M-am trezit brusc mama unui copil de 3 ani :)
Raspunsuri - Pagina 3
Laurino76 spune:
Uf, ce de intrebari! Iar eu nu am avut timp sa raspund pentru ca nu dorm de 3 nopti. Copilul se trezeste plangand noaptea, are cosmaruri si nu stiu de unde si de de. :((
Copilul are tata, deci teoretic nu este adoptabil. Practic, tatal l-a lasat acolo cu gandul ca daca apare cineva care vrea sa il ia sa ii cunoasca pe acei oameni si sa isi dea acordul.
Directoarea nu ne garanteaza pt ca este mai bine pt ea sa se abtina si este normal. Tatal va decide.
Urmeaza sa ne intalnim cu el si daca el vrea sa ni-l lase, fara sa ceara bani - imi doresc din suflet sa nu faca asta, dince am inteles este un om cu bun simt si nu are posibilitatile financiare sa il creasca. Nu stiu ce s-a intamplat cu mama. Stiu doar ca nu exista. Se pare ca a murit.
Legal, apoi il va retrage de la centru si vom face direct in notariat,judecatorie habar nu am inca, adoptia.
Copilul nu este inscris in acel centru care de fapt este o asociatie, nu centru de plasament si procedurile sunt mai altfel cumva.
Nu stiu de ce imi sariti asa de tare in cap. Stiu ca sunt multi oameni care vor sa adopte si le este greu. Eu cred ca nu depun suficiente eforturi si ca nu stiu unde sa caute, nu vorbesc cu avocati si asociatii care sa ii sfatuiasca. Parerea mea.
Stiu si eu o familie care imi spune de ani de zile ca nu paote sa adopte, ca are atestat si nu reuseste. Cum oare ar putea sa faca asta cand ii deranjeaza ca plange copilul? Ca face caca si ca e rasfatat, prea timid, prea ADHD etc.
Acum ce sa fac? Daca plange de 3 nopti sa nu il mai iau? Imi par mai importante astea decat tot ce intrebati voi aici.
Daca vreti raspunsuri exacte, va sfatuiesc sa intrebati la asocitaii de copii, la centre etc.
Eu am deschis acest topil pt ca imi doream sfaturi despre cresterea unui copil, nu sa spun eu cum fac sa adopt acest copil.
Sincer, mi-ar placea sa imi spuneti cum sa il scap de cosmaruri decat sa imi pierd timpul cu explicatiile pe care le cereti.
carmencat spune:
Eu inteleg ca esti obosita si necajita ca are cosmaruri si plange, dar sa stii ca nu ti-am sarit in cap.
Da, sunt intrebari pertinente, pentru ca noi stim legea intr-un fel, ni se spune intr-un fel de la Directia pentru protectia copilului, iar ce spui tu aici este cu totul si cu totul altceva, atat de altceva incat ne-ai cam bulversat.
Noi credeam ca legea adoptiei e una pentru toata lumea.
Nu am mai auzit pana acum sa se poata face adoptia la notariat, cu parintii copilului de mana.
Eu stiu ca exista alta procedura, conform legii.
Ca la noi nu se poate direct de la parinte natural la parinte adoptator.
Da, e firesc sa intrebam uluite, pentru ca daca am avea ceva informatii, am face si noi la fel, sincer. Nu am sta si am face dosare peste dosare si am astepta cu anii, uneori renuntand, obosite si stoarse de atata birocratie.
Iar ce ai spus ca nu reusesc unele familii sa adopte pentru ca nu depun suficiente eforturi, este foarte urat.
Uite ca pe noi nu ne deranjeaza nici ca plange copilul, nici ca face caca, nici ca mai stiu eu ce.
In general, cand pornesti la drumul asta cam stii in ce te bagi. Si mai ales iti doresti atat de tare asta, ca nu mai stii ce sa mai faci ca sa ajungi la capat. Sunt fete care au suferit foarte mult si s-au ridicat efectiv din cenusa, cu ultima speranta de a fi mame, cu dorinta de a oferi din multa dragoste pentru copii pe care o au si nu vor sa o iroseasca.
Ei bine, scuza-ne, am crezut ca ajutorul este reciproc. Cel putin pana acum asa era pe aici. Fiecare vine cu cate o informatie care ajuta pe cineva.
Tu nu vrei sa imparti nimic cu noi, vad eu.
Vrei ajutor unilateral ca sa zic asa, ceea ce... nu e prea frumos...
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
carmencat spune:
In legatura cu faptul ca nu dormi de 3 nopti, ce pot sa iti spun? Join the club.
