Despre integrarea in scoli si societate
Raspunsuri - Pagina 3
bird70 spune:
Sunt multe feluri in care poti ajuta un copil cu probleme care nu este special needs. Si fiica mea este in aceasta situatie, are diagnostic de aspergers dar nu este special needs. Eu sunt foarte fericita de asta. A fost o vreme cand psiholoaga insista sa-i facem o evaluare ca sa primeasca conditii speciale la scoala. Am preferat sa astept si sa muncesc cu ea si am ajuns in faza in care nu se califica pentru asa ceva.
Depinde de ce fel de dificultati are copilul se gasesc rezolvari. Fiica-mea este foarte avansata la matematica si informatica si va merge de anul viitor la o clasa speciala pentru asta. La scris, engleza e dezastru si primeste ajutor de la scoala pentru asta. Cititul cu multa rabdare si munca s-a imbunatatit foarte mult si acum este in intervalul corespunzator varstei. Are probleme de socializare si anxietate si vede psihologul scolii si un psiholog privat, care lucreaza impreuna si isi coordoneaza munca. Cand se simte depasita si are dureri de cap merge la asistenta medicala a scolii care repeta cu ea exercitiile de respiratie si unde se poate 'ascunde' o vreme in liniste. Doamnele de la biblioteca o stiu si o lasa in sectiunea pentru copii mici (unde e pustiu in pauze, cei mici vin in timpul orelor cu profesorii), cateodata prefera sa citeasca acolo sau doar sa se uite pe pereti.
Se poate face foarte mult in afara scolii. Informatii exista foarte multe, carti nenumarate pe acest subiect. Evident ca ideal este sa fi ajutat de specialisti dar se poate si fara mai ales in cazurile care sunt usoare. Trebuie sa ai rabdare, dorinta si optimism.
Laura B spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius Chuny cu regret insa imi asum responsabilitatea a ceea ce voi spune. Intre dorinta normala, naturala si de ce nu chiar sociala de a vedea propriul copil sau oricare alt copil absolut integrabil in a clasifica sub diferite denumiri fie ele si "speciale" din dorinta de a da o anumita turnura a unei realitati crunte, triste, nedorite de nimeni si responsabilitatea asumarii unei realitati oricat de nedreapta ar fi aceasta este o chestiune de asumare de responsabilitate fata de cei din jur. Pentru ca din pacate toti avem tendinta de a deveni egocentristi. Problema noastra trebuie sa devina problema tuturor. Ceea ce nu corespunde realitatii. Fiecare dintre vnoi avem si drepturi dar si obligatii. Iar ceea ce ai extras tu cu mici exceptii nu reprezenita din punctul meu de vedere decat exact asumarea obligatiei morale de a respecta dreptul comunitatii. Asa cum comunitatea are obligatia morala de a respecta dreptul individual tot asa si individul are obligataa morala de a respecta drepturile tuturor celor din jurul lui. In esenta eu asta am vazut. Insa in mod natural si de asteptat in fond suntem oameni si parinti de copii, suntem supusi invariabil subiectivismului si egocentrismului impingand problema noastra particulara privata oricare ar fi aceasta la nivel de rang comunitar. Asta deja cred ca este eroare. Persoanele care au nevoi speciale ar trebui sa fie asistate in conformitate cu exact nevoile lor. Nu trebuie sa ne ascundem dupa deget, in fond nu este vina nimanui. Dar nu putem impune. In plus s-a discutat de eficienta si corectitudine. Nu este corect sa lovesti 30-20-10 persoane pentru 1 persoana. Nu este corect. Ai o persoana cu probleme speciale - ok ii asiguri exact serviciile cele mai potrivite situatiei lui speciale si a posibilitatilor lui reale. Este o chestiune de asumare corecta a responsabiliatii. Cu nimic mai prejos in a asigura celorlalti 10-20-30 de persoane serviciile potrivite situatiei lor. |
Marius, si toti cei care sunteti de accord cu afirmatiile din postul citat, deci care ar fi solutia voastra la problema mea? Sa-mi abandonez copilul cu nevoi speciale intr-un spital, sa o bag intr-o scoala speciala, ori si mai bine sa o tin in casa, departe de ochii si sensibilitatile restului societatii normale? Ori poate si mai bine, as abandona serviciul si as intra pe social ca sa ma ocup doar eu de fata mea, ca doar are nevoie de ingrijiri 24/7 si nu e moral sa pun povara pe umerii societatii? Iar cand eu ma duc de pe lumea asta, se va duce si ea repede, ca doar va fi 100% dependenta de mine si in cateva zile s-ar rezolva de la sine problema societatii? Asta ar corespunde realitatii restului lumii? Asa mi-as indeplini obligatia morala fara de comunitate si mi-as asuma responsabilitatile mele fata de cei din jur? Offf.. si mai ziceti ca prea o luam personal, ca de fapt nu e vorba de noi.
