O noua Veronica (Bereanda)

aschiutza spune:

Eu am doar 4 idei de aruncat aici :

1. Ar trebui facuta diferenta intre copii bolnavi si cu handicap si cei cu deficiente de comportament datorate unei educatii necorespunzatoare (sau lipsei totale de grija din partea parintilor). Chiar sunteti siguri ca cei care bat alti copii si sunt violenti sunt din prima categorie?

2. Faptul ca persoanele cu handicap primesc serviciu in ateliere speciale este laudabil dar nu inseamna ca acele persoane sunt integrate in societate. Sistemul e artificial si sustinut de stat. Integrare adevarata inseamna pt mine cind un om cu handicap poate sa se descurce SINGUR in cit mai multe situatii banale pt un om normal, precum sa isi faca cumparaturi, sa locuiasca singur, sa isi ingrijeasca locuinta si corpul. Nici macar pt oamenii cu handicap locomotor nu e usor, nici macar aici in Germania... Cred ca asta e dorinta majora a multor parinti si de aceea dorinta de a-si vedea copilul ca invata printre si de la copii normali.

3. Exista la voi in tara in fiecare oras clase speciale pt copii cu handicap? Va dati seama ce greu e pt parinti sa se desparta de copii lor la virste mici pt a ii da la o scoala speciala?

4. Eu, copil fiind, nu am avut colegi cu handicap in clasa. Sau eu nu i-am perceput asa. Dar am avut colegi care nu au invatat sa citeasca pina in clasa a opta. Si pt ca era vremea comunista si eram incurajati sau impinsi sa ii ajutam pe cei mai slabi la invatatura decit noi, am ajutat citeva colege prin clasa a sasea-a saptea sa invete tabla inmultirii. Nu stiu cit le-am ajtat eu pe ele, dar eu am invatat niste lectii valoroase despre rabdare si despre toleranta si despre norocul sa am o minte ascutita. Si copii normali pot invata multe de la cei cu handicap, macar toleranta si acceptarea .

Cazul acesta cit si al reclamei stupide cu Uraste-ti baietelul arata cit de mult au oamenii normali de recuperat in toleranta si in intelegerea altora care nu sunt ca ei si cit de multe prejudecati ne intuneca mintea. Si nu arat aici cu degetul spre Romania, pt ca e o problema generala. Sunt state care avind mai multi bani ajuta mai mult la imtegrare si investec mai mult in campanii de toleranta, dar nicaieri nu e perfect si mai e inca mult de facut.

Am mai povestit la un subiect ca mi-am dat seama cit de greu o duc numai cei cu handicap locomotor cind avind un carucior cu copil nu am mai putut intra intr-o gramada de magazine si cladiri, urca in tren sau autobuz si ce drama devine un lift stricat. Realizez ca pt cei cu altfel de handicap problemele devin si mai dificile si muntii mult mai mari (si bineintles de alta natura).

columbiana spune:

Simo

esti o persoana pe care sunt foarte mindra s-o numesc prietena!



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

mihaela77O spune:

Simonna si eu iti multumesc pt aceste randuri!M-au uns pe suflet!Putina lume,de cealalata parte a baricadei gandeste asa!(si eu am un baietel cu autism,ma rog,de acum e ditamai baiatul...)


MIHAELA DE ANDREEA(03.04.1997) SI MIHAITA(25.09.2003)
Prietenii lui Mos Craciun
TOMBOLA-Spiritul Craciunului
A&M


Viata...

mihaela77O spune:

off,te inteleg atat de bine!Eu lui Mihaita,nu i-am luat nimic pana pe 24 dec...mereu imi zic,ca si tine,ca nu are nici un rost!si n-a avut nici anul asta...Mihaita,nici macar nu s-a atins de cutia lui de cadouri...l-a impulsionat,Andreea(ma rog,Andreea a desfacut cutia)...
Va dorim un an mai bun!

MIHAELA DE ANDREEA(03.04.1997) SI MIHAITA(25.09.2003)
Prietenii lui Mos Craciun
TOMBOLA-Spiritul Craciunului
A&M


Viata...

Dodo-pui spune:

...si sunt mama unui copil special...

