pentru "extra" cand au in spate experienta unor ani de lipsuri. Nu e evident ca trebuie sa economisesti cand iti merge mai bine pentru momentele mai rele.

Nu stiu exact ce fel de apartament au, unde e situat si cat de mult ar castiga din vanzarea lui. Personal, as alege o solutie de compromis, l-as schimba cu un apartament dintr-o zona inferioara si, cu diferenta de bani, as mai plati din datorii. Asa nu as ramane nici fara datorii si as mai ridica putin povara financiara.

Mickyyy spune:

Creditele au fost facute pe vreme cand aveam venituri substantiale, si plata ratelor nu ero povara- nu stiu daca educatia financiara sau inconstienta (ca roate se poate intoarce) au fost de vina.
Acum faptul e consumat, si tot ce pot face e sa nu mai repet greselile din trecut.

Si cartierul in care stau e muncitoresc :) iar de schimbat nu am cum, oricum n-as castiga mai nimic daca trec la unul de 2 camere in zona iarla 2 camere in cartier naspa nu ma duc.

CristinaT spune:

Eu nu as vinde apartamentul, de altfel acum cred ca este foarte greu
Miky,eu nu cred ca certurile dintre fete se vor sfarsi daca au fiecare camera lor. De asemeni nu cred ca vei putea cumpara tot ce isi doresc fetele. Si nici nu cred ca e normal. Cursuri sunt si fara plata in Bucuresti. Inteleg ca vrei un nou inceput, dar cred ca veti ajunge in aceeasi situatie. Incearca o refinantare la o alta banca de la 17 ani poti ajunge la 30 sau chiar 35. De asemeni cauta sa iei sau schimbi creditul in rate egale.
Ca sa fiu in locul tau fara sa implic mama, eu chiar m as muta cu chirie si in garsoniera.
In nici un caz nu as da 450euro pe luna pe chirie. Poate 200 de euro.
As vinde din casa orice sa mai pot face rost de bani.
As vinde casa daca as avea nevoie de bani pt probleme medicale doamne fereste.