Vreau sa-mi fie mila!
Raspunsuri - Pagina 23
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Chuny Eu zic ca aici am vorbit de mai multe cazuri si de mai multe tipuri de mila/compasiune. Aplaud mila declarata pt cei care mor de foame in Africa, doar daca e insotita si de o mica actiune pt stângerea de fonduri sau de o mica donatie. Ma simt solidara cu mila pt o persoana care s-a dus. Ma lasa rece mila declarata care nu e urmata de nicio consecinta care ar putea ameliora confortul persoanei careia i se adreseaza mila. Ma lasa rece. Nu o condamn, nu spun ca-i rusine, insa declararea ei mi se pare absolut inutila si neimportanta. De exemplu sunt martor al unui abuz/discriminare, mi-a mila de abuzat/discriminat, dar mi-e mila si atât. Repet, in cazul asta sa-ti declari mila e absolut inutil. Primesc cu drag mila unei prietene care stie ca sunt intr-o depresie si apare la usa mea cu o prajitura sau ma invita la ea la o cafea. Ca sa ma asculte. Daca doar imi transmite ca ii e mila si ca ea n-ar putea sa traiasca ce ar eu, dupa are si-ar vedea de treaba fara sa-si transforme mila in ceva care sa devina confortabil pt mine, atunci nu am nevoie de o declaratie de mila. O poate tine pt ea. primesc cu drag mila unei prietene indreptate catre fiul meu, daca atunci cand ne intâlnim îl ia de mâna si îi vorbeste cu rabdare, dar cu tandrete si cu drag. Nu accept mila unei persoane care si-o declara, dar nu se intereseaza niciodata de soarta lui. Si inchei prin a spune ca mie mi-e mila pt copilul meu si am un pumnal in inima in fiecare clipa, dar nu îi voi spune niciodata asta. In schimb mila mea se traduce prin faptul ca fac totul pt ca el sa fie fericit si ca îi ofer o sansa atunci când nimeni nu vrea sa o faca. Mila mea se traduce, in general, prin fapte. Ultima oara mi-a fost mila pt o prietena, mamica de copil cu autism, care a facut o tentativa de sinucidere in decembrie. Mi-e mila de mor si mi-e groaza ca a doua oara nu va mai rata tentativa, mi-e groaza sa merg la inmormântarea ei. Mila m-a facut sa merg pâna la Paris, sa o vizitez la spital, sa o sun des si sa o incurajez fara sa o ranesc si fara sa-i spun vreodata ca mi-e mila. Mi-e mila de o familie de la noi din oras, asupra careia administratia pune o presiune enorma pt a le interna copilul in institut. Ce am facut cu mila mea? I-am plimbat la specialisti pt copil pt ca ei nu au masina. I-am pus in legatura cu specialisti, am luat legatura cu avocata lor si am ajutat cu toate informatiile posibile. Asa s-a tradus mila mea. Ultima oara am plâns de mila unei fetite de 4 ani batute cu bestialitate de parintii ei, procesul e in curs, dar am plâns de mila ei pt ca au batut-o cu picioarele in burta pâna au omorât-o. Atunci am plâns de mila si de neputiinta. Mi-a mai fost mila de un câine lovit si pierdut aici pe strada. Asa ceva e foarte rar, dar l-am luat de acolo si l-am dus la veterinar. Asa s-a tradus mila mea atunci. Eu in general când simt mila, iau si atitudine. Nu o declar, pt ca mi separe ceva mult prea intim. O singura data in viata am respins ajutorul cuiva, dar a fost pt ca am simtit din partea persoanei un pic de desconsiderare pt ceea ce ni se intâmpla. si am zis, nu, multumesc. Atât! Nu stiu sa explic mai bine de atât. Mai mi-e mila de mine, asa cum spuneai si tu, Buflea. Mi-e mila ca ma sacrific pt a oferi ce e mai bun copilului meu si imi pun in pericol securitatea financiara in anii când voi fi la pensie. Mi-e mila si mi-o declar!  dar muncesc sa schimb asta, deci tot de atitudinea de dupa mila e vorba. No, sper ca e mai clar acum. |
Chuny, foarte frumos mesajul tau, frumos frumos
L-am inteles si eu si m-a impresionat ... Nu cred ca e cineva pe lumea asta care sa-l conteste. O singura observatie am ... Amesteci doua notiuni: ce simti tu cand intalnesti situatii dificile, si simti mila ca noi toti ... Si ce simti cand auzi despre mila pe care o simt altii ... aici judeci (aplauzi, te lasa rece, condamni) si nu stiu daca este foarte corect.