Simona
histamina te inteleg perfect si stiu prin ce treci...si baiatul a meu nu a mai fost primit la gradinita de catre educatoare.Desi avea toate hartiile necesare.Mi-am luat copilul in brate,am plans ...doar ca eu in aceeasi clipa (cu sprijinul celorlalte educatoare ,directoarei )am ajuns la inspectorul ce se ocupa de prescolari.Si astfel Bogdan a fost primit in alta gradinita unde a avut parte de o doamna educatoare care a stiu ce sa faca si cum sa se comporte si el mi-a progresat.Nu compar ,nu judec spun doar ce am facut.
Acum Bogdi este clasa a doua la o scoala normala....singura problema este invatatoarea,care uneori nu-l vrea in clasa.Dar cu copii si parintii n-am avut niciodata probleme si nici ei cu Bogdan.Nu-l marginalizeaza,il iubesc si-l protezeaza.Cand d-na incearca sa ma convinga sa plec parintii se strang in jurul meu si ma sustin...mereu imi spun sa nu cedez caci prezenta lui Bogdi in clasa face bine si copiilor lor.
La sfarsitul clasei 1 Bogdi a primit o felicitare de la un coleg.

Stiu ca noi suntem norocosi ...stiu cum este sa ti se intoarca spatele...dar stiu ca intr-o scoala normala copilul meu progreseaza.
Cred ca se poate si la noi sa fie copii speciali integrati...
ps:editat erorile
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*
Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul!

Doamne ajuta si lumineaza!

histamina spune:

natasa,superb mesajul tau.
simona, ai scris ceea ce simt,ai redat perfect.

cand ramai insarcinata te gandesti ca vei naste la 39-40 de saptamani un copil de 3,5 kg sanatos, frumos si destept.
uite ca,desi ai facut tot ce omeneste este posibil,ca desi ai impins limita supravieturii doar cu perfuzii si cantitati sub 100 de gr de manacare pe zi,pana aproape de 7 luni,ai tras lozul necastigator.

nasti,te duci frumos in salon,dupa terapia intensiva de nu stiu cate zile, copii sunt adusi mamelor ,tatii vin si plang de bucurie,dar tu stai si plangi in fata unui incubator rugandu-te,implorandu-l pe Dumnezeu sa traiasca.mai vine cate un medic si iti spune ca va fi retardat,ca va avea dizabilitati importante. iar cazi in gneunchi,iar te rogi.e disperarea ultima.
te agati cu toata speranta si disperarea de fiecare semn.la o saptamana copilul meu a plans.radeam,plangeam,eram fericita:era primul semn ca va trai.

apoi,venirea acasa si ajutorul mult prea pretios al binevoitorilor.si scriu cu riscul de a supara pe cineva pt reactiile cam asa;copilul ala nu o sa fie normal ,trebuie lasat independent,nu sta in fundulet?nu isi tine capul?cum sa alaptezi din ora in ora?nu e normal,tu esti depresiva si copilul sufera.ii faci rau.

am luat in plina figura toate binevoirile.
cand nu am mai putut am raspuns:copilul meu e special.lasati-l.nu sta nici macar in patut,ca nu are muschi abdominali,nu sta decat pe mine pt ca nu are orificiul pilor maturizat.sunt mama cangur de 4 luni de zile,fara pauza mai mare decat cat sa ma duc la buda si atunci sta pe sotul.nu ii curat genele pentru ca nu are,si nici sprancene nu are,nu il curat in urechi pt ca in loc de urechi are doar o bucata de piele cu cartilagiul abia format,eu il vad,stiu ca e acolo,ca se va forma,chiar daca mi se spune ca nu.
nu am poze,ca nu stiu daca le veti pastra si nu vreau sa se vada asa,neterminat.da,e frumos, e cel mai frumos copil din Univers.

ok.Dumnezeu a facut o minune, copilul meu e vindecat acum,dar iadul sfaturilor destepte m-a marcat pe viata.
nu are kg X?cum, nu merge?
acum as putea sa le raspund:copilul meu face adunari si scaderi pana la 5, la 2 ani si 4 luni si inventeaza povesti. ai vostrii?

dar nu sunt genul.pt ca stiu ca in spatele acestei evolutii sta doar minunea lui Dumnezeu.

scriu randurile astea obosita.am fost de garda. inca ne pastram mesele noaptea ,azi noapte din ora in ora.
si nu mai astept sa mi se spuna:vai,du-l la dr,nu o sa creasca mare.

