Probleme cu tatal
Raspunsuri - Pagina 8
mihaela_s spune:
Eu am impresia ca o parte din cei care scriu aici, nu inteleg alcoolismul ca boala. Eu cand am inceput sa citesc despre asta, am inceput sa imi vad tatal cu alti ochi. Am inteles ca el nu e vinovat, ca nu e egoist, ca nu isi constientizeaza problema nu pentru ca nu vrea ci pentru ca nu poate, pentru ca e BOLNAV!
Eu nu am ramas uimita de ceea ce fac suedezii. Noi acasa faceam asa cu tata. Primea bani cu portia sa isi cumpere bautura. Asta dupa ce am citit cum spuneam mai sus, si am inteles...
mihaela_s spune:
http://acest topic este si pe site-ul Desprecopii/Alcoolul/alcoolismul-a-abuzul-de-alcool-sau-dependenta_22
http://www.alcooliciianonimi.ro/boala.htm
mihaela_s spune:
Citat din primul articol, pe care desprecopii.com nu il accepta :((
Poate fi considerat alcoolismul o slabiciune?Sus
Nu trebuie sa se considere ca dependenta de alcool este un semn de slabiciune si de asemenea, nu inseamna ca o astfel de persoana are probleme volitionale (de vointa). Unele persoane care au aceasta dependenta pot sa-si diminueze consumul de alcool sau in unele cazuri pot sa si renunte la acest obicei, dar majoritatea persoanelor cu dependenta de alcool necesita tratament specializat pentru a abandona acest viciu. Adictia la alcool este o afectiune cronica, la fel ca si diabetul zaharat sau astmul bronsic. De cele mai multe ori este necesar tratamentul de specialitate (consiliere psihologica, administrarea de medicamente sau o combinatie intre cele 2 metode). In cazul persoanelor care consuma alcool de o perioada lunga de timp, este necesar tratamentul simptomelor de sevraj (care apar la stoparea consumului de alcool) numit, detoxifiere.
Aqai spune:
dana, la intrebarea de ce unii si nu altii, cred ca mai multi factori obiectivi.
o abordare - pragmatica si empirica
e tare greu cred sa fii empatic fata de cineva care iti face rau sistematic
dar e usor sa fii empatic fata de cineva care sufera sau are de infruntat mari dificultati in vari-aspecte ale vieti.
Abordare stiintifica (adica aviz de definitii:)
am empatie fata de persoanele care sufera un abuz emotional, nu am de ex pentru o persoana cu o conditie pe care nu o cunosc si nu o inteleg.
Asta pentru ca PRIN definitie, empatia inseamna puterea de a intelege si de a "intra" imaginar in pielea altei persoane. Ori cata vreme nu inteleg ce se intampla cu persoana respectiva, nu am cum sa fiu empatica - deja as iesi din sfera definitiei.
asta nu inseamna ca nu am intelegere si rabdare fata de persoane cu o conditie necunoscuta mie - pana cand o cunosc. apoi mai departe pot sa raman la intelegere si atat, pot deveni empatica sau pot sa plec mai departe fara sa vreau sa mai am de a face cu persoana respectiva. sau alte variante intre.
cam asa cu egalitatea asta intru empatie. nu e in mod egal distribuita in conceptia mea.