Mila este un sentiment personal, pe care fiecare a incercat sa il explice, asa cum il simte ... Ce facem mai departe motivati de ea, este alegerea fiecaruia si tine mult de resursele disponibile (materiale, sociale, emotionale, de timp) ... nu cred ca a fost intentia acestui subiect sa comenteze felul in care mila cuiva este evaluata in exterior. Pentru ca astfel de evaluari nu prea se fac ... cred eu (?).
De asemenea ( pentru Ana) nu cred ca scopul acestui subiect a fost daca cineva are sau nu nevoie de mila ... Caci si daca are si daca nu, sentimentul nu se poate controla si eventual stopa, asa cum nu se poate controla situatia nefericita care l-a provocat.
portocalia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Chuny Deci eu, personal, nu condamn niciun sentiment de mila, ci doar milosul care asteapta recunostiinta si o buna primire, mai ales in cazul în care nu ofera absolut nimic celui asupra caruia e indreptata. |
in cazul asta, condamni meschinaria si ipocrizia. ce legatura au acestea cu mila?
am citit si eu pana aici si ma doare capu'. no offense, dar exista un motiv pentru care filosofia e facuta de filosofi si nu de nea ion (ca-i si el om).
edit ca sa spun ca mi-e mila de oamenii care se chinuie pana la dumnezeu sa exprime ceva si nu reusesc.
buflea spune:
Vai de mine, cat am mosmondit eu mesajul meu pe telefon, vad ca a scris Rufus acelasi lucru ... . Nu ma deranjeaza ca suntem de acord, ma deranjeaza ca mereu aterizez dupa el si zice lumea ca il copiez ... pana sa stralucesc si eu ...
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Chuny Rufus, sigur ca poti sa simti orice. Insa daca mila declarata si purtata ca un steag nu e acompaniata de o actiune sau de respect, e fix apa de ploaie. Utila oglinzii tale personale si atât. sau imaginii pe care vrei sa o oferi. Intelegi nuanta? Nu discutam despre a avea sau nu sentimentul de mila, ci de a-l imparti declarativ in stânga si dreapta, desi mai degraba te-ar reprezenta bocancii decat mila pe care o declari. |
Chuny, zau...mai, doar tu si inca cateva vorbiti de mila asta ca steagul buna pentru oglinda personala. Eu, daca ma crezi, nici n-am bagat de seama ca ar exista asa ceva, pentru ca daca observ o persoana care ar mima mila pentru folos personal, as sti ca aia nu e mila...
Daca ne consideram oameni de buna credinta, ce tot ii dam zor cu mila de fatada? Aia nu e mila! E un rahat de fanfaronada...nu e mila!
Rufus, Tora si iadele
kariguld spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ana Stroe Situatia nu-i comparabila, pentru ca persoanele cu handicap in jurul caruia se invirte subiectul si nimeni nu vrea sa recunoasca |
eu am inteles ca subiectul se adreseaza unei palete largi de oameni, nu numai persoanelor cu dizabilitati.
si nu inteleg de ce trebuie sa dea socoteala cineva, oricine si nimeni pana la urma, de sentimentele pe care le are in diverse faze ale vietii? de mila, de compasiune , de empatie si asa mai departe. de ce trebuie sa isi justifice cineva trairile, simtamintele? de ce sa impun eu ce si cum sa simta? de ce sunt exclusi din start cei ce nu sunt pe aceasi lungime de simtamant cu noi?
acum vad ca a scris si Rufus si a explicat mai bine.
din mila sau compasiune sau emaptie am lucrat voluntara la centru de autism de la noi din oras. atat de bine am lucrat, ca acuma mi s-a oferit un contract acolo.
din mila, compasiune lucrez cu bolnavi in faza terminala. (na, ca acuma stie tot forumul cu ce ma ocup) stau langa ei si ascult cele mai ascunse ganduri, dorinte, vise care nu se vor implini niciodata. si incerc acolo unde se poate, un vis sa fie implinit.
din mila, compasiune particip la campanii de strangere de fonduri ptr copii saraci din Africa.
din mila, compasiune am salvat doi copii mici de undeva de la tara din Romania, care urmau sa-si piarda piciorul daca nu erau dusi la Bucuresti. am alergat in miez de noapte cu masina pana in capitala.
din mila, compasiune s-au oprit trecatorii din gara de la noi si mi-au fost de un real folos si ajutor atunci cand m-am prabusit la pamant, intr-o zi de septembrie anul trecut.
si lista poate continua., dar consider totusi ca nu fac nimik deosebit, asa ca ma opresc aici.
suntem oameni si actionam conform simtamintelor care ne stau in inima, in suflet. prea putini sunt aceia care raman nepasatori in fata dureri umane, indiferent de forma ce o imbraca.
edit, vad ca deja s-a mai scris, pana s-a incarcat pagina la mine...
s-a facut deja dimineata. 