Nu o sa dormi mai mult de 3 nopti la rand, ar fi bine sa te obisnuiesti cu asta si sa inveti sa iti gestionezi frustrarea.
Cosmarurile copilului au probabil un corespondent in viata de peste zi. Ceva neplacut i se intampla peste zi acolo la centru sau poate este extrem de afectat de situatia in care este. Deja s-a atasat de voi, vrea o familie a lui, la voi ii este incredibil de bine, se simte iubit, apoi iarasi este o saptamana la centru.
In prima faza, tot ce puteti face dupa parerea mea este sa ii spuneti si sa ii aratati ca il iubiti si sa il asigurati ca faceti tot ce puteti sa il luati acasa in cel mai scurt timp.
Sa il incurajati sa va spuna daca i se intampla ceva neplacut la centru. Daca il cearta cineva, om mare sau copil, daca il agreseaza cineva, om mare sau copil.
Incepeti si cautati un psiholog bun de copii si nu va sfiiti sa cereti un consult si ajutorul.
Stii cum e cu copiii? In fiecare zi te trezesti mamica. Nici o zi nu seamana cu alta. Rareori copilul reactioneaza ca la carte, dupa carte sau dupa povestirile altor parinti. Fiecare copil e unic, fiecare evolutie e unica.
Eu m-am trezit acum 3 ani mamica de copil de 4 luni, cu multe probleme de sanatate.
De atunci incoace ma tot trezesc mamica in fiecare dimineata si invat in fiecare zi ce sa fac.
In fiecare zi ma uluieste, in fiecare zi se mai intampla ceva la care nu m-am asteptat.
In fiecare zi nu uit sa ii spun cat de mult o iubesc si cat de speciala e si cat de minunata. Chiar si atunci cand trebuie sa respir adanc si sa numar pana la 10... Chiar si atunci cand nu mai stiu nici cum ma cheama dupa un mare numar de nopti nedormite.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
danaionela spune:
Lauriano, felicitari mult pentru sufeltul de langa tine si sper din toata inima ca el sa ramana alaturi de tine. Daca tu procedezi sau nu corect, este problema altora, nu esti nici pria si nici ultima care fenteaza putin aceasta lege. In tot ceea ce faci exista un risc, un risc pe care ti-l asumi, un risc in urma caruia poate o sa fii santajata toata viata sau nu, Au fost fete care au riscat si au ramas cu cel mic.Important este sa fii puternica si Dumnezeu sa te ajute sa treci peste tot, pentru ca la final un copil si-a gasit o familie.
In legatura cu problema ta aspectul este putin mai greoi. Eu una as face tot posibilul ca acest copil sa vina cat mai repede acasa. Copilului nu-i face bine aceasta miscare centru- casa, casa- centru. Cel mic nu are siguranta, ii este frica ca poate nu o sa-l mai ei si intr- o zi il lasi acolo. Poate de aici are si aceste cosmaruri. Punete-te putin in situatia lui. Este ca si cum uite bombana, nu mai ai bomboana. Cred ca ai trebuie sa te comporti altfel. Pana cand se stabileste situatia lui copilul sa ramana intr-un singur loc.
In rest iti trebuie multa rabdare. O sa constati ca cel mic o sa aiba unele lipsuri, dar in acelasi timp o sa invete foarte repede. Trebuie sa te joci cu el mult si nu in ultimul rand sa-i arati dragostea voastra neconditionata. Incetul cu incetul sa-i aratai si famila largita, si sa nu intri in panica daca o sa respinga anumiti membri. Este normal si lasa-l pe el sa decida atunci cand o sa vrea sa vorbeasca cu ei sau nu. In plus incearca de pe acum sa-i largesti anturajul de prieteni, copilasi de vartsa lui cu care sa se joace si cu care sa intre in contact. O sa mai aiba momente in care o sa planga, o sa mai aiba momente in care o sa rabufneasca, dar tu cu mult calm trebuie sa-i explici situatia lui si in orice clipa sa-l asiguri ca el va fi copilul vostru in orice situatie si orice face. In acelasi timp ca in orice familie trebuie sa exista niste regului, regului care nu pot fin incalcate si care trebuiesc respectate de toata familia. Nu este bine nici sa pierzi acest aspect din vedere , pentru ca in nebunia noastra de a oferi multa dragoste copilului ajungem in extrema cealalta ( Iti spun din propria experienta).
Uneori o sa-ti vina sa te urci pe pereti, o sa te intrebi daca esti o mama buna si daca faci tot ceea ce trebuie pentru el. Aceasta intrebare si-o pun toata mamele, cu siguranta nu o sa fii perfecta, cu siguranta o sa faci greseli, dar incetul cu incetul o sa va cunoasteti reciproc si o sa stii ce este mai bine pentru copilul tau.
