Bulgarasi: LMA Vlad, Sanziana, Elisa! (43)
Raspunsuri - Pagina 4
georgia_c spune:
lexi ,sunt convinsa ca tu stii mai bine decat mine ,ca ai experienta mariei insa ma incumet sa-ti sugerez ca daca ii dai iaurt ,lasa-l simplu in prima faza ,pt ca s-ar putea sa nu-i placa combinatia de iaurt cu ou sau cu orice altceva ;eu de ex am patit-o cu banana pe care am incercat sa i-o dau cu iaurt si n-a fost chip ;le-am aruncat si i-am dat iaurt simplu si la papacit de numa ;asa ca ,amestecul de iaurt cu ou/biscuite/banana/sau orice altceva intai fa-l cantitate mica si apoi daca merge te poti risca
eu nu i-am dat inca tot albusul ,de altfel chestia asta cu albusul de ou o voi lua treptat , intai 1/4 apoi 1/2 si tot asa ,la interval de cateva zile ca sa vad reactii (ea a mancat pana acum galusti din supa care sunt cu albus si n-a avut nika)
despre analize , daca nu-ti da trimitere fa-le pe banul tau ,pana la urma sanatatea fetei e mai importanta decat orice,asta in caz ca laboratoarele accepta variata asta
va doresc we placut caci nu stiu cat apuc sa intru in we
fetele astept cu sun plaza ,astept propunerea si vin si io , o singura rugaminte am ,sa ma anuntati cu 1 zi inainte sa pot aranja treaba acasa
adc spune:
La multi ani, Toma, bulgaras dragut! Sa fii sanatos, fericit si norocos, sa traiesti la maxim alaturi de surioara ta toate bucuriile copilariei.
Si pentru ca maine il sarbatoresc pe bulgarasul meu desi ziua lui e abia luni, si pentru ca de mult am zis si n-am facut, o sa postez aici povestea nasterii lui, precizand ca acesta e doar sfarsitul unei povesti lungi, care se intinde pe luni si ani de zile, in care s-au intamplat si bune si rele, in care am trait dileme si incertitudini, in care prieteni dragi m-au sfatuit si m-au incurajat si carora le datorez intr-o anumita masura existenta lui Cristi, poveste care mi-a adus in final ce imi doream. Dar deocamdata, desi am avut nevoie de un an ca sa fac asta, am pus pe hartie doar finalul. Fericit.
adc spune:
Vineri, 3 februarie. Sunt deja aproape 40 de saptamani. Zi de monitorizare si nonstress test, la spitalul public. Holul de la internari e la fel, doar ca de data asta canapeaua e complet ocupata, suntem mai multe care il cautam pe acelasi dr. De obicei sunt numai eu, holbandu-ma la cele care se pregatesc de internare. Desi am mai nascut o data ma trec fiori reci, parca nu sunt eu cea care voi trece din nou prin asta peste cateva zile.
Nimic spectaculos in urma controlului, ramane ca ne vedem peste 2 zile la spital, duminica, atunci dr va fi de garda si vom vedea ce e de facut. Afara ninge intr-una. Ma pregatesc sa pornesc motorul, ma suna prietena mea care e nasa fetitei si va fi si a baietelului. Din cauza traficului ingreunat nu ma incumet sa vorbesc la telefon in timp ce conduc. Stau in parcare si vorbim la telefon, parbrizul se acopera de zapada. Ii spun printre altele ca se pare ca bebe se va naste in 5 februarie.
Sambata, 4 februarie, ora 4.30 Socoteala de acasa nu se potriveste cu aia din targ. Ma trezeste o durere intepatoare in partea de jos a burtii, nu e contractie, e pur si simplu durere, imi dau seama ca o simt de ceva vreme prin somn. Semnale sunt inconfundabile. La baie pierd o bucata de dop gelatinos. Nu e mare lucru, stiu, dar incep sa ma pregatesc. In timp ce-mi vad de ale mele – spalat pe cap si restul pe care nu le mai specific - simt contractii putin dureroase, dar regulate. Bebelusul meu pe care inca nu ne-am hotarat inca cum il va chema nu mai asteapta pana a doua zi, e clar. Inca sunt buimaca de somn, dar simt ca incepe aventura. Ma hotarasc sa astept o ora mai rezonabila pt a-mi trezi medicul.