Cred ca ar fi un real serviciu pentru cei10-20-30 de copii din citatul de mai sus daca ar fi invatati de mici ce inseamna sa fii tolerant, ce inseamna sa fii diferit, si ce presupune incluziunea. Copiii nu fac din start deosebiri intre “ei”, cei normali, si ”ceilalti”, cei cu nevoi speciale. Sunt curiosi la inceput cand vad pe cineva diferit, insa daca li se explica pe intelesul lor ce problema are copilul cu nevoi speciale, daca li se spune ce se asteapta de la ei si la ce sa se astepte ei de la colegii speciali, acesti copii se vor comporta foarte firesc fata de colegii deosebiti. Stiu asta din experienta… Si desigur, explicatiile initiale trebuiesc date de specialisti- la scoala fetei mele a fost un psiholog ori ceva de genul asta care a discutat mai intai cu profesorii din scoala ca ei sa stie ce sa le spuna restului copiilor ca si parintilor care ar fi intrebat de conditia Dianei, apoi au discutat cu copiii carora li s-a explicat in termeni pe care ei sa-I priceapa, etc. Deci, comunitatea (si nu noi, ca parinti de copil cu nevoi speciale) a avut grija si de cei 10-20-30 de copii, insa a facut-o ca sa integreze 1 copil cu nevoi speciale intr-o scoala normala. Daca aici in Canada, ca de tara asta stiu si pot vorbi, se poate, de ce sa nu se poata si in Romania ori in orice alta parte a lumii?
De curiozitate intreb: de ce a fost mutata discutia de la “generale” la “copii cu nevoi speciale”? Cumva pentru ca nu priveste pe toata comunitatea (normala), ci doar pe cativa parinti? Restul comunitatii nu e interesat sa stie cu ce fel de probleme se confrunta parintii de copii cu nevoi speciale? Pe mine soarta m-a facut egocentista si consider ca e o problema care ar trebui sa devina a tuturor!
msl1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Chuny Din pacate lucrurile se vor complica si mai tare in USA din cauza a DSM 5. Nu stiu sa-ti raspund la întrebare, cred totusi ca trebuie sa te informezi si sa te lupti cu administratia de la tine din oras pt a-ti ajuta fetita. Adica eu nu as abandona sub nicio forma. |
Ce este DSM5?
M-am superinformat, am facut tot ce am putut, ba mai mult directoarea scolii unde merge acum si cu invatatoarea actuala a ei au incercat si ele prin scoala lor sa obtina ceva ajutor de la stat si nici ele nu au reusit nimic; daca ele impreuna cu psiholoaga scolii nu au reusit...n-am cuvinte.
Problema e ca academic este la nivel normal, spun ele, social nu se poate integra; am impresia ca invatatoarea de abia asteapta sa se scape de ea...nu are nici o pregatire de specialitate nu prea stie cum sa o abordeze...o trimite la directoare pt diverse probleme de comportament care o mai tempereaza( si ea are copil cu probleme am impresia ca de aceea inca este in scoala si nu au "zurat-o" inca) si mai vad eu personal ca, copii o evita; am incercat la un moment dat sa ii fac prietene printre copii de romini , si nu s-a putut, au evitat-o si parintii si copii. Noroc ca o are pe sora-sa altfel ar fi singura cuc nu ar avea cu cine sa se joace.Adevarul e ca ar fi prea "normala" printre copii cu nevoi speciale din clase speciale nu s-ar integra nici acolo.
arminad spune:
msl, te rog eu frumos du-te si editeaza-ti postarea si sterge termenul "nebun" de acolo.
