Bullying

ladyJ spune:

Off topic

Kari, esti draguta sa ma asociezi cu o doamna de treaba din..realitate. Pentru mine e un compliment, deoarece nu ne cunoastem insa ai o parere buna despre mine pe nevazute asa. Daca as lucra in domeniul psihologiei nu as fi poate asa mirata, dar cum legatura mea cu domeniul este teoretica si nu practica, ma bucura asocierea cu doamna respectiva

Mie imi plac mult interventiile Neliei la subiecte de acest gen. Nelia are o experienta bogata in lucrul cu oamenii, se simte imediat asta, si are o capacitate de analiza extraordinara. II apreciez modul de gandire chiar cand nu sunt de acord cu ea. (asta mi se intampla cu mai multe persoane de aici)

nelia spune:

XIO, eu as spune ca era suficienta intimidare si expunere la violenta pentru deschiderea lumii de atunci. Nu te contrazic cind spui ca nu era, dar ceea ce spui se reduce la cercul cunoscut de tine, la fel cum si ce spun eu sau altii se reduc la cercul cunoscut de mine si de altii. Insa, per ansamblu, eu cred ca cei care erau copii au trait destula intimidare si au fost expusi la destula violenta. Atit din partea parintilor, a bunicilor, a familiei in general, dar si din partea profesorilor... si, pina la coada, cum copiii sint oglinda vietii si mentalitatilor adultilor care ii inconjoara, si din partea colegilor.

Cind lumea se deschide, cind apar cai noi de comunicare, de neimaginat acum citeva zeci de ani, apar lucruri bune, se inmultesc lucrurile bune. Insa, la fel se intimpla si cu lucrurile rele. Unul din acestea este expunerea la violenta, care duce la comportamente agresive si intimidante din partea unora si la supunere din partea altora (roluri care se schimba in sensul ca cel care a fost intimidata si agresat, va face si el cu altii mai vulnerabili decit el la fel... insa intotdeauna vor fi unii care vor fi mereu tinta bataii de joc a unora... pina cind unul clacheaza si se intimpla vreo tragedie - a nu se intelege ca toti criminalii sint din aceasta categorie, caci nu sint!). Si desi toate se intimpla sub ochii nostri, zilnic, abia cind se intimpla ne intrebam ce se intimpla, in ce lume traim... pai, as putea spune, cinic, in lumea pe care o construim zi de zi noi... sau participam la construirea ei prin indiferenta sau pasivitate sau etichetare a celor care nu sint ca noi si ni se pare ca sint cei care, potential, ne-ar putea face rau. Cind, de fapt, raul este peste tot... la fel ca si binele. Nu e clar, stiu... dar nu am timp sa explic mai pe larg, se intelege printre rinduri ce am vrut sa spun.

Legat de sexism si de violenta... in Montreal, cineva sau mai multe persoane s-au hotarit sa faca ceva nemaipomenit de vizibil. Au luat toate afisele la rind, panourile publicitare si cu un marker rosu au scris pe sticla care le acoperea sexism sau violent, indicind cu sageti clare sau incercuind locurile care transmiteau acest mesaj. Erau atit de putine panouri si afise care au ramas neatinse! Nici nu ne dam seama cit de mult ne expunem copiii la violenta, e atit de prezenta in viata noastra incit face parte din normal. Din pacate, daca noi vrem sa o observam inca o mai putem face, sintem adulti si avem si alte repere... insa copiii intre 0 si 15 ani, cei care au astazi atit... cresc in ea, expusi la ea si cu ea ca normalitate clara, de multe ori fara alte repere.

aschiutza spune:

Nu stiu cum era pe vremea lui Xio, dar pe vremea mea, ceva mai inainte de Xio exista bullying. Nu ne tinea nimeni cursuri despre asta si nici profesorilor dar am avut un coleg care a schimbat clasa
pt ca era tinta ironiilor, eu din cauza unor probleme fizice am patit adesea sa fiu atacata verbal de alti copii, mai ales cind erau in ceata de ajunsesem sa traversez strada cind vedeam un grup mai mare. La liceu iarasi am avut colegi tinta ironiilor naroade ale altora. E un fel de instinct de ierarhizare, de dovedire a propriei puteri, de alegerea sefului de turma...

Ceea ce s-a schimbat e mentalitatea: in filmele pt adolescenti si tineri majoritatea celor care sunt tinta mobbingului arata neatractiv, sunt imbracati urit, sunt bineinteles "tocilari" si rid prosteste. Vrei sa fii asa ca ei? Bineinteles ca nu. Bineineteles ca vrei sa fii pe partea ailalta cu succes la sport si la celalat sex,admirat de cei de sexul propriu s.a.m.d. Astfel de filme nu erau pe vremea mea. Apoi metodele de bulling s-au schimbat, internetul permite sa fii si anonim si sa raspindesti zvonuri, "glumite", rautati , sa il faci de ris pe altul cu poze si filmulete, etc.


Cu ultimele generatii s-au schimbat si sistemele de valori. Pe vremurile strabunicilor majoritar era cel crestin, apoi cel pseudo-comunist. Acum nu mai exista un sistem general recunoscut, fiecare si le alege cum vrea si il taie capul, dar asa e mai greu sa aduci "la acelasi numitor" oamenii, sa ii faci sa inteleaga cit de mult rau fac. Cind parintii nu mai au sistem de valori si se bucura de raul altora sau chiar il provoaca, cind se poarta necivilizat si injura pe oricine ii dojeneste, ce sa invete un copil? La scoala un profesor are o gramada de copii in fata, fiecare cu alta mentalitate, alta crestere, ale valori infiltrate de mediul in care traiesc. Greu sa le dea scoala aceste valori morale. Cind? In ora de dirigentie? Influenta scolii a scazut mult si prin atitudinea pe care parintii o au fata de scoala si nu se freresc sa o arate copiilor lor, asa ca nici ei nu o mai iau in serios. Apoi multi profesori nu au pregatirea necesara, au facut fie facultati pe banda rulanta de calitate mediocra, fie sunt pe pozitia aia pt ca nu au gasit altceva si nu le e inima acolo. Sigur nu toate merele sunt putrede, dar mirosul se raspindeste repede....

columbiana spune:

psihanaliza asta e buna pentru ca intotdeauna in spatele faptului exista motive, exista precedente ce au condus la o astfel de atitudine. intotdeauna.

ca vorbim de o minte tulburata si netratata a unui tinar transformat in criminal sub ochii obladuitori ai traditiei, familiei si societatii, de o mama ce a pus la idemina unui copil cu dizabilitati un intreg arsenal, de o societate iresponsabila ce se incapatineaza sa se creada pe vremea cowboysilor, tinind la arme ca la o parte a traditiei americane,

numai scormonind motivele poti ajunge la sursa si sa o inlaturi, sau macar sa actionezi asupra factorilor ce o faciliteaza; altfel se ajunge la ecuatia un nebun/bolnav/autist/ratacit (cum l-o mai fi numind presa, lumea) = o crima, o lume socata pentru moment, ce se intoarce la propriile probleme dupa ce inchide tv-ul sau presa si end of story, cu exceptia acelor familii distruse, si a copiilor nevinovati...pina la crima urmatoare.

cautind motivele poti intelege macar in parte, de ce

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759