9.20 In sfarsit sun, medicul imi raspunde somnoros, e ziua lui libera, una dintre putinele de care dispune. Imi cer scuze, ma asigura ca oricum ar fi venit la spital, are deja o urgenta, sa stau linistita, nu sunt eu cea care i-am dat trezirea. Ma roaga sa il las sa isi bea cafeaua si ne intelegem sa ne vedem la 10.30 la spital.
10.30 Abia reusesc sa plec de acasa, fetita vrea sa vina cu mine, e usor speriata, aproape in lacrimi. In plus strada e plina de zapada, nu sunt sigura ca pot iesi din parcare dar sunt nevoita sa plec singura ca sa ramana tatal ei cu ea. Reusesc sa plec, conduc cu contractii dureroase cam din 7 in 7 minute, pe un dezastru de vreme si derapez la fiecare intersectie. Sunt -6 grade, totul e inzapezit, noroc ca e sambata si nu e trafic intens, sau poate ghinion ca nici un utilaj nu e la datorie. La 10.40 arunc un ochi la ceas, inca nu am ajuns si deja sunt in intarziere. Stand la semafor fac o poza cu telefonul mobil, sa memorez peisajul de cand plec eu sa nasc. Cu mare greutate parchez langa spital, stramb si aiurea, vad masina dr acolo si ma gandesc ca m-a blagoslovit ca a ajuns inaintea mea.
11.00 Consultul indica clar debutul de travaliu, nu mai avem ce astepta, mi se fac formele de internare - dureaza o gramada pt ca se introduce totul pe calculator. Una din rezidentele dr, care e de garda, a primit indicatii sa nu se dezlipeasca de mine si sa ma insoteasca in sala de travaliu. Macar ea nu ma va injura, oricum ar fi fost la spital, cu sau fara mine. Ma felicit in gand ca am rezolvat tot ce tine de igiena acasa, mi-am imbunatatit mult confortul sarind peste setul de pregatiri dinaintea nasterii. Avem totusi un mic incident, asisitenta de la internari se stramba intr-un mare fel ca nu e treaba ei sa imi care geanta pana la sala de travaliu, care se afla un etaj mai sus. Ma intreaba usor rastit de ce am venit fara nici un apartinator. Nu ma mai obosesc sa ii explic, iau geanta zicand simplu “lasa ca o duc eu”. Ma mira chiar si pe mine calmul meu, altadata as fi reactionat mai urat. Surprinsa si ea ca nu fac scandal, zambeste si mi-o ia din mana “ah, nu am stiut ca e tip troller, asta o pot duce“. In acest moment imi dau seama ca de o vreme nu prea am mai avut contractii, doar dureri surde.
11.30 Cum ma intind in pat contractiile reincep, nu sunt puternice si tin cam 20 de secunde, prea slabe ca sa se intample ceva. Mi se ataseaza monitorul fetal care ne arata ca baietelului ii merge f bine. Rezidenta e lipita de mine, imi verifica fiecare contractie cu ceasul in mana, e draguta si amabila. Constat cu bucurie ca asistenta-moasa e cea cu care a nascut fetita cu 6 ani in urma si ca din fericire la fel ca atunci atitudinea ei e una calda si confortabila. Imi spune si ea ca ii par cunoscuta. Mi se pune perfuzia cu oxitocina, banuiesc ce va urma si nu ma insel, in cel mai scurt timp contractile incep sa fie adevarate si tot mai nasoale, enervant de dureroase. La 7, la 5 si apoi 3 minute. Ma ridic in picioare la fiecare si le indur cu indarjire.