Laura25 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura B De curiozitate intreb: de ce a fost mutata discutia de la “generale” la “copii cu nevoi speciale”? Cumva pentru ca nu priveste pe toata comunitatea (normala), ci doar pe cativa parinti? Restul comunitatii nu e interesat sa stie cu ce fel de probleme se confrunta parintii de copii cu nevoi speciale? Pe mine soarta m-a facut egocentista si consider ca e o problema care ar trebui sa devina a tuturor! |
Tehnic, aceasta sectiune este dedicata discutiilor despre copiii cu nevoi speciale. Un membru nou ce vine peste cateva luni si este interesat de subiect, are mai multe sanse sa gaseasca subiectul, rasfoind aceasta sectiune. La 'discutii generale' este un amalgam de subiecte mai multi sau mai putin interesante. Eu, daca as fi interesata de dezbateri legate de copii speciali, nu as cauta la 'generale' (sau m-as plictisi repede sa caut printre zecile de subiecte de acolo, fara nici o legatura cu ce ma intereseaza).
marius spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura B Pe mine soarta m-a facut egocentista si consider ca e o problema care ar trebui sa devina a tuturor! |
Imi pare sincer rau pentru ce am citit. Insa din punctul meu de vedere si conform experientei celor 45 de ani nu trebuie sa existe neaparat o soarta anume ci in general omul considera ca problema lui sau bucuria lui sau interesul lui sau ce vrei tu sunt "cele mai cel" si toti ceilalti ar trebui sa considere la fel si sa si le insuseasca. Daca este o experienta pozitiva trece mai usor peste faptul ca aceasta nu este in mod automat insusita de altii. Daca este insa una negativa apar reactii dramatice care in fond sunt o forma de exprimare a revoltei personale. La rece discutand asa vad eu ca se intampla. Si pentru ca omul este egoist nici nu cred sa se schimbe.
Uite in esenta exista dureros de reale urmatoarele versuri:
""Nu cerceta aceste legi,
Ca esti nebun cand le-ntelegi!
Din codru rupi o ramurea,
Ce-i pasa codrului de ea!
Ce-i pasa unei lumi intregi
De moartea mea!"
carmencat spune:
Am obosit alergand printre atatea topicuri pornite de fapt din unul singur. Bun, s-a stabilit ca locul discutiei e aici la copiii cu nevoi speciale. Eu as zice sa fie mutate si celelalte topicuri tot aici, numerotate, inchise pe rand si lasat unul singur in care sa se continuie discutia. Asa macar am avea si noi si cei interesati si care ar cauta vreodata sa vada o radiografie a societatii in ceea ce priveste integrarea persoanelor/copiilor cu dizabilitati o cursivitate.
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
marius spune:
Celelalte subiecte au continutul lor mai mult sau mai putin consecvent. Nu exista temei pentru a fi inchise. Ramane la latitudinea fiecarui utilizator de a decide la care subiect doreste sa posteze.
Chuny spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui carmencat Am obosit alergand printre atatea topicuri pornite de fapt din unul singur. Bun, s-a stabilit ca locul discutiei e aici la copiii cu nevoi speciale. Eu as zice sa fie mutate si celelalte topicuri tot aici, numerotate, inchise pe rand si lasat unul singur in care sa se continuie discutia. Asa macar am avea si noi si cei interesati si care ar cauta vreodata sa vada o radiografie a societatii in ceea ce priveste integrarea persoanelor/copiilor cu dizabilitati o cursivitate. Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des. |
carmen, pt radiografia societatii am pus eu citatele de rigoare in primul mesaj. Voi adauga si linkurile de la subsol, pt cine e interesat.
Alizee spune:
E o nebunie totala toata aceasta incrancenare impotriva chiar a intregii societatii !!!
Chuny, nu societatea este vinovata de problemele de sanatate ale copilului tau.
Zau, daca ai fi in apropierea mea, mi-ar fi teama de tine.
Esti in Franta. Acolo, ai mijloace mult mai bune decat in Romania sa iti ajuti copilul. Iar, pt tine, ca sa reusesti sa faci fata la toate problemele vietii tale, ar fi bine sa apelezi la ajutorul unui psiholog. Eu ma intreb cum de nu te epuizeaza atata furie ?! De unde gasesti tu resursele astea fara de sfarsit ?!
Imi pare sincer rau ca te-am starnit in halul asta. Dar nu asta am intentionat. Iti faci rau, in primul rand, tie. Ura te consuma fizic si psihic.
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.