Bullying

ina.click spune:

Si totusi refuz sa cred ca asta e o scuza si refuz sa accept asta vreodata drept scuza.
Daca te uiti la cateva threaduri de pe forumul asta gasesti sute de povesti (vezi Copilul Captiv) despre copilarii ingrozitor de dureroase ale unor oameni ajunsi acum adulti. Va intreb sincer pe toti cei care ati scris acolo vreodata daca ati fost bullies.

Si daca nu, de ce nu?

Hai sa o luam invers de fapt. De ce nu ati batut, scuipat la modul consecvent pe nimeni in scoala. Capcaunule, de ce n-ai tuns niciodata o colega de clasa cu japca? Ai umplut de rahat vreodata hainele unui coleg? De ce nu?



De cate ori deschid fereastra...

andacos spune:

Pe mine asa ma ingretzoseaza toata aceasta psihanaliza ieftina,scormonitul in viatza lui(ca vorbim de exemplul asta dar intotdeauna e asa),gasirea unor motive care au dus la...cind de fapt nimeni nu stie ce si cum a dus la dezastrul asta,nimeni nu stie exact de ce s-a ajuns aici, ce a declansat.Speculatzii si atit,concret doar el stie de ce.



In Germania bullyingul nu este ignorat,se fac campanii in scoli,la Tv...nu este bagat sub pres fenomenul.

Dana

portocalia spune:

oamenii cauta mereu un tap ispasitor, odata ce el e identificat, problema e izolata si (aproape) rezolvata. lucrurile sunt clare, clasate, stim cum sa ne ferim de situatii similare :D.

gandul ca nu e nimeni de vina sau ca e de vina societatea in ansamblul ei, si ca se poate intampla oricand, oricui, FARA MOTIVE PALPABILE e de nesuportat. si atunci vanam vrajitoare si facem psihanaliza ieftina, ca sa ne mai alinam putintel frica.

portocalia spune:

pot sa-si raspund eu :). aveam un respect foarte mare pentru invatatoare si as fi facut orice ca sa-i castig un zambet sau o apreciere. cam toata clasa era la fel. numai daca se incrunta putin (pentru ca nu tipa niciodata) si te facea sa te simti ultimul om. agresiuni asupra altor colegi nici nu intrau in discutie, pur si simplu nu-i treceau nimanui prin cap.

kariguld spune:

cu voia ta capcaune voi continua ideea.
nu este numai atat, cel mai mare pericol este expunerea la violenta. copii sunt expusi zilnic sub o forma sau alta violentei. chiar si nevinovatele jocuri copilaresti pe computer sau desenele animate contin forme de violenta. de foarte mic copilul creste cu aceasta "normalitate". creste stiind ca toate acestea sunt normale si permise de catre adultii de langa el.

alt aspect, pe care l-am tot studiat eu in ultimul an, este nepasarea parintilor fata de proprii copii. din pacate exisat multi astfel de parinti. depasiti de situatie, depasiti de modul de manifestare al copilului.
si va dau un exemplu de foarte aproape. anul trecut colegii copiilor i-au intrebat la scoala de ce vin ei cu sendvisuri in fiecare zi. "ptr ca mama le pregateste ptr noi in fiecare seara" .
"mama??? pai pe maica-mea no intereseaza daca am mancat acasa, ce sa-mi mai puna si la scoala." majoritatea colegilor (din 23) au spus cam acelasi lucru.

la inceput mi-a venit greu sa cred asta, pe parcurs mi-am dat seama ca-i foarte dureros de adevarat.
cum exista parinti carora le pasa de copii lor, la fel exista parinti carora nu le pasa. copilul nu are nici un suport, nimik de care sa se agate ptr a creste si forma ptr viata. sau? da, trist de adevarat dar se agata de violenta, de nepasare fata de cei din jur, ii lipseste increderea in sine chiar daca in aparenta se pare ca o are.

un exemplu proaspat, parintii unui adolescent de 17 ani, care a accidentat o masina, conducand masina unor cunoscuti fara permis, i-au spus tanarului sa-si rezolve singur problema ca ei nu se baga in rahatul lui.

hai ca am sarit de la una la alta, ideea este ca tot in familie este baza unei educatii sanatoase si formarea ptr viata. apoi scoala trebuie sa fie un factor real de educatie si sa nu fie permisiva cu bullyngul. daca acasa copilul nu are suport ptr dezvoltare interioara, macar la scoala ar fi benefic sa existe un model de urmat.

inchei spunand ca am vazut de curand filmul Freedom Writers. lucrurile se pot schimba daca fiecare isi face datoria acolo unde este. daca fiecaruia din noi ii pasa de copilul de langa el. daca nu inchide ochii la abuzuri. daca... daca...