mihaela_s spune:
Alcoolismul este o boala, nu un viciu. Este o boala progresiva, fizica, mentala si spirituala, incurabila, marcata de obsesia de a bea, in ciuda raului fizic produs de consumul de alcool. Este o boala a negarii. ( "Eu nu sunt alcoolic!"-in ciuda tuturor evidentelor ) Alcoolismul ca orice boala nu face discriminari, nu tine cont de varsta, sex, cultura, educatie religioasa, provenienta sociala sau mediu de viata. Alcoolicii Anonimi au aflat acestea pe propria piele, din experienta lor cu alcoolul. Tot pe propria piele au aflat ca, desi e incurabil, alcoolismul poate fi oprit din evolutie. Inca de la infiintare in urma cu 70 de ani Alcoolicii Anonimi, si-au dat seama ca alcoolismul este o boala. In 1939 cand a fost tiparita prima editie a cartii "Big Book" in cuvantul introductiv scrie astfel: "Credem ca relatarea experientei noastre va ajuta la o mai buna intelegere a alcoolicului, deoarece multi oameni nu sesizeaza faptul ca alcoolicul este o persoana foarte bolnava" si: "Principalul scop al cartii de fata este acela de a arata altor alcoolici cum anume ne-am refacut sanatatea." Aceste doua pasaje dovedesc ca Alcoolicii Anonimi stiau din primii ani de existenta ca alcoolismul este o boala. Mai tarziu in 1956 Organizatia Mondiala a Sanatatii a confirmat acest lucru. ( Organizatia Mondiala a Sanatatii-Revizia a 10-a Clasificarea Internationala a Maladiilor Cod 306-Tulburari Mentale si de Comportament Legate de consumul de Alcool ) Alcoolicii Anonimi au constatat din propria experienta ca alcoolismul este o boala incurabila, care insa poate fi tinuta sub control prin abstinenta totala. Primul pahar este periculos, el provoaca acea reactie in lant care duce alcoolicul in situatia de a nu se mai putea opri din baut. De aceea se spune ca pentru un alcoolic un pahar este prea mult iar o mie sunt prea putine. Deci principala grija a alcoolicului abstinent trebuie sa fie distanta fata de primului pahar. Unii membrii AA spun in gluma ca ne aflam la 80cm de urmatoarea betie. Da, aproximativ atat masoara mana unui om, deci atat ne desparte de primul pahar, doar trebuie sa intindem mana si sa apucam primul pahar.
mihaela_s spune:
Dar cum poti sa nu fii empatic fata de un om bolnav????
oana1177 spune:
citesc si sper ca glumiti mirandu-va de ce empatie pt copiii bolnavi, speciali si de ce nu empatie pt alcoolici.
nu doresc nimanui sa traiasca langa o asemenea persoana; nici nu va puteti imagina cata energie si vise si ani din viata va mananca speranta ca "se va face bine" si cat de indiferenti sunt ei la durerea voastra.
poate daca ne-am cobora din scaunul comod din fata computerului am vedea altfel lucrurile - exact asa cum sunt ele in realitate.
poate sunt bolnavi alcoolici dar stiti, sunt tratamente; trebuie doar sa vrei, sa vezi lacrimilie si suferinta copiilor tai (celor dragi) si sa te trezesti; va asigur ca nu le toarna nimeni fortat pe gat si semnalele de alarma sunt trase inca de la inceput de cei dragi/aproape. familia intervine pentru ajutor. rezultatul?? extrem de putini fac efortul sa se vindece... nu poti ajuta pe cineva care nu vrea sa fie ajutat; oricat te-ai zbate, orice ai face. din pacate
Aqai spune:
am retineri la asta cu boala. e o teorie pe care nu am inghitit-o
dupa mine e o dependenta ca oricare alta si atunci intrebarea mea este - sunt dependentele boli?
si mi-am si raspuns: nu, sunt limite ale fiintei umane. atat crede ca poate o persoana. in unele cazuri poate atat si poate (nu stiu, aici inca nu am ajuns la verdict 
- autoironie, da, va rog? ) acela e punctul la care a renuntat.
e plina istoria de oameni care si-au exersat puterea mintii pentru a-si depasi o conditie temporara - acelora cum le spunem, ca au dezvoltat imunitate naturala la boala numita dependenta?
mihaela_s spune:
Eu am un exemplu cu tatal meu si cu vointa. Care m-a convins ca alcoolul e boala si nu dependenta, ca nu e rea vointa si ca poate mult mai mult decat credeam noi si ca nu e o conditie pe care sa o depaseasca, ci e o boala, exact cum citisem.
Tata a fumat de la 14 ani. Pana la 50 si ceva. Cate 20-25 de tigari pe zi. A zis azi ca nu mai fumeaza, si n-a mai fumat...vreo 12 ani, pana a murit. Desi mama fuma mai departe, amandoi au fost fumatori inraiti. Cu alcoolul a incercat de zeci de ori, sute poate...n-a putut. Nu pentruy ca n-a vrut, nu pentru ca atat putea...ci pentru ca era bolnav. Alcoolic. Atat.
Aqai spune:
Pai mihaela, conform definitiei, prin neintelegerea situatiei sigur ti-ai taiat craca de sub picioarele empatiei. nu e vorba de rea vointa si nu e empatia noul guru al relatiilor interumane.
e o conditie clar definita si unii au capacitatea de a dezvolta empatie, altii ba.
daca mai spun ca unele dictionare ofera ca sinonim pentru empatie mila, imi si dau foc la valiza. toti vrem empatie, nimeni nu vrea mila...