Chuny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Chuny, foarte frumos mesajul tau, frumos frumos L-am inteles si eu si m-a impresionat ... Nu cred ca e cineva pe lumea asta care sa-l conteste. O singura observatie am ... Amesteci doua notiuni: ce simti tu cand intalnesti situatii dificile, si simti mila ca noi toti ... Si ce simti cand auzi despre mila pe care o simt altii ... aici judeci (aplauzi, te lasa rece, condamni) si nu stiu daca este foarte corect. Mila este un sentiment personal, pe care fiecare a incercat sa il explice, asa cum il simte ... Ce facem mai departe motivati de ea, este alegerea fiecaruia si tine mult de resursele disponibile (materiale, sociale, emotionale, de timp) ... nu cred ca a fost intentia acestui subiect sa comenteze felul in care mila cuiva este evaluata in exterior. Pentru ca astfel de evaluari nu prea se fac ... cred eu (?). De asemenea ( pentru Ana) nu cred ca scopul acestui subiect a fost daca cineva are sau nu nevoie de mila ... Caci si daca are si daca nu, sentimentul nu se poate controla si eventual stopa, asa cum nu se poate controla situatia nefericita care l-a provocat. |
Buflea, multumesc ca m-ai citit si înteles. Eu cred ca toti facem judecati de valoare si nimic din exterior nu ne poate împiedica sa o facem. Eu judec si nu mi-e teama sa o recunosc, judec mila declarata si care nu e urmata de nimic, am mai explicat asta. Cred ca mila asta fara consecinte care sa amelioreze confortul sau orizontul celui careia îi este adresata, ar trebui sa fie o mila intima, decenta si nedeclarata. Asta e explicatia pt care EU judec acest tip de mila atunci când nu îndeplineste aceste conditii.
Si nu fac nicio aluzie când spun ca mila declarata de dragul declaratiei si a propriei imagini si bocancii cu care tratam obiectul milei, nu prea fac casa buna. Eu personal am zis tot ce aveam de zis, nu cred ca pot explica mai bine decât am facut-o in mesajul anterior.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Chuny Eu judec si nu mi-e teama sa o recunosc, judec mila declarata si care nu e urmata de nimic, am mai explicat asta. Cred ca mila asta fara consecinte care sa amelioreze confortul sau orizontul celui careia îi este adresata, ar trebui sa fie o mila intima, decenta si nedeclarata. Asta e explicatia pt care EU judec acest tip de mila atunci când nu îndeplineste aceste conditii. |
Am inteles, dar cine naiba declara mila asta pe care o dispretuiesti tu atat ?
Uite, am sa-ti fac o marturisire, pe care cred ca am mai scris-o undeva pe la Pinguini ... eu simt mila in multe situatii, dar am foarte putine resurse emotionale sa stau fata in fata cu durerea umana, deci probabil ca fac mult, mult, mai putin decat ce face Kari de ex ... Nu as lucra intr-un spital, nici cu batrani, nici cu copiii autisti ... nici daca m-ar plati milioane. Cu riscul de a ma dispretui de aici inainte, am sa spun ca NU POT, psihic nu pot, ma consuma emotional pana la epuizare.
Totusi cred despre mine ca am un suflet bun, ajut cand pot de la distanta, nu m-am gandit niciodata sa ma cenzurez cand imi e mila de ceva, dar daca ma pui sa lucrez intr-un centru de bolnavi terminali (de ex), m-am sinucis in 2 saptamani ... sincer, nu stiu cum sa iti explic, nu pot, psihic nu pot. Cel mai recent exemplu pe care l-am dat a fost pe partia de ski, cand cineva in fata mea a cazut si mi s-a parut (?) ca am auzit o paraitura de os ... te rog sa ma crezi ca nu am putut sa ma opresc, m-am oprit mai jos ca sa-i strig ca ma duc jos de tot sa trimit ski patrolul la ea. Asta am facut si nu am avut curajul sa intreb ce s-a intamplat cu persoana aia ...
Cand mama mea a avut un atac de vertigo cu care am ajuns aici la spital, am facut fata situatiei, in sensul ca am stat langa ea, am stat in spital - deci daca soarta ma pune fata in fata cu o situatie critica (asa cum esti tu de ex) probabil ca m-as descurca ...dar emotional nu mi-am revenit 2 saptamani, si acum mi se pune un nod in gat cand ma gandesc ca intr-o zi o sa stau fata in fata cu boala terminala a tatalui meu si mai apoi cu el pe ultimul drum.
De aia am spus ca "actiunile" motivate din mila tin de resursele fiecaruia si nu prea este cinstit sa judecam ...