Adela99 spune:

io nu vreau sa zic lucru mare, da' si pe vremea noastra a existat fenomenu' care atunci nu se numea bullying ci de pilda in zona noastra ii zicea "ciufuleala" adica batjocorire. poate nu era frecventa agresiunea fizica da' aia verbala, da.

chiar si in vara in Romania fiind, am auzit la televizor ciufuleli la care nu reactiona mai nimeni ci pareau a face parte din vocabularu' celor ce ciufuleau si acceptate de restu'.
un exemplu care-mi vine acum in minte e Zavoranca (stiu ca nu e cel mai bun exemplu) care spunea ce-i venea la gura despre un avocat cred. din dement, tembel, schiop nu l-a scos.
atitudinea multora mi s-a parut deplasata, parca e ok sa spui orice, sa jignesti in stanga si-n dreapta si cu cat esti mai inventiv cu atat esti mai amuzant si mai "aplaudat".

Selene_Bunny spune:

Era prezent si pe vremea mea, desi nu atat de pronuntat. Iti distruge self-esteemul, intr-adevar, am fost victima unor agresiuni verbale si fizice, o data pentru ca purtam ochelari, apoi pentru ca eram fata profesoarei X si apoi pentru ca eram fata, ma infuriu si acum cand imi amintesc, si acum i-as pune sa treaca prin acelasi gen de umilinta.

ladyJ spune:

Dana, nu ar trebui sa te ingrtoseze.
iti explic si de ce, e un alt punct devedere pe care l-ai putea lua in considerare.

Daca urmaresti cu atentie si celalalt subiect,observi ca exista o tendinta generala de a crede ca(,) criminalul ala s-a nascut criminal. Punct.
E atat de simplu sa tragem concluzii care ne elibereaza pe noi de orice vina! (noi= societatea si omul luat individual)
E atat de eliberator sa credem ca ala chiar s-a nascut asa, ca Dumnezeu si-a batut joc de destinul lui, ca natura a creeat un monstru cu chip de om care de la nastere si pana la moarte si a asimilat sau dobandit nimic, ci a urmat o cale criminala scrisa-n stele. Huh, noi n-avem ce face, scuipam in san si ne vedem de viata. Bine ca nu ni se intampla noua asa ceva, ptiu ptiu.

Este obositor sa incepi sa iti pui intrebari pentru ca e mult mai facil sa crezi ca natura a gresit prin insasi faptul ca l-a creat pe criminal. Fie ca e cazul, fie ca nu e!
Iar cei care incep sa descoasa, sa gandeasca, sa intrebe, sa se intrebe, sunt ironizati( apropos de bulling ;) si acuzati ca fac psihanaliza de doi bani scormonind in trecutul criminalului.
Nu, ei nu fac psihanaliza.Pentru ca nu sunt psihanalisti. Ei doar refuza sa se bucure de confortul ne-gandirii. Isi pun intrebari si cauta raspunsuri.
Unele discipline si stiinte sunt capabile sa dea raspunsuri celor care le cauta.
Este asa de frumoasa si de fascinanta natura umana, incat, a refuza sa vorbesti despre ea si a te opri la ´´asa l-a nascut ma-sa, saraca, a crescut sarpe la san´´, este o blasfemie.

Din pacate, unii adulti cresc monstrii. Nu ii nasc, ii cresc. Oricat de tare am fi deranjati de adevarul asta.

Tilia spune:

Oarecum, am fost bully pentru bully, ma bateam intotdeauna cu aia care-i agresau pe amaratii clasei (amarati fizic, adica mici, prapaditi, scunzi, slabi, fara multa vlaga).

andacos spune:

Lady stii de ce ma ingretzoseaza,pentru ca intotdeauna se aplica un sablon:vezi copilul provenit din familii destramate,vezi autistul ce a pus mina pe arma maica sii,vezi copilul alaptat ne-natural...ma rog intzelegi tu ideea.

Eu nu cred ca psihanaliza ar fi putut spune cu sigurantza motivul pentru care ala a pus mina pe arma...si daca nu poate...speculeaza,generalizeaza.

Dana