O sa inveti sa fii mama cu bune si cu rele, o sa inveti sa fii puternica atunci cand trebuie si o sa inveti sa fii sensibila cand este cazul. Nu este o reteta ci expereinta te invata. Iti vei dai seama cand greseti, si data viitoare o sa incerci sa nu mai faci aceeasi greseala. Nu este o reteta ca sa fii o mama buna, important este ca fiecare miscare sa fie imbinata cu multa dragoste si iubire. Daca reusesti acest lucru, cel mic o sa simta si atunci o sa primesti de la el mult mai multa iubire decat iti poti tu imagina.
Felicitari si daca crezi ca te pot ajuta cu ceva poti sa ma contactezi..
Iridessa spune:
Loriana, cosmarurile pot fi datorate schimbarilor din viata copilului, acel du-te - vino intre centru si casa voastra. Dar, la fel de bine, pot fi cosmaruri pe care toti copilasii incep sa le aiba mai devreme sau mai tarziu, temeri din viata de zi cu zi sau imaginare.
Fetita noastra mai vine la noi in camera in unele nopti, pe la 4-5 dimineata, spunand ca a visat ceva urat in camera ei... Nu poate povesti ce anume, daca a visat ceva ce s-a intamplat cu adevarat si a suparat-o, sau ceva de care se teme ca s-ar putea intampla, sau este pur si simplu ceva imaginar (vestitii monstri din dulap). O linistim si adoarme din nou.
Micutul vostru s-ar putea teme ca intr-o buna zi nu veti mai veni sa il luati de la centru, cine stie ce este in sufletelul lui?! Teama aceasta, de a nu mai fi luat acasa, apare la toti copilasii, adoptati sau biologici. Primele zile/saptamani/luni de gradinita sunt suprasaturate de intrebarile: dar vii sa ma iei? apoi mergem acasa? cand ma iei acasa? nu raman la gradinita? stau cu tine acasa? etc
Vorbiti cu el, asa cum ati vorbi cu un adult, explicati-i ca veti fi impreuna acasa, ca este parte a familiei voastre, ca il iubiti mult, mult. Aratati-i dragostea voastra in fiecare clipa petrecuta impreuna. Nu presupuneti ca stie anumite lucruri, sau chiar daca le stie, fiti siguri ca are nevoie de intarirea si confirmarea lor. Copiii simt multe si "citesc multe printre randuri", dar au si nevoie sa li se spuna lucrurile clar, limpede, cu sinceritate. Chiar daca vi se poate parea ca unele lucruri nu sunt pe intelesul lui, explicati-i-le. Va fi mai linistit si sigur va intelege mai mult decat credeti.
valentina30 spune:
Laurino,imi pare rau k te-au deranjat intrebarile mele, k mai mult eu am intrebat, dar sigur celelalte fete ar fi intrebat si ele, dar doar repetau ce am scris eu...
Cred k si tu ai avut o parte de vina pt k ai intrat putin in viteza la acest topic, unde toata lumea a adoptat sau vrea sa adopte un copil....
Dc voiai explicatii doar despre cum sa rezolvi problemele cu un copil de 3 ani, puteai sa intri si la alt topic, sau sa nu mai spui cum ai rezolvat tu sa iei copilul, pe care nu stiu exact cat l-ai luat, dc zici k il iei la sfarsit de sapt si il duci luni dimineata...
Noi toate am fost curioasa sa aflam cum pentru ca si noi ne dorim.Sunt fete care asteapta de ani de zile si li se da acelasi rasp: "nu sunt copii" desi vedem si noi la TV cati copii zac la propriu prin spitale sau prin centre de plasament. Sa nu crezi k ne deranjeaza reusita ta...doar k voiam si noi sa stim care este situatia.
Cat despre problemele cu copilul, majoritatea de aici nu prea stim, pt k suntem in asteptare.
Ce pot sa te sfatuiesc si eu, ca si Carmen(apropos, Carmen...bine puncat 
) trebuie sa ceri ajutorul unui psiholog, atat pentru voi, cat si pentru copil.
Sa incerci sa te gandesti k acel copil are nevoie de multa atentie(nu e adult,e copil si acum i se formeaza personalitatea). Daca se joaca sa va faceti timp sa va jucati cu el,sa eviti sa-l lasi la TV la desene, pt ca acum are nevoie de voi, nu neaparat de o camera si de un TV sau de jucarii....Sa eviti ceva de genul: asta e camera ta, jucariile , televizorul...tu ramai aici k mami are alta treaba.