12.00 Mi se pune anestezia epidurala. Desi credeam ca nu-mi va fi teama, cand apare dna dr anestezist cu trusa in mana am o senzatie de gol in stomac. Imi spune ca orice ar fi nu trebuie sa ma misc in timpul procedurii, si ca e obligatoriu sa o anunt sa se opreasca atunci cand simt ca vine o contractie. Cum distanta intre contractii e cam de 3 minute ma panichez toata dar incerc sa nu arat asta. Cu asistenta lipita de mine imi arcuiesc spatele si stau nemiscata, cred ca mai mult de teama. Dr imi explica tot ce face, nu e chiar asa nasol, mai mare a fost emotia. A reusit din prima desi coloana mea vertebrala nu e deloc ideala.
13-13.30 Dilalatia progreseaza bine, ma anunta ca e momentul sa rupa artificial membranele, asteptam o contractie, vine, dr isi vede de treaba, gata manevra! Problema e ca efectul epiduralei se duce incet incet, incepe sa ma doara groaznic, la fiecare contractie e tot mai rau, incep sa bazai ca mai vreau anestezie. In timp ce imi mai injecteaza o doza, prind un schimb de priviri intre dr si anestezista si inteleg in sfarsit ca ideea e sa amelioreze durerea, nicidecum sa o anuleze in totalitate. Mai tarziu am aflat ca mi s-a pus deliberat o doza minima deoarece dr estima un fat mare si ma dorea stapana pe corpul meu pe tot timpul travaliului.
13.45 Mi-e mai bine dupa a doua tura de anestezic, surpriza e ca dilatatia e deja de 9 cm, aproape completa. La fel ca acum 6 ani contractiile sunt beton, din 3 in 3 minute si dureaza cam 40-45 de secunde. Imi blocheaza si plamanii din respiratie, insa de data asta datorita anesteziei suport mai usor totul. Sunt deja obosita, desi nu a trecut mult timp, aproape ca atipesc in ragazul dintre doua contractii.
14.00 Bebe coboara, simt asta, presiunea creste progresiv in zona pelviana, dilatatia e completa. Dr imi spune sa mergem repede in sala de nasteri. As vrea eu, dar nu prea ma pot tine pe picioare, culmea e ca la nasterea trecuta cu toata durerea m-am putut deplasa singura. Incerc inca o data si nu reusesc nici macar sa stau in picioare fara sa ma tin de ceva, mi se pare incredibil. Doua asistente ma sustin si cu ele pe langa mine ajung in sala de nasteri. Presiunea e imensa, mult mai mare decat cand am nascut fetita, parca simt o minge dura care mi se strecoara printre oasele bazinului, am impresia ca va iesi fara sa fie nevoie sa fac ceva, insa cu tot cu partea de jos a corpului meu. Ajunsa la locul faptei urmez orbeste indicatiile dr, impingand puternic si eficient de fiecare data cand mi se spune, imi spun toti ca ma descurc foarte bine.
14.20. Nici nu mai stiu ce simt, durere, usturime sau presiune, sau poate toate la un loc. Banuiesc doar ca mi s-a facut epiziotomia, prea multe nu vad din ce se intampla. Simt ca tesuturile mi se intind fortat, tot mai mult, e mai mult neplacut decat dureros. Aud ca prin vis ca una dintre asistente suna la sectia de neonatologie chemand imediat echipa in sala de nasteri. Intreb daca la urmatoarea contractie chiar apare copilul la care toata lumea rade: “e deja cu umerii afara, doar ca nu vrem sa fortam nimic”.
