Ultimul Mos Craciun Adevarat ...

Era una din acele seri de decembrie ... cu galagie inexplicabila pe strazi cu vanzatoare frumos coafate, miros de portocale si munti de grapefuituri in galantare si... zapada flescaita pe trotuare.
Mama ma tinea de mana, de fapt cred ca eu o tineam foarte strans pentru ca in aer plutea acea emotie imposibil de descris in cuvinte a intalnirii cu marele El.
Mama, crezi ce o sa il vad pe Mos Craciun asta seara? Da ... tocmai mi-a spus o colega de servici ca astazi e in oraselul nostru ...sigur e prin oras asta seara... Of Doamne ce emotie ca e in oras, oare ar putea sa ma vada, sa ii spun ceva? ...uite acum intram la coferarie unde mama nu imi refuza niciodata o amandina si un quick cola ... ce grozave sunt serile astea de decembrie, chiar daca mama e intotdeauna grabita la cumparaturi, amandinele alea insiropate in galantar sunt atat de bune ...Infulec cu pofta amandina, beau cu sete de urias quick cola-ul direct din sticla, sub privirile dezaprobatoare ale mamei care mi-a spus de atatea ori ca nu e frumos sa bei direct din sticla ...si gata, mama imi spune ca trebuie sa plecam...
Mama deschide usa cofetariei, si vad deja fleoscaiala din strada, ma grabesc sa ma tin de ea, ce viteza are mama la cumparaturi ... si hop in fata mea si a usii sta Mosul cu barba alba si manta rosie de matase ....care da sa intre in cofetarie ... Ma dau un pas in spate sa il las sa intre ... dar Mosul ma lasa pe mine sa ies din cofetarie ... 2 secunde ezit ... insa dupa ezitarea combinata cu emotie si spaima - ies repede sa o ajung pe mama care se oprise la doi pasi de usa ... E si mama emotionata, se uita ma mine cu un zapbet inghetat ...ce seara speciala, sa ne intalnim cu Mos Craciun in usa cofetariei ... asta e cu siguranta un semn bun mai ales ca s-a uitat in ochii mei si mi-a spus mama odata ca Mos Craciun stie tot ce se intampla cu fiecare copil: obraznicii, note, dorinte... Ies imbujurata sa o prind de mana pe mama ... nici nu imi vine sa cred ce tocmai mi s-a intamplat... sa ma intalnesc cu Mosul inainte de seara de Craciun ... ah doamne daca m-ar crede prietenele de pe strada ... intotdeauna am impresia ca nu vor sa creada ce minunatii mi se intampla mie ... dar poate sunt doar invidioase, la urma urmei Mosul nu se arata chiar la toate fetitele ...Mama imi promite ca daca e nevoie, va confirma personal prietelor mele ca ne-am intalnit fata in fata...
A fost singura intalnire cu Mosul cel adevarat pentru ca emotia aceea nu am mai trait-o nicioadata... mai tarziu stiam ca nu e acelasi Mos ...din usa cofetariei...pe acela as vrea sa il mai intalnesc. doar pe acela ...

V-ati intalnit vreodata cu Mosul acela adevarat?

Chuny spune:

vezi daca privesti īntāmplarea prin ochi de adult? prin ochi de copil nu ai fi pus paragraful pe care l-am īngrosat.

desprecopii spune:

ba da :))) un copil e foarte sensibil la parerea prietenilor.

kariguld spune:

dintotdeauna am stiut cine-i mosul cu adevarat. mos G!
as mai vrea sa fiu copil, sa arda focul in soba, sa miroasa a portocale si cozonaci in casa, sa ne citeasca tata o poveste..... sa nu am nici o grija, sa visez inca ca lumea e un loc de poveste....

Happiness_4_us spune:

eu , copil fiind, nu am inteles niciodata, de ce mos Gerila, pe vremea aia, aduce in fiecare an manusi, caciula si strampi, cu mult mai mari decat varsta mea.
deja cand apareau cadourile ziceam dinainte: ia, a adus la fel ca anul trecut?

si da, astea erau principale, ca erau de la sindicatul parintilor se la servici unde probabil era cate o tanti mai neinspirata si cu buget redus, care cumpara an de an acelasi lucru. ajunsese mama la un moment dat sa nu mai ia cadourile pentru noi , ca eram 3 si toti aveau acelasi lucru.

dar de intalnit nu m- am intalnit niciodata cu mos Craciun, sa traiesc o experienta de basm, iar copiilor mei le- am spus ca el vine doar in noaptea de ajuns, incet incet, sa nu ne trezeasca, si lasa cadourile la brad, acum cu etichete cu simbol pentru fiecare, ptr ca nu stiu sa citeasca, si mai tarziu, cu numele lor scris pe ele.

Sarbatori fericite va doresc!

corinadana spune:

Niciodata...

S a furisat in fiecare an la bradul meu! si stateam seara in geam si asteptam si asteptam, si intodeauna era un facut: il ratam:(


Cati ani aveai?


Craciun Fericit!

Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA

http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family

Paff spune:

Cea mai emotionanta intalnire cu Mosu' a fost cand eram deja mai marisoara(vreo 5,6 ani) si incepeam sa imi pun intrebari cu privire la existenta lui.
Se stransese tot familionul acasa la o matusa si noi verisorii il asteptam cuminti pe Mosu'>Eu eram cea mai marisoara si parca aveam asa o indoiala dar nu am zis nimic.A venit Mosu,ne-am facut numarul.Care dans,care canta,eram emotionati.Am primit cadourile si dupa ceva timp am plecat foecare pe la casele noastre.
In drum spre casa,pe strada,in timp ce ma gandeam eu la ce cadouri primisem,am ridicat privirea si in fata mea era ..Mos Craciun.Se oprise in fata mea si mi s-a parut ..asa real.Am simti ca si ai mei erau mirati asa ca am inceput sa am emotii.A scotocit in sac si mi-a dat o punga de pufuleti si una de pufarine.Cred ca a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit.Le-am strans in brate si ma uitam dupa el cum pleaca si atunci am inteles ca Mosu' chair exista.Si am mai crezut ceva ani in el.
Cred ca Mosu' fusese in bloc la niste copilasi si ii ramasese ceva in sac si mi-a dat mie.Dar a fost special pentru ca am simtit ca nici ai mei nu se asteptau.

Eleni spune:

Eu nu l-am prins niciodata... si nu l-am vazut. Dar cred in el, asa cum cred si in Dumnezeu, fara sa-l fi vazut vreodata, pentru simplu fapt ca amandoi mi-au oferit mereu ce am cerut. Poate nu exact cand am cerut, dar cand mi-au dat.. era clar momentul cel mai potrivit pentru mine sa primesc.
Frumos subiect!

desprecopii spune:

Corina, cred ca aveam 6-7 ani. Si-acum imi aduc aminte de barba lui de vata - la acea vreme nu m-am intrebat de ce seama asa de tare barba lui cu vata ... :)))