Am niste prieteni ce au un baietel de 3 ani si chiar zilele trecute mi-au zis k are cosmaruri si se trezeste plangand si a mormait ceva ce vazuse la TV.
Iar partea cu ADHD...toti care vor sa scape de o problema pe care o provoaca chiar ei...pun rapid diagnostic ADHD.
Nu faci sau adopti copil doar k sa ai titul de parinte si sa-l lasi singur in camera sa se joace pt k tu ai alta treaba.Fa-ti timp si stai cu el, vorbete cu el, joaca-te cu el, iar dc ai treaba roaga-l sa te ajute.trebuie sa faceti multe lucruri impreuna, k de aceea il luati.
Poate deja asa procedezi si poate sunt altele cauzele cosmarurilor. Noi aici doar ne dam cu parerea, dar nimeni nu stie exact ce e in mintea copilului.
Va dorim mult succes, sanatate si fericire.
Cat despre partea cu saritul pe tine...te asteptam sa ne zici si noua cand rezolvi cu actele.Si te asteptam sa-ti mai faci timp sa ne impartasesti din experienta. Aici st multe fete care deja au reusit sa aiba un copilas si nu au uitat de celelalte care inca asteapta
Iridessa spune:
Intr-adevar, sfatul unui psiholog ar putea fi util.
Noi pentru procesul de incredintare am primit un fel de fisa medicala pt copil pe care a trebuit sa o completam. Am facut mai multe programari la medici de mai multe specialitati, inclusiv psiholog/psihiatru de copii. Chiar daca la momentul respectiv a fost complicat si stresant pentru noi si pentru micuta, a fost o evaluare utila, am primit sfaturi si recomandari de bun simt.
Banuiesc ca treceti prin aceleasi proceduri, sau, daca micutul sta intr-un centru, are deja parte de consultatii pe aceste specialitati?
Acum, ca ma gandesc, copiii din aceste centre ar trebui sa beneficieze de un suport psihologic, nu?
Rufus spune:
Bravo, excelent!
Ti se intampla un lucru minunat si, de aceea, trebuie sa intelegi curiozitatea celor care te intreaba procedurile adoptiei. Sunt mamici care se caznesc de ani de zile prin hatisuri birocratice, de aceea au nevoie de orice informatie care le-ar micsora timpul pana cand isi vor strange puiul in brate.
Altfel, daca vrei mai multe informatii despre cosmarurile copiilor de 3 ani, intreaba la Parintii intreaba, parintii raspund si vei capata opinii.
Bafta!
Rufus, Tora si iadele
Laurino76 spune:
Pai. Nu sunt rea dar...ne-am interesat si in alte parti, nu doar la Directie.
1. Consim#355;#259;māntul la adop#355;ie este un acord liber #351;i necondi#355;ionat care se d#259; īn fa#355;a instan#355;ei de judecat#259;, īn diferite etape ale adop#355;iei.
Ce este consim#355;#259;māntul la adop#355;ie? Cānd trebuie s#259; īmi exprim acest consim#355;#259;mānt?
Persoanele care trebuie s#259; consimt#259; la adop#355;ie sunt:
- p#259;rin#355;ii biologici sau, dac#259; este cazul, tutorele copilului ai c#259;rui p#259;rin#355;i sunt deceda#355;i, necunoscu#355;i, declara#355;i mor#355;i sau disp#259;ru#355;i ori pu#351;i sub interdic#355;ie (acest consim#355;#259;mānt se exprim#259; o dat#259; cu solu#355;ionarea cererii de deschidere a adop#355;iei interne),
- copilul īn situa#355;ia īn care a īmplinit vārsta de 10 ani,
- adoptatorul sau familia adoptatoare.
Acesta este un copy-paste de pe siteul adoptiicopii.ro
Da, trebuie sa vorbesti cu un avocat si sa interpreteze el legea in favoarea ta. Andrei are tata si un tutore, nasul lui. Nasul este de acord si urmeaza sa il convingem si pe tata sa fie de acord si nu cred ca ar fi o problema asta dat fiind faptul ca este in inchisoare pt ca si-a ucis sotia.
2. In fata copilului. Si ca acesta a vazut in casa multe alte batati, scandaluri si orori de genul asta. Nu ne-au spus asta de la inceput, dar aseara nu au mai avut incotro. O sa ii treaca in timp sa speram.
Si asa am aflat si sursa cosmarurilor.
La noi se pare ca este mai simplu sa il adoptam, dar este mai complicat dupa.
Laurino76 spune:
Acum am vazut. si tot acum am vazut unde este pus topicul. Eu nu am pus postarea in acest topic. L-am pus in alta parte. Moderatorul l-a mutat aici, nu stiu de ce, dar voi afla.