toleranta zero.
nimeni sau aproape nimeni nu e dispus sa stea doua secunde sa analizeze situatia,sa vada.
oare acele binevoitoare isi dau seama de raul imens,de deznadejdea in care ma aruncau mereu,comparandu-i cu copiii lor nascuti odata cu al meu?

poate sunt rea acum,dar ma doare durerea mea de atunci.

ana,chunny,va inteleg perfect.stiu cum dor privirile,intrebarile tampite,idioate si mai presus de totate verdictul.toata lumea stie sa dea verdicte,sa puna diagnostice imuabile,perfecte,cu precizie matematica dupa evaluari la minut,trecute prin patul lui Procust de doua ori,o data prin cel din sufleteul lor,a doua ora pe cel din sufletul lumii.

si lor le spun ce imi spunea mie bunica:vezi in copacii dezfrunziti si goi toate frunzele si florile pe care le vor avea vara.cauta puterea acolo unde putini o vad,desi Dumnezeu ti-o pune mereu la indemana.

da, nu trebuie sa ii nedreptatesti pe ceilalti 30,dar,undeva,acolo unde se poate,poti merge pe o cale de mijloc.are putin mai multa lumina si putin mai multa intelegere.se cheama toleranta.

lucialu spune:

Eu cred ca drumul spre ceea ce înseamna ocrotirea copilului este lung si greu. Insa încep sa se vada progrese si la noi. Toate intamplarile si discutiile pe care le genereaza acestea, asa triste cum sunt, vatamatoare pt copiii implicati mai ales, au si o parte cât de mica de bine. Mai lucreaza la atitudini, la prejudecati, la legi. Priviti in spate: totusi nu mai suntem tara cu acei copii idiotiti, din leaganele de copii , care au ingrozit Europa dup#259; revolutie. Probabil când vor aparea si suficiente alternative invatamantului clasic de stat, accesibile familiilor cu copii "speciali " , nu vor mai exista atâtea discutii legate de integrarea acestor copii, in grupuri de copii obisnuiti, in urma unor evaluari realiste de catre toti cei implicati, si parinti deci, pt a da sanse reale acelora care chiar pot fi integrati, in folosul lor real.
Topicul are multe directii, creeaz#259; discutii si iritari gratuit. Putintica rabdare unii cu altii, caci fiecare are bucatica lui de dreptate, izvorata din realitatea lui, care doar indica lacunele pe care înca le avem in "sistem".

b.nica spune:

Histamina, uneori ne face bine daca meditam astfel: cine este in realitate handicapatul?
Sunt copii cu grave sechele comportamentale datorate lipsurilor emotionale si care au categoric comportament cu handicap psihic si a carui unica cauza sunt "parintii" printr-o educatie incorecta.
In cazul unor copii autisti termenul de "handicap" este greu de explicat.

b.nica spune:

Bucatica mea de rabdare este asta: solutia pt. o educatie eficienta este remunerarea corespunzatoare a educatorilor si proportional cu aceasta sa fie si exigenta unei eficiente maxime riguros urmarita!
In mainile acelora care se ocupa de educatia copiilor nostri sta eficinta viitorilor cetateni romani! Nu credeti ca merita sa se investeasca in acestia?
Adica mai pe intelesul tuturor: iei un salariu bun dar muncesti serios si cu devotiune pt. el, ca daca nu esti rapid inlocuit!

lucialu spune:

Banii sunt doar o mica parte din ceea ce presupune totul asta despre copii. Nu
putini sunt aceia care aleg sa se orienteze spre meseriile banoase, f#259;r#259; sa aibe "chemare" insa! Este nevoie de bani desigur, pt o recompensare pe masura a celor chema#539;i, dar si pt investitii. Aceia care aleg meseria de educatori, stiu care le este leafa in prezent, care le sunt sansele in viitorul apropiat.
Mie îmi pare ca altele sunt stringentele, pe plan financiar fiind mai urgente acoperirea nevoilor de spatii, amenajari si dotari si locuri de munca, investitii in calificarea educatorilor. Sistemul traditional de educare de la noi e cam perimat in genere, as pune accent pe metode dar si pe niscaiva cunostiinte de psihologie elementara din partea dascalilor. Copiii pot sa accepte usor un coleg altfel printre ei, mai ales la vârste mici, neinfluentati de maturi. Bubele tot la ai mari se gasesc.
Cum spuneam, topicul are multe directii...