Fetita mea plange la mine,iar la tatal ei rade si
Raspunsuri - Pagina 2
CorinaDani spune:
natasa, hai sa luam problemele pe rand:
cati ani ai?
esti la primul copil ?
ai citit/te-ai informat cat de cat despre ingrijirea copilului, etape de dezvoltare, etc.?
un bb de 3 luni nu face diverse chestii din rautate, doar ca sa te supere pe tine. calmeaza-te tu, stiu ca e greu cu bb mic, dar cauta o metoda sau varianta de a iesi un pic din casa, o jumatate de ora, doar tu, sau sa faci o baie cu spuma - pe scurt, sa ai un timp doar al tau, in care sa te poti relaxa un pic, probabil ca esti foarte obosita si cu nervii intinsi. chiar daca nu vrei/nu arati pe fata, ii transmiti copilului aceasta stare de nervi pe care o ai tu.
copila plange cand iese tati din camera pentru ca in creierul ei nu exista acele informatii si conexiuni pe care le au copiii mai mari si adultii; fetita ta "crede" ca tati dispare de tot, ea nu are notiunea "tati e in cealalta camera/la baie/ pe hol, tati vine imediat inapoi". pur si simplu pentru ea, iesirea lui tati din camera este echivalenta cu disparitia totala si definitiva. intelegi ce zic eu aici ?
e foarte simplu sa eviti astfel de episoade : cand tati iese din camera, fie o ia pe fetita cu el, fie mergeti amandoua dupa tati, sa vada fetita ca tati nu dispare, ci doar se duce in alta camera. bine, n-o sa va duceti acum cu bb si la toaleta dupa tati, dar cred ca ai prins ideea, da ?
copilul tau poate sa planga, aparent fara motiv, din o mie de alte motive : colici, reflux acid, gaze in burtica, ii este prea cald/frig, ii este foame/sete, o deranjeaza pozitia in care sta, o deranjeaza sau o strange pampersul sau un obiect de imbracaminte, etc.
apropo, spui ca o alaptezi. esti atenta la ceea ce mananci si bei tu, astfel incat bb sa nu aiba dureri de burtica si/sau colici ?
Maria-Cris spune:
Eu am o fetita de 5 luni si te inteleg perfect caci am trecut printr-un episod similar, si problema nu era doar aceea ca tatal era sau nu preferat, ci totul in jur mi se parea o problema. De fapt, totul mi se tragea de la oboseala acumulata si mai ales de la sentimentul neplacut pe care mi-l crea alaptatul. Din momentul in care am renuntat, relatia noastra (a mea si a fetitei, ca sa nu mai vorbesc de cea cu sotul) s-a imbunatatit, pana la maximum si am ajuns in sfarsit sa ma bucur de un copil pe care mi l-am dorit foarte mult timp.
Nu vreau sa iti creez confuzii, dar sfatul meu e sa descoperi dincolo de toate ce anume te face pe tine sa te simti inconfortabil si sa indepartezi acel ceva. Iti garantez ca odata hotararea luata, totul se va imbunatati si bb iti va arata ce mult te iubeste.
aschiutza spune:
Daca alaptezi s-ar putea sa plinga ca sa iti atraga atentia sa ii dai de mincare sau pur si simplu sa il iei la sin sa gaseasca alinare. Si la mine in brate plinge bebe in timp ce la tata adoarme, dar la mine arata ca vrea din nou la sin (chit ca tocmai a terminat de mincat).
Stiu ca la primul copil e stresant si tot te gindesti ca faci ceva prost de nu ii placi copilului. Si al meu flacau il prefera pe taica-sau, ceea ce mi-a picat bine la a doaua sarcina cu probleme cind nu am putut sa ma joc cu el ca inainte...
Lasa sa vezi cind ajunge la perioada de "nu" si va va scoate din minti numai pe voi doi parinti, in timp ce cu bunicii si la gradinita va fii un copil model (am o bucata din asta acasa 
).