Chuny spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui portocalia
in cazul asta, condamni meschinaria si ipocrizia. ce legatura au acestea cu mila? am citit si eu pana aici si ma doare capu'. no offense, dar exista un motiv pentru care filosofia e facuta de filosofi si nu de nea ion (ca-i si el om). edit ca sa spun ca mi-e mila de oamenii care se chinuie pana la dumnezeu sa exprime ceva si nu reusesc. |
Portocalia, daca ai fi urmarit cu atentie topicul, ai fi vazut ca la început se discuta si despre acea mila care apare si e declarata, desi nu atrage dupa ea nicio fapta care sa schimbe viata persoanei carei îi e adresata. s-a discutat de toate tipurile de mila si s-au dat exemple din toate de catre mai multi participanti.
Eu mila asta care nu e urmata de nimic, nu as numi-o meschinarie, decât in cazul in care ar di declarata cu scopul de a reduce persoana careia îi e adresata. Daca e declarata cu sinceritate, desi nu era cazul, atunci o numesc o mila inutila si neinteresanta (prin declararea ei).
Chuny spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui buflea
Am inteles, dar cine naiba declara mila asta pe care o dispretuiesti tu atat ? Uite, am sa-ti fac o marturisire, pe care cred ca am mai scris-o undeva pe la Pinguini ... eu simt mila in multe situatii, dar am foarte putine resurse emotionale sa stau fata in fata cu durerea umana, deci probabil ca fac mult, mult, mai putin decat ce face Kari de ex ... totusi cred despre mine ca am un suflet bun, ajut cand pot de la distanta, nu m-am gandit niciodata sa ma cenzurez cand imi e mila de ceva, dar daca ma pui sa lucrez intr-un centru de bolnavi terminali (de ex), m-am sinucis in 2 saptamani ... sincer, nu stiu cum sa iti explic, nu pot, psihic nu pot. Cel mai recent exemplu pe care l-am dat a fost pe partia de ski, cand cineva in fata mea a cazut si mi s-a parut (?) ca am auzit o paraitura de os ... te rog sa ma crezi ca nu am putut sa ma opresc, m-am oprit mai jos ca sa-i strig ca ma duc jos de tot sa trimit ski patrolul la ea. Asta am facut si nu am avut curajul sa intreb ce s-a intamplat cu persoana aia ... Cand mama mea a avut un atac de vertigo cu care am ajuns aici la spital, am facut fata situatiei, in sensul ca am stat langa ea, am stat in spital - deci daca soarta ma pune fata in fata cu o situatie critica (asa cum esti tu de ex) probabil ca m-as descurca ...dar emotional nu mi-am revenit 2 saptamani, si acum mi se pune un nod in gat cand ma gandesc ca intr-o zi o sa stau fata in fata cu boala terminala a tatalui meu si mai apoi cu el pe ultimul drum. De aia am spus ca "actiunile" motivate din mila tin de resursele fiecaruia si nu prea este cinstit sa judecam ... |
Nu mi-ar trece prin cap sa judec cantitatea actiunilor caritative pe care le poate face o persoana si îti dau dreptate când spui ca asta depinde de resursele pe care le are fiecare.
Dar daca nu te tine coloana vertebrala sa faci un gest pt soarta cuiva, atunci nici nu-i declari "mila" ta, ci o tii pt sufletul tau. iar persoanei in cauza îi spui cel putin o încurajare, dar nu îi declari mila. Eu doar de declaratia asta ma cramponez si o judec.
Pâna la urma mi se pare ca ne intelegem.
portocalia spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui Chuny
Portocalia, daca ai fi urmarit cu atentie topicul, ai fi vazut ca la început se discuta si despre acea mila care apare si e declarata, desi nu atrage dupa ea nicio fapta care sa schimbe viata persoanei carei îi e adresata. s-a discutat de toate tipurile de mila si s-au dat exemple din toate de catre mai multi participanti. Eu mila asta care nu e urmata de nimic, nu as numi-o meschinarie, decât in cazul in care ar di declarata cu scopul de a reduce persoana careia îi e adresata. Daca e declarata cu sinceritate, desi nu era cazul, atunci o numesc o mila inutila si neinteresanta (prin declararea ei). |
Chuny, mila e un sentiment, e o chestie abstracta. Declararea unui sentiment se numeste.... declaratie! De acord cu tine ca felul in care declari un sentiment (orice sentiment) conteaza si se face in functie de o gramada de factori, inclusiv educatia celui care declara. Dar parerea mea - dupa ce am citit destul de atent subiectul - e ca tu amesteci rau de tot niste termeni si din cauza asta majoritatea oamenilor nu te inteleg sau te inteleg foarte greu. Si faptul ca mai esti si extrem de agresiva, desi e doar vina ta ca nu ai cuvintele la tine, deranjeaza.
cam asta-i, sorry.