O noua Veronica (Bereanda)

lara_c spune:

S-a dezbatut mult pe toate subiectele asemanatoare tema copiilor neafectati de probleme care invata in aceeasi clasa cu cei cu diverse probleme , nevoi speciale etc. S-au facut tabere, s-au gasit persoane care sa tempereze ambele grupuri ...insa..vad ca totul se opreste la scoala.
Ce o sa faceti omeni buni( cei care considerati ca , copiii vostrii au de suferit daca in clasa sunt si copii cu nevoi speciale) cand copii dvs. deveniti tineri adulti vor avea colegi de serviciu cu diferite probleme? Sau aveti impresia ca odata terminata scola ei vor ajunge 'la munca de jos' unde nu vor avea tangente cu copiii vostri?
Nu stiu cum va fi Ro in urmatorii ani cand copiii de care discutati vor ajunge adulti dar in alte tari (UK de exemplu) toleranta pt discriminare este 0. Daca odraslele voastre ar vocifera aceleasi opinii ca si voi ( ma refer fireste la categoria mentionata mai sus) acolo si-ar pierde locul de munca.
Eu lucrez pt guv. si am colegi ( nu ii cunosc neparat eu personal pe toti, lucreaza in diverse departamente din tara sau chiar reprezinta guv. britanic in strainatate) care au special needs. Si exista grupuri de suport/ buddy networks pt diverse categorii de probleme, una dintre cele mai populare fiind cea a persoanelor afectate de autism.
Deci parintii de copii sanatosi 100% sincer ar tb sa ii pregateasca pt viata unde se vor intalnii cu persoane cu si fara probleme iar parintii de copii cu anumite nevoi in plus sa aiba speranta ca si ai lor copii au sansa unei integrari in societate/ munca, etc.

Tilia, ce sa-i zici fetei tale?
Sa-i zici ca atunci cand va da consurs pe un post ( sper sa ajunga si Ro la cest nivel pana atunci ) persoanele cu special needs vor primi automat dreptul la interviu iar ea va trebui probabil sa completeze o aplicatie complexa, sa dea teste psihometrice , si abia apoi (daca e suficient de buna) va fi invitata la un interviu. Asta a fost cazul cand am aplicat eu si nu, nu m-am frustrat, i-am multumit lui D-zeu ca eu nu trebuie sa trec prin incercarile prin care trec ei si prefrer oricand sa fac o aplicatie in plus fata de ei.
Sa ii spui cat de norocoasa este si s-o inveti sa accepte ca toti suntem diferiti.
In societatile dezvoltate un angajator nu pierde un potential angajat dotat doar pt ca acesta are dislexia ( vezi exemplu cu 2
+2)...si eu am fost intrebata daca am astfel de probleme , caz in care primeam timp in plus la teste de ex. Nu a fost cazul , dar mi s-ar parea normal nu vad de ce tu ( sau fiica ta in viitor) ar trebui sa va simtiti frustrate ca X a primit jumatate de ora in plus pt acelasi subiect.
Sau mai rau ca x ( cu autism sa zicem ) a luat postul si ea nu. Ce ar fi sa se revolte toti adultii sanatosi care sunt someri ca altii care au probleme au serviciu ( si cum am dat exeplu mai sus, unii au servicii chiar ff bune)
M-am intins cam mult, ideea e ca felul cum invatam copiii sa se raporteze la ceilalti cu sau fara probleme de sanatate ( dar mai ales la cei cu probleme - pt ca aici e buba)nu trebuie sa se opreasca la scoala / copilarie ci trebuie educati pt viitor.

lucialu spune:

Lara, discutia se poarta din punctul de unde a izbucnit "problema": de la cazurile de discriminare din scoli . S- au manifestat parintii, doar suntem pe DC.
Īntr-o alta ordine de idei, nu cred este rau sa se porneasca de aici. Cred ca daca noi, parintii, vom reusi sa nu le alteram copiilor nostri modul de a- i privi pe cei din jurul lor, viitorul nu va arata deloc rau. stramb vedem noi, adultii de acum, purtam in retine acele cioburi. Copiii sunt ok, trebuie doar sa avem grija sa ramāna asa cum au venit in vietile noastre, curati.