Cand viata trece pe langa tine...

Rufus spune:

Mickyy, punctual ca sa nu uit:
-eu as fi trimis fata cu tema nefacuta; de fapt, noi am mai procedat asa. Ce se poate intampla? O da afara din scoala? Sa-i crape obrazul de rusine si sa-i spuna doamnei ca e vina ta ca nu si-a facut tema. Iti dai seama ce zice doamna...
-referitor la vaccin: poate gresesc, dar cred ca e nevoie (si) de autoritatea tatalui. Se plang, se targuie, negociaza, incearca sa ma ocoleasca si sa discute direct cu ma-sa...dar nici una din fetele mele nu trece peste cuvantul meu in mod fatis. Ca o fac prin spate, o fac. Cu riscurile de rigoare
Cred ca selene are dreptate cu inversarea rolurilor, parintii reprezinta totusi autoritatea. Cand cresc, problemele se amplifica, eu am patit-o si v-am si povestit la acea vreme.

Rufus, Tora si iadele

maru spune:

Mikyyyy, zic eu ca la voi e un pic de dezorganizare in familie, si ca cc cuvintul tau nu prea are greutate in fata fetelor, pentru ca esti prea flexibila, cedezi in fata rugamintilor, plangerilor lor.
Dar copii la varsta asta se vaita, incearca sa te convinga sa te razgandesti, tocmai pentru ca iti incearca limitele.

Pruncu are dizabilitate de organizare. A fost jale pana la diagnostic, apoi ni s-au dat niste "tools" cu care sa il ajutam sa depaseaza dizabilitatea asta, ori sa o tina sub control. Ce a mers la el a fost ca cineva a stat langa el cat a facut teme. Nu sa ii zica cum sa faca temele, ci sa ii zica sa nu mai viseze, sa le termine si sa isi ia de grija.
Acum regula cu temele e ca daca nu si le termina pana duminica la pranz, apoi gata, se duce cu ele nefacute.
Apoi la noi in casa cuvantul meu are greutate, nu stiu cum sa explic: daca promit marea cu sarea, apoi marea cu sarea o deliver (mai, scuze de engleza asta amestecata). Si reversul e valabil.
Nu pedepsesc. Dar faptele au consecinte: nu ti=ai terminat temele vinery seara? (cam greu acum ca are f mult de lucru, asa ca mai extindem deadlineul) nu mergi cu noi la piata sambata dimineata. Se duce tatsu care cumpara ce crede el ca e nevoie, fara sa vada "bunatatile" alea mult dorite (miere, cirese in miez de iarna, struguri, carnaciori proaspeti Duminica nu-s temele facute? pai nu ma ajuti la bucatarie, si nu, nu faci clatite!
Dar efortul il rasplatim. In exces. Notele bune aduc mici surprise. Nu ii dam bani, nu cumparam notele, cu toate ca am facut-o si pe asta. Nu, altfel, ca de ex: aduc de la biblioteca o carte de bucate a vreunui chef celebru si incercam o reteta impreuna. Ce I-ar place lui... Ii face o placere deosebita.
Ieri a vrut sa ii verific un proiect. I-am zis ca nu am timp, ca am de gatit si ca am de lucrat ceva adus de la service. A zis: toc eu toate legumele, gatesc eu cat ma pricep, tu zi ce am de facut, iar tu stai acolo in fotoliu si citeste proiectul. Nu sterge te rog nimic ca am numar de cuvinte care trebuie sa il indeplinesc...

dau drumul la mesaj si revin mai tarziu

oana_s spune:

Zic si eu ca o parte dintre fete, mare parte din problema e din cauza banilor.

Ia sa n-ai tu grija lor, sa-ti permiti o data/saptamana sa tii bona peste program, sa te duci la spa/film/cafele cu gagix, shopping/film/teatru sau orice altceva iti trece prin cap si iti face placere...nu cred ca ai mai fi in starea asta...

Pt o mama de 3, care vine acasa in jur de ora 7 si asta in fiecare zi, sa citesti o carte sau sa faci o baie cu spume, mi se pare deja lux (eu am 2 si tot e aproape imposibil).

Nu am sfaturi sa-ti dau, ca le-as aplica la mine, voiam doar sa-ti spun ca te inteleg si ai tot dreptul sa te simti ca toate-s pe umerii tai si nu se mai termina.

maru spune:

am revenit doar sa zic:cuvantul tau pare ca e facut sa nu fie ascultat.
La noi asa e cu tatsu. Nu prea da doi bani pe ce zice tatsu si argumentul lui supreme e ca prefer ca mami sa decida. Suspectez ca tatsu si-a cam pierdut respectul in fata pruncului, chestie care eu am zis-o mai intre 4 ochi, dar tatsu a negat total.
Eu nu dau cu parul ori cu toporul. Dar nici nu stau la negocieri daca e ceva nenegociabil. Regulile se respecta, facem exceptii doar in caz extreme, pentru ca respectarea regulilor inseamna pace, ordine si voie buna