14.25 Senzatia de elastic intins la maxim dispare brusc si dintr-o data nu mai simt nimic, dar nici nu vad ce se intampla. Intreb incet si repetat daca e ok, nimeni nu imi raspunde, vad doar ca dr zambeste. Minunea mica apare in raza mea vizuala, mare, frumos si sanatos, rozaliu si vioi, il vad zvacnind in mainile dr care estimeaza “asta e copil de 4kg, uite ce picioruse mari are”. Ii taie cordonul, undeva in stanga mea pe o masuta. Bebe are ochii deschisi si plange, dar nu f tare. Vad ca e intr-adevar baiat. Intreb inca o data daca e sanatos, dr rade, are chef de glume: “pai sa vedem, sa zica dr (neonatologul adica), cine stie ce prostii oi fi vazut eu la eco?” Neonatologul intra in atmosfera: “Sa ii dam zece? Merita?” “Ii dam, ca are ma-sa pile pe aici” Ma gandesc ca dr e multumit de cum a decurs treaba, daca e asa glumet la ora la care in loc sa fie cu fie cu familia la masa asa cum planuise e la datorie, iar a doua zi – duminica – il asteapta o zi de garda. Mi-l pune pe burta, bebe ma priveste in ochi. Parca e usor adormit. Nu mai plange, se uita mirat. Nu mi-l lasa decat putin, prea putin, un minut poate, apoi mi-l ia la spalat, cantarit, etc. In cateva minute ma anunta ca intr-adevar bebe are 4kg si 53cm. Le multumesc tuturor, inca o data. Dr imi spune sa stau calma, nu e nici o graba, sa asteptam placenta si apoi va urma “finalizarea”.
Nu ma mai deranjeaza nimic, nimic, nimic. Inchid ochii. Acesta e unul din momentele magice ale vietii, vreau sa il tin minte mereu, sa il pot scoate din cutia cu amintiri oricand voi dori asta mai tarziu. Nu cred sa fi trait multe asemenea clipe in afara de cealalta nastere, au mai fost desigur, dar nu mi le amintesc acum. O fetita si un baiat. Sanatosi. Magic, minunat, dar mai ales real. S-a intamplat deja, a trecut. Sunt eu? Da, cracanata pe masa de nasteri, simtindu-ma perfect. Nu visez? De data asta nu.
bulinuta27 spune:
La multi ani, Toma!
georgia nu e rau de masina asa mica...unde ati fost la ochisori? cum a iesit rezultatul?
dar si-a triplat greutatea: 2900 ori 3 fac fix 8700 dei e super ok
lexi eu am incercat sa ii dau oul in toate felurile...si cu si fara albus..el nu il vrea nicicum si in nici un amestec 
...nici peste si nici ficat
adc ma intorc si citesc si povestea 
Alexa_G spune:
La multi ani Toma!
Adc 
Georgia, Bulinuta propun marti zi de intalnire in sun plaza. Ora depinde de voi!
iaura21 spune:
buna ziua luuuuume...
nu am intrat demult tare pe aici ,mai mult pe FB ,dar mai citesc aici pt. georgia ,pe care chiar o rog sa se uncumete sa-si faca cont si pe FB sa mai povestim mai multe,sa ma plang si eu de nemacatul fii-mii ...desi avea o greutate buna la un an ,adica 10300 gr. inca nu si-a triplat-o pe cea de la nastere dar nu asta ma ingrijoreaza acum ci faptul ca de o luna nu a pus nimic in gr., dar si manaca destul de prost,adica intr-un timp mult prea lung, vreo 40 minute cateodata ,dar termina castronelul cu chiu cu vai, deci undeva intre 150 si 200 gr.,lapte tot mai putin bea desi ii dau de 3 ori pe zi ,nedepasind 180 ml.