Ah, un alt lucru pe care l-am aplicat la sugestia psihologului, a fost sa il facem cat se poate de independent. Noua ni s-a parut extreme de greu, imposibil chiar, pentru ca in Ro venea cu mine la scoala, pleca cu mine, nu ramanea singur in casa deloc, nu manca singur, nu isi pregatea decat geanta singur. Era atasat/lipit de soldul meu.
De cand am venit in Canada, si dupa sedintele de evaluare incet incet am ajuns sa: isi face singur micul dejun si cina (noi parintii ne asiguram ca are cum sa faca asta, cumparandu-i ce are nevoie), se duce singur la scoala, face singur curat in camera, duce singur rufele jos la spalat, pe vara chiar a mai si spalat, nu duce nu are curate, impacheteaza rufele, nu impacheteaza nu are schimburi... si multe altele...

revin daca mai am timp, gata pauza de ceai

Mickyyy spune:

Rufus, sa stii ca am facut si eu asta, am trimis-o la culcare cu temele nefacute! Dimineata sa vezi smiorcaiala ca ce se face ea la scoala, ca o cearta doamna, ca nu si-a facut temele, si evdient, ca e VINA MEA ca nu am facut toata noaptea teme cu ea, ca ziua ea n-a fost in stare sa si le termine!! Ca sa merg eu sa vorbesc cu doamna sa ii explic de ce are tema nefacuta, la care eu i-am explicat ca merg cu cea mai mare placere sa-i spun doamnei ca sufere de lene, ca alt motiv pentru care nu si-a facut tema nu are!
Mijlocia e fooarte foarte dificila. Sper sa fie doar o perioada, ca efectiv nu stiu ce sa mai fac cu ea.
Cat despre vaccin, culmea e ca tati a fost cel care a semnat hartia si a discutat cu ea problema, nu eu. Doar ca autoritatea lui din pacate nu functioneaza intotdeauna. In general sta mult mai bine la capitolul asta ca mine, dar nici la el nu e perfect.

Stiu si de unde provin problemele, din lipsa noastra de consecventa si din faptul ca nu suntem mereu pe aceeasi lungime de unda si copii profita de scaparile noastre. Mie mi se pare ca el impinge la extrem autoritatea, lui i se pare ca eu sunt mult prea moale, si cale de mijloc nu prea gasim. Din fericire majoritatea contradictiilor noastre au loc intre 4 pereti fara spectatori, dar tot mai sunt momente cand discutam cu ele si avem pareri diferite. Si uite-asa ne stirbim reciproc autoritatea, si cei care profita, ghici cine-s .



Exact, am impresia ca vorbesc cu peretii de multe ori!! Cazul fericit e cand zic da mami si fac tot ca ele, dar in general nici macar "da mami" nu zic . Sunt momente cand fac prosti sub nasul meu, mai ales mijlocia, si ma priveste nevinovata si-mi spune ca n-a facut ea asa ceva!! Daca le cer sa ma ajute cu ceva, maruntisuri, se bat care sa o faca, dar daca le cer sa faca ceva ce nu e pe placul lor....simt ca vorbesc singura!!

carolinah spune:

Maru, e f interesant de zici tu aici. Cati ani are Pruncu?

maru spune:

pruncu are acum 17 ani, iar evaluarea I s-a facut la 9 ani, cand eram disperati ca nu stiam cum sa il motivam, ce sa ii facem sa avem pace in casa...

Androix spune:

Io nu cred ca fiica ta sufera de lene, pur si simplu a uitat de tema aia, la fel cum ai uitat si tu.

Selene_Bunny spune:

Io marturisesc ca m-ar deranja sa ma invinovateasca al meu copil pentru orice responsabilitate care ar trebui sa-i revina.

Si eu am gresit, si nu o data, si nu putin, dar, daca vina e a mea, atunci e a mea si incerc sa mi-o repar, daca mai pot.

Si lamuriti-ma cu o chestie: care a fost parcursul scolii de acum asa de multi parinti au ajuns sa stea de capul copiilor pentru ca acestia sa isi faca temele? Asa de multe si de grele/de neinteles sunt?

Intreb si pentru ca a mea nu se impaca deloc bine cu punctuletele si liniile. Activitati de gradi, dar nu-i plac deloc.

buflea spune:

Foarte frumos mesajul asta din care am extras numai paragraful de mai sus ... ai mei sunt la 1 an diferenta intre ei si nimic nu ma epuizeaza mai tare decat disputele dintre ei. Parerea mea ? Nu merge fara militarie si reguli stricte, consegventa chiar daca cateodata dreptatea nu se imparte neaparat in mod exact ...

Eu am facut un sistem cu plusuri si minusuri ...la 10 plusuri le cumpar o jucarie, la 10 minusuri le iau o jucarie. De asemenea pentru TV, am facut o regula la care nu cedez: o zi stabileste unul la ce se uita, cealalta zi celalat. Poti face si tu asa cu computerul ... nu pe minute, pe zile. Daca fiu-meu nu poate inghiti Barbie, atunci sa nu se uite ...

Mi se pare interesant la sistemul cu + si - ca parca nu lupta sa obtina cele 10 plusuri, cat lupta ca nu cumva celalt sa aiba mai multe + ... intrebarea cea mai fregventa la mine acasa, cand il cer pe unul, vine din partea celuilat: ii dai un minus ?