iar din lista georgiei ,i-am dat pana acum :branzica ,de orice fel ,si facuta in casa dar si fagaras sau monor,etc, cascaval de cateva ori cate putin ,telemea ,mamaliguta cu branza si ou ( app. intreg i-l dau de cateva luni ),omleta inca nu dar nu ca nu ar manca ea,ii mai dau mazare in ciorbita ,supa crema ,iaurt manca cu mare placere si cu fructe si cu legume, cu orice,peste dar nu chiftelute ,miere a gustat din laptele meu cu biscuiti ,spanac in ciorbita ,nu doar gol ,si nu prea se omoara cu pastele ,as vrea sa-i dau si sa pape dar tre' sa mai incerc retete, la taietei nu-i place cosistenta si nici spaghetele...fructele le manca bine, ii fac dimineata banana cu braza si/sau iaurt ,biscuitii nu-i prea plac, si apoi ii dau si o clementina, kiwi ,ananas sau alceva bucati
georgia ,vreau sa o vad pe anastasia in poze ,ai mai pus ceva pe picasa? sau hai mai bine tu pe FB sa vezi acolo poze si sa vedem si noi
ADC ,nu stiu daca ti-am mai spus dar eu te admir ( nu te condamn) pt. ca ai luptat pt. inca un bebe ,chiar si prin fiv, si inca o data te admir ca ai nascut natural ,nefiind chiar o tinerica ( adica asa cum sunt si eu ), mie tocmai din cauza de FIV si varsta mi-a indicat cezariana si mi-a fost frica sa il contrazic...
no ,as mai scrie acum ca m-am pornit dar mi-e sa nu va plicti...
un WE fain va doresc.
adc spune:
Iaura , esti o draguta.
Nu ma gandeam la vreuna dintre mamicile de aici ca m-ar considera plecata (desi nimic nu e imposibil ), ci la persoane din viata reala, unii mi-au si spus-o si le-am apreciat sinceritatea.
Legat de nasterea naturala dr mi-a zis clar ca daca era primul copil la varsta asta si - mai ales - obtinut prin fiv nu statea la povesti cu mine si programam din start cezariana, e cu totul altceva la al doilea copil cand prima nastere a decurs ok.
mihaelaradu spune:
La multi ani Toma!!!
Sanatate, bucurii, impliniri, ani multi si frumosi, iti dorim!!
mihaelaradu spune:
Lexi imi spun si eu parerea, iar daca tu consideri ca ti se potriveste, aplici, daca nu, ignora-ma, dar te rog nu te supara 
Incearca 1 luna mancare gatita, pasata sau zdrobita cu furculita, in combinatii placute la gust si eventual cu respectarea ingredientelor de pe borcanel. Si da-i preparate cu continut proteic ridicat. Poti sa ii dai ou dupa varsta de 1 an. Eu, personal, am urmat exemplul altei mame de aici, si i-am dat, mai intai, ca si component in alte preparate, apoi ca atare, intreg, de la varsta de 8 luni. O varianta agreata de majoritatea bebelusilor, e branzica "indulcita" cu o banana, un mar, o capsuna, etc. Freaca o bucatica mica de branza cu o lingurita de iaurt si da-i asa, dar nu astepta minuni, bucura-te daca papa 3 lingurite. Si cu bucatile, declara-te super fericita pt cat a mancat. Iris si acum are momente cand doar suge sau molfaie la bucati, dar daca i le zdrobesc si ii rastorn pe masa pasta, linge tot. Au momente. Provoac-o cu texturi, gusturi noi. Asta e sugestia mea, pe scurt, 1 luna da-i numai mancare gatita, preparata de tine, poate s-a plicti de gustul borcanelelor 
ADC am mai scris si pe Fb: ESTI NEBUNA!! Cand imi amintesc ce dureri aveam la contractii din 7 in 7 minute Bravo, felicitari ca ai indraznit si ai luptat ca sa iti infrumusetezi viata cu inca un bebelus!! Si asa te avem linga noi
adc spune:
Mihaela , nu aveam asa mari dureri la contractiile alea de inceput, adica ma durea, dar nu cat sa nu pot conduce. Stresul mai mare a fost ca derapam, pe straduta cu spitalul n-a fost chip sa intru, desi dr meu cu o masina mai mare a parcat fara probleme. Am lasat masina departe, stramb, aiurea, sotul meu a luat-o mai tarziu zicandu-mi ca nu-s zdravana, abia mai trecea autobuzul pe acolo.
Cat despre restul povestii, o sa vezi, a doua oara e muuult